Alexandra Daniela Nicolae 24.09.1986-15.11.2016
Au trecut 4 saptamani de cand nu mai esti,de cand ai ales sa pleci din
aceasta lume,de cand sufletul meu simte un gol imens ce nu poate fi niciodata
umplut.Viata mi-a dat o pedeapsa mult prea mare si durerea din sufletul meu
creste cu fiecare zi ce trece.Ne-am certat acum 4 ani dar am sperat ca intr-o
zi vom fi din nou asa cum eram cand eram mici.Te-am pierdut surioara de tot si nu mai pot sa dau
timpul inapoi,sa-ti spun cat de mult imi pare rau,cat de mult te-am iubit si
cat te iubesc si cat de mult te voi iubi toata viata mea.Cui pot sa spun
durerea mea,cine poate face ceva sa nu mai doara atat de mult?Cum sa traiesc cu
vina asta in suflet?Ca nu ti-am fost alaturi in ultimii tai ani,ca nu am adus-o
pe Alessia sa o vezi in ultima seara cand ne-am vazut,ca nu ti-am aratat ca te
iubesc,surioara?Si cate alte regrete
mai am.Dar ce folos?E prea tarziu acum.
Surioara mea frumoasa, spune-mi tu cum sa traiesc mai departe,cum
sa fac sa il inteleg pe D-zeu ca te-a luat inainte sa apucam sa ne impacam?Am
sperat ca intr-o zi ne vom impaca,ca vei veni la mine in casa,in curte,ca vom
recupera cumva timpul pierdut,timpul petrecut una fara cealalta.
Imi spune lumea ca durerea va
trece cu timpul dar eu nu cred, durerea e in sufletul asta al meu blestemat.Blestemat
sa duca o viata o durere ce nu poate fi stearsa decat in clipa in care voi
inchide ochii si ne vom revedea.
Stiu ca ai plecat suparata pe mine,ca nu ai
vrut sa vin la tine cand erai bolnava,stiu asta si te inteleg.Daca vroiai sa ma
pedepsesti,crede-ma, nu exista pedeapsa mai mare decat sa te stiu in pamantul
asta rece si crud.
Nu am sa inteleg de ce D-zeu ne-a pedepsit asa
de rau?Si oricat as incerca sa inteleg nu am sa pot.Tu,surioara mea frumoasa,nu
mai esti, sa ma faci sa inteleg de ce ai ales sa pleci pe drumul asta fara
intoarcere,sa ma lasi cu durerea asta imensa in suflet,sa lasi pe toti ce te-au
iubit cu o durere de nesuportat in suflet.
Te strig surioara tot timpul,prin casa,la
cimitir,dar nu-mi raspunzi.Atat de suparata esti pe mine incat nu vrei sa mai
imi vorbesti in veci.Surioara,mi-e dor sa te strang in brate,sa te pup,sa-ti
spun ca te iubesc.Mi-e dor,mi-e mult prea dor sa te vad surioara,sa iti aud
glasul,sa-ti vad chipul tau frumos si ochii tai blanzi si calzi.Te vad oriunde
privesc,iti vad chipul,privirea calda si zambetul tau ce lumina orice
incapere.Unde sa te caut,sa te gasesc,surioara?UNDE?As opri lumea pe strada sa intreb
de tine,sa spun ca te-am pierdut,ca am pierdut orice speranta.
Eu tot repet ca imi e dor de tine,sunt
singurele cuvinte care parca reusesc sa descrie ce simt acum in inima mea,dar
cui sa-i spun,sa inteleaga ca simt ca innebunesc de dorul tau,surioara.Oricat
as striga in casa,in cimitir,tu nu iesi sa-mi stingi dorul.Cine, in locul tau
imi mai spune SISTER?
SURIOARA
MEA MICA TE IUBESC- cuvinte spuse prea tarziu.Tu nu
mai esti sa imi raspunzi.Si imi lipsesti atat de mult,si doare atat de tare.Si caut peste tot o
alinare,un semn ca inca esti aici,o imbratisare.te rog sa-mi dai un semn ca m-ai
iertat,te rog sa imi apari in vis,sa imi vorbesti cum o faceai candva.Curg
lacrimi fara incetare incercand parca sa stinga dorul de tine,Alexandra,dar si
daca as plange tot restul vietii incontinuu tot nu ar fi deajuns.
Mi-e
dor si doare neincetat sa ma gandesc unde-ai plecat,sa te mai strang in
brate-as vrea,dar unde esti tu,sora mea?Sa pleci ai vrut far-un cuvant,dar n-ai
putut si ne-am vazut.as fi vrut sa iti spun atunci ca te iubesc,ca n-a trecut o
zi macar la tine sa nu ma gandesc.
Sunt singura cu durerea mea,singura fara nici o alinare.Poate ca asta
merit,poate asa vrea D-zeu sa fie viata mea.Dar nu inteleg de ce te-a luat pe
tine,un suflet bun si cald,o raza de speranta pentru multa lume.
Alexandra,surioara,vreau sa cred ca esti
bine,acolo unde ai ales sa pleci,ca esti cu copilasul tau si esti fericita,ca
nu mai suferi.Vreau sa cred ca iti tii copilul in brate,ca il alinti si ca esti
fericita.Ca privesti la noi,cei ramasi in urma si ne trimiti din cand in cand
cate o alinare.
Offf,Doamne,de ce mi-ai luat surioara,de ce nu ne-ai lasat sa mai fim
macar un pic timp impreuna,de ce ne-ai dat soarta asta,de ce?DE CE?
Azi
am fost din nou la cimitir,surioara,te-am strigat dar nu ai vrut sa-mi
raspunzi.Te-am rugat sa facem schimb de locuri,ca eu nu mai am pentru ce sa
traiesc,tu in schimb aveai.Eu trebuia sa fiu in locul tau,Alexandra.EU!
Madalina
