CERNEALA SUFLETULUI

Litera mea poate-i necunoscută,

 Cerneala sufletului am ales.

 De multă lume este neștiută,

 De alții e numită simplu, vers...

 

 Am copt-o în focul ce arde în mine

 Și zi de zi o modelez mereu,

 Cu ea aș vrea să șterg de pot, suspine.

 Și de nu pot,mă ierte Dumnezeu!

 

 Lucește-n ochii unora a magie,

 Dispare luată-n zborul lui de vânt.

 Eu mi-aș dori lumea să nu o știe,

  Tristețe să nu fie pe pământ!

 

 Datoare sunt la cei care mă roagă

 Cu-o mângâiere să șterg lacrima.

 Și rând pe rând voi aduna-n desagă

 Gânduri curate ce-mi sting inima.