Sunt oameni ce în față ți se-nclină
Și-n spate te stropesc doar cu venin,
De parcă ai purta cumva o vină
Că ai primit în dar un har divin.
Și picătura ce o ai în tine
Îți poartă pașii-n lume cum vrea ea,
Nu te ferește de greu și suspine,
Dar nu te plângi de ea că este rea.
Cu fruntea sus pe cale-ți urmezi țelul
Ce-n suflet ticăie neîncetat.
Și nu te pleci la vorbe de tot felul,
Cu ce-ai în jur de mult te-ai învățat.
Tu nu răspunzi la rău cu răutate
Dar în adânc îți plânge sufletul,
Căci lupți să-mpărți în juru-ți bunătate
Și ce primești îți miră sufletul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu