ERA EVOLUATĂ

 Pe vremuri ne cinsteam bătrânii

 Și respectam al lor cuvânt.

 Așa ne-au învățat străbunii,

 Cel mai în vârstă era sfânt.

 

 Acum e-o eră avansată

 Și ne mândrim c-am evoluat,

 Uităm de mamă și de tată

 De tot ce ei ne-au învățat.

 

 În goana către al nostru bine

 Nu avem timp a-i întreba,

 De ce pe față au urme fine

 Ce chipul pare a le schimba.

 

 Și de se-ntâmplă câteodată

 Durerea să le-o mai citim,

Ne enervăm, plecăm îndată,

Și-alegem să îi ocolim.

 

 Trăim în vremuri evoluate,

 Ne lăudăm cu-nalte școli

 Sau suntem cazuri eșuate

 Căci am uitat s-avem valori?