PORŢI DESCHISE

O altă zi când îmi ascund răvașul

 Pe frunza pomului cu ramuri 13,

 Ce va rămâne-n veci singur urmașul

 Sădit din dor și lacrimi ce n-or trece.

 

 În fiecare an sunt porți deschise

 Și către cer se-nalță fluturi mii,

 Sunt gânduri ce le roagă iar pe vise

 Să mijlocească, spre a te -ntâlni.

 

 Și roata pare veșnic nemiloasă

 Deschide ciclic răni cu doruri vii,

 Ce ne-am dori să le-ncuiem în casă

 Și cheia s- aruncăm în bălți pustii.

 

 E încă o zi cu soare, arzătoare,

 Ce mistuie în flăcări inima,

 Pe trupul muritor arsura-l doare

 Și niciodată nu s-o vindeca.

Marilena Perijoc