NU CONDAMNA!

Atât e de fragilă mintea noastră

 La doar un pas de căzătura-n hău.

 De se închide o ușă, o fereastră

 Ne îmbie să vedem alt curcubeu.

 

 Și fapta ce-o dezaprobăm odată,

 Într-o secundă poate ademeni.

 Degeaba om implora a noastră soartă,

 Se pare că nu va răspunde nimeni.

 

 Nu este mână să ne poată prinde,

 Nici om să ne mai poată mângâia...

 Doar ale minții reci firide

 Rulează un film ce mereu se reia.

 

 Nu-l condamna c-a ispitit pe moarte

 O veșnicie osânda și-o va lua....

 Încearcă să ajuți dacă se poate

 Cu o faptă bună, o viață ai schimba!