18.03.1993-19.03.1993
În luna când se-anunță mai mult soare
Și muguri jucăuși plesnesc a viață,
Este o zi când despărțirea doare
Și ochii rătăcesc fără speranță.
Natura an de an și-urmează cursul,
Mă ninge-n plete cu albe petale.
Pe undeva îmi rătăcește râsul
Ce s-a pierdut cândva pe-o altă cale.
Și mi-a rămas doar un strop de visare
Ce îmi alină dorul dintre lumi.
Sunt tot spre cer cu-n ochi a căutare,
Ești mult prea sus în vârf de-nalțe culmi.
Autor: Marilena Perijoc
Foto: Organizatia EMMA
3 comentarii:
Zbor lin alaturi de ingerasi Andrei. ..te imbratisez puternic Mari.
Multumesc draga mea! Pretuiesc trecerea si gandul tau!
Trimiteți un comentariu