"TE ROG SA CREZI"

1.Nu"indrazni"sa plangi,nu are sens:
 Stii bine asta:Moartea nu exista ! 
Sunt inca langa tine:-n vis,prin vers...
 Sa nu cumva sa uiti:si nu fii trista ! 

2.Nu e decat un"somn":poate mai lung; 
Am"obosit"si am"plecat"putin; 
Dar iti voi fi alaturi,chiar si-acum- 
Nu voi ramane doar un crunt destin...

3.Voi fi aici,oricand,daca vei vrea, 
Ma poti chema:-ti voi fi alaturi iarasi... 
Sunt inca multe nopti-si-n lumea ta, 
Visele tale-mi vor conduce pasii... 

4.Te rog sa crezi:tu stii ca eu nu mint; 
Chiar de-am ratat ce ti-am promis atunci... 
Voi fi cu tine-stelele de-argint, 
Iti vor sopti de mine:sa nu plangi ! 

5.Da,ma iubesti si azi-o stiu prea bine; 
Nu incerca sa negi,nu are rost- 
Te mai iubesc si eu...desi-acel"maine", 
Nu l-am mai"prins":raman acel"ce-am fost"...

6.Dar nu-i nimic:chiar si in"noaptea"lunga, 
Sufletul tau va sti mereu de"NOI"; 
Si el in preajma ta o sa m-aduca, 
Cat viata ta se va-mparti la DOI...

7.Nu"indrazni"sa plangi-nici chiar prin vers; 
Stii bine asta:Moartea nu exista ! 
A fost un"accident"lipsit de sens, 
Acel april'cu"lumea"lui inchisa...

8.Nu-ti fie teama:nu ne-a despartit ! 
Si n-o va face,stii tu,niciodata: 
Atata timp cat stiu ca m-ai iubit, 
Am sa exist,prin tine,inc-o data...>>.

Adina Barbus

Ziua voastra...

Ar fi fost ziua voastra,a ta si a mamei deopotriva.O zi care v-a adus impreuna in 1976,intr-o primavara care a insemnat inceputul unei povesti frumoase,continuata firesc cu un DA in aceeasi toamna.Din pacate,acest"DOI",n-a durat decat aproape 14 ani,pana cand tu...Nici in 1990,tu nu mai erai aici,pentru a marca Ziua Asta,desi sunt sigura ca ai fi pus pe hartie versuri sau ganduri pentru mama,asa ca in felicitarile si biletelele care te dau de gol pe aici.Mi-ar fi placut sa fi putut onora ziua asta asa cum merita,poate cu un tort pe care sa scrie"38",cu sampanie si flori,cu daruri pentru voi...Mi-ar fi placut sa va fac o poza"peste timp",sa stam la povesti si sa-mi spui de cat curaj ai avut nevoie sa o intrebi pe mama daca iti da voie sa te asezi la masa ei de la cantina de la MIJA unde lucrati amandoi,dar fara sa stiti unul de altul.Despre ce vorbeati,despre faptul ca uitasesi sa-i spui ca lucrezi in schimburi sa cand nu te-a mai vazut a crezut ca te-a suparat,despre faptul ca atunci cand ai revenit i-ai propus sa mergeti la meciul RAPID-METALUL MIJA care se juca pe teren la MIJA,dar initial te-a refuzat,ca nu-i plac meciurile,apoi a venit,dar nu te-a zarit in marea aceea de oameni,dar tu te-ai asezat exact langa ea,desi nici n-a observat de unde aparusesi.Iar apoi,la una dintre intalniri,mama ti-a propus o plimbare"la LAC",la MORENI,iar tu i-ai zis:"bine,mergem,dar sa nu-mi ceri sa te plimb cu barca,nu stiu sa vaslesc si nu vreau sa ne inecam.Asa ca v-ati plimbat pe malul lacului.Sau despre culesul de cirese,acasa la mama,in prima ta vizita,cand mama a vrut sa luati scara,dar tu erai deja in varful ciresului,spre frica ei,care se temea sa nu cazi.Numai ca tu,te-ai dat jos la fel de simplu.Deschiderea asta a ta,onestitatea,sufletul tau simplu,curat,bun,au atras-o pe mama,pe langa aspectul fizic,desi spune ca a fost sigura ca alaturi de tine va avea"copiii frumosi si destepti"(citat),pe care si-i dorea.Chiar daca si in ziua nuntii voastre s-a temut ca tu,din cauza ca lucrasesi schimbul 3 toata noaptea de dinainte,nu vei ajunge la timp.Din fericire totul a fost bine.Dar...nu v-a fost dat prea mult timp impreuna.Din pacate.Iar azi,indiferent cat de mult mi-as dori sa fii si tu aici,e imposibil.Si parca nici ziua asta nu mai are acelasi farmec.Ar fi fost ZIUA VOASTRA.Astazi,tu si mama,ati fi implinit 38 de ani de casnicie.Iar eu ar fi trebuit sa va spun:"LA MULTI ANI !".Dar,acum...e prea tarziu.

"P.S.EXPLICATIE POZA:BARBUS VASILICA&BARBUS CONSTANTIN-25.09.1976

Adina

ZEI DIN OLIMP

O zeilor ce vă jucați cu mine

 Ce vină am de nu-ncetaţi lovi?

 Mi-ați transformat inima în ruine

 În preajma mea mereu veți zăbovi.

