O mamă dragă mai veghează somnul
Copilului ce-i rupt din propriul sânge,
Cu ochii-n lacrimi strigă către Domnul
Să-l liniștească dacă o clipă plânge.
Din a ei viață rupe nopți și zile,
Se dăruiește fără d-așteptări
Ca tu să crești fără de griji copile,
Ferit de rău, în binecuvântări .
Iar mai târziu cu tâmplele albite
Așteaptă-n prag să-ți amintești de ea.
Căci două brațe se
simt părăsite
La piept cu dor să te
strângă ar vrea.
5 comentarii:
As da orice să o mai pot strânge in brate pe mama...macar o clipa...superbe versuri pup Mari
Inca o data, citind poeziile doamnei Mari,lacrimile mi-au inundat ochii.versurile ei ating sufletul.
Multumesc.
Va imbratisez dragele mele, mi-as dori sa va pot alina acel dor...Mada aici suntem in familie, te rog sa imi spui Mari...
O sa incerc sa va spun Mari.va port un respect imens pentru ceea ce ati facut cu acest blog si cat de mult m-ati ajutat.va pup si va imbratisez pe toate asa cum as fi imbratisat-o pe sora mea.
Acelasi respect si calde imbratisari draga mea!
Trimiteți un comentariu