 

 Săgețile de otravă le pot duce,

 Vă las să scormoniți în viața mea

 Și poate un fulger lung se va produce,

 O clipă veți simți durerea grea.

 

 Ce plictiseală mână va întinde

 De vă întoarceți fața de la noi?

 În gheara ei dibace vă va prinde,

 Veți slobozi din piepturi multe ploi.

 

 Cu plecăciune vin a ascultare

 Vă las să îmi decideți soarta acum.

 Sunt condamnată?Dați-mi voi crezare!

 Tot ce-am avut s-a transformat în scrum.

 

 Iar fumul gros urcat-a în Olimpul

 Unde ascunși de rele străjuiți,

 De parcă o festă a vrut să facă timpul

 Turnând pe pielea voastră lacrimi iuți.

  

NU CONDAMNA!

Atât e de fragilă mintea noastră

 La doar un pas de căzătura-n hău.

 De se închide o ușă, o fereastră

 Ne îmbie să vedem alt curcubeu.

 

 Și fapta ce-o dezaprobăm odată,

 Într-o secundă poate ademeni.

 Degeaba om implora a noastră soartă,

 Se pare că nu va răspunde nimeni.

 

 Nu este mână să ne poată prinde,

 Nici om să ne mai poată mângâia...

 Doar ale minții reci firide

 Rulează un film ce mereu se reia.

 

 Nu-l condamna c-a ispitit pe moarte

 O veșnicie osânda și-o va lua....

 Încearcă să ajuți dacă se poate

 Cu o faptă bună, o viață ai schimba!

CERNEALA SUFLETULUI

Litera mea poate-i necunoscută,

 Cerneala sufletului am ales.

 De multă lume este neștiută,

 De alții e numită simplu, vers...

 

 Am copt-o în focul ce arde în mine

 Și zi de zi o modelez mereu,

 Cu ea aș vrea să șterg de pot, suspine.

 Și de nu pot,mă ierte Dumnezeu!

 

 Lucește-n ochii unora a magie,

 Dispare luată-n zborul lui de vânt.

 Eu mi-aș dori lumea să nu o știe,

  Tristețe să nu fie pe pământ!

 

 Datoare sunt la cei care mă roagă

 Cu-o mângâiere să șterg lacrima.

 Și rând pe rând voi aduna-n desagă

 Gânduri curate ce-mi sting inima.

LITERE DIN NISIP

Am scos condeiul făurit din lacrimi

 Și scriu cu literele-i din nisip.

 Tristețea nu cunoaște port nici datini,

 Se impregnează însă adânc în chip.

 

 Și precum vântul amestecând nisipul

 Furtuna sufletelor am cules,

 Iar martor va rămâne numai timpul

 Ce cu dezinvoltură m-a ales.

 Adun aici între coperți povestea

 Multor steluțe care-n ziuă pier.

 Și gândurile-n zbor vor duce vestea

 C-au dispărut în țara de mister.

 

 „Fara valoare!”, o vor spune unii,

 „Si mult prea tristă!”, alții vor rosti,

 Dar pentru mulți va stinge din tăciunii

 Ce ard în suflet fără a povesti.

FRIG PESTE GÂNDURI

 Se așează frigul peste oraș și gânduri,

 Mai trece o toamnă ce separă doi.

 Am obosit să scriu,nu mai sunt rânduri

 Cu tâlcul lor să spele din noroi.

 

 Ca într-o transă număr zile line,

 Monotonia ascunde lacrima.

 Mă uit la ceas și îl aștept pe mâine

 Să-mi spună dacă vrea, ce va urma.

 

 Plângând copacul lacrima-i de frunză

 Mă picură în mângâierea sa

 Și mă opresc în loc privind confuză,

 Durerea s-a pierdut pe undeva.

 

 Mă-nţeapă-n coastă doar singurătatea

 Cu colții ce rânjesc spre infinit,

 De ar avea o clipă bunătatea

 Să îmi aducă iar ce am iubit... 

IUBIREA-I OARBĂ

La naștere venim cu o greutate

Și cât trăim o purtăm după noi.

 Căci oamenii au în bagaj păcate,

 Se luptă să tot scape din nevoi.

 

 Eram copilă fără nicio vină

 Când inima pe veci tu mi-ai promis,

 Dar jurământul nu avea să țină...

 M-a făcut peste noapte un proscris.

 

 Privesc la chipul palid din oglindă,

 Caut cusurul ce te-a îndepărtat.

 Unde e paiul?Îmi apare o grindă

 La care singur în ani ai sculptat.

 

 Unde e firul ce a stârnit furtuna

 Cutremurul ce malu’ a-ndepărtat?

 Eu știu că de e vină-i numai una,

 Iubirea oarbă ce ți-am arătat.

 

 Iar dacă funia începe a se rupe

 Și firișoare mii s-au destrămat,

 Să punem ce-a rămas în două cupe

 Ciocnind iubirea ce s-a separat.

 

 Pion pe tabla vieții mele

 Cu mii de gânduri neștiute,

 Îmi îndrept ochii către stele

 Și aștept mișcări nebănuite.

 

 Din cer un licăr de lumină

 Mă încurajează uneori,

 De nu-mi vezi luciul,nu porți vină....

 Valoarea mea e printre nori. 

PREA SFANTA MAICA SI FECIOARA