Cum doar cu gandire pozitiva si optimism nu se pot urni lucrurile, mai incerc si azi, pe ultimii metri, sa...ce, de fapt?!?
Sincer, nu stiu ce si cum sa mai fac, sa castigam mai multe voturi...Am inceput in forta si ne-am mentinut bine in clasament! Am trimis peste 10.000 de invitatii pe facebook, am tradus invitatia la vot in trei limbi si am trimis sute de mail-uri...Si totusi am ajuns pe locul 13....si se mai poate vota doar astazi pana la ora 16.001
Ce as putea sa mai spun in plus, pentru a convinge oamenii sa-si rupa 2-3 minute din timpul lor, pentru a face diferenta in viata unor oameni greu incercati?!? Daca ceream bani as mai fi inteles...
Nu am in spate o retea asa puternica precum concurentii de pe primele locuri si nici sa "joc" necinstit nu-mi place si nu vreau....
Am doar o motivatie foarte puternica si speranta ca oamenii nu si-au pierdut complet compasiunea...
Daca voi ati fi in locul meu, ce ati face ca sa strangeti multe voturi?...
Daca puteti face acel lucru, il faceti...va rog?...Nu pentru mine... ci pentru parintii care si-au pierdut un copil...
Cu ultimile puteri...la propriu si la figurat, mai lansez o invitatie la....umanitate...
Va multumesc!
Doamne ajuta!
Bianca Brad
Asta dureaza mai putin de 2 minute! ...mai mult dureaza sa scriu eu urmatoarele explicatii ;-)!..
1. Intrati pe https://raiffeisencomunitati.ro/program-de-granturi/,
2. Creati un cont (NU se cer date personale!), urmat de confirmare. Daca nu o gasiti in inbox, verificati in Spam.
3. Apoi dati click pe Proiecte depuse de ONG-uri ,
4. Dati click pe B(ucuresti) de pe harta galbena,
5. Mergeti la sectiunea - Servicii sociale si bifati proiectul ,,Alaturi de Parintii de Ingeri,"
7. In josul paginii dati click pe butonul "Votat" .
Si gata
30 septembrie 2011
Spirit liber
Plutesc acum intr-un zbor lin,
Azi spirit liber sunt pe cale.
Din lumea mea vreau sa alin
Toate nelinistile tale.
O raza din sufletul meu
De tu esti trista ,iti trimit.
Pe bratele mele mereu,
As vrea acum sa te ridic.
Sa poti purta mereu cu tine
Din linistea pe care eu,
Cu mare dragoste spre tine
O-mpart oricand iti este greu.
Te voi iubi si-n vesnicie
Cum pe pamant te-am adorat.
Te admir acum cu bucurie,
Tarie eu ti-am dat.
Azi spirit liber sunt pe cale.
Din lumea mea vreau sa alin
Toate nelinistile tale.
O raza din sufletul meu
De tu esti trista ,iti trimit.
Pe bratele mele mereu,
As vrea acum sa te ridic.
Sa poti purta mereu cu tine
Din linistea pe care eu,
Cu mare dragoste spre tine
O-mpart oricand iti este greu.
Te voi iubi si-n vesnicie
Cum pe pamant te-am adorat.
Te admir acum cu bucurie,
Tarie eu ti-am dat.
29 septembrie 2011
De ce?
Timpul se incapataneaza sa-si traga dupa el secundele,minutele,anii…In graba lui de a merge mai departe ne taraste si pe noi ,care fara sa realizam de ce ,ii facem jocul si ne lasam prinsi in aceasta febra de a inainta,in aceasta goana spre necunoscut,spre ziua de maine care nu stim ce ne poate aduce..
De ce sa nu ne bucuram de cea de astazi?De ce nu ne smulgem din gheara sa pentru a ne opri sa privim in jurul nostru la frumusetea oamenilor,la puritatea sufletului de copil,la clinchetul melodios al naturii?
Suntem atat de grabiti sa mergem spre viitor incat nu mai stim cum sa ne bucuram de prezent.
Ne lamentam din nimic uitand ca totul are o rezolvare si ca orice rau aparut are si o fata buna…totul…mai putin viata…
Viata pe care am primit-o in dar candva si pe care nu stim sa o pretuim,pe care o calcam in picioare nestiind cum sa ne-o traim,pentru ca apoi sa avem ce regreta…pe ea viata care asa cum ne-a fost data ni se ia …cand?unde?nu stim…
Dar ne raman apoi numai regrete…
Cand un om drag pleaca de langa noi printre ingeri,ducem cu noi povara apasatoare a regretului…Atunci,prinsi de o gheara nevazuta ne oprim…analizam…simtim…ne transformam,dar…este prea tarziu!
De ce sa nu ne bucuram de cea de astazi?De ce nu ne smulgem din gheara sa pentru a ne opri sa privim in jurul nostru la frumusetea oamenilor,la puritatea sufletului de copil,la clinchetul melodios al naturii?
Suntem atat de grabiti sa mergem spre viitor incat nu mai stim cum sa ne bucuram de prezent.
Ne lamentam din nimic uitand ca totul are o rezolvare si ca orice rau aparut are si o fata buna…totul…mai putin viata…
Viata pe care am primit-o in dar candva si pe care nu stim sa o pretuim,pe care o calcam in picioare nestiind cum sa ne-o traim,pentru ca apoi sa avem ce regreta…pe ea viata care asa cum ne-a fost data ni se ia …cand?unde?nu stim…
Dar ne raman apoi numai regrete…
Cand un om drag pleaca de langa noi printre ingeri,ducem cu noi povara apasatoare a regretului…Atunci,prinsi de o gheara nevazuta ne oprim…analizam…simtim…ne transformam,dar…este prea tarziu!
28 septembrie 2011
Depresie, Insomnie, Atacuri de Panica, Hipertiroidie
"Dupa decesul tatalui meu, am intrat intr-o stare acuta de tristete. Am fost foarte apropiat de tatal meu si disparitia lui m-a marcat profund. Am incercat sa imi modific obiceiurile, prietenii si familia m-au sustinut, au mers si la discutii cu un psiholog, am urmat si un tratament cu antidepresive. Starile reveneau si au izbuncnit si atacurile de panica. Disperat, l-am sunat pe dr. Tutu. Am inceput tratamentul in februarie anul trecut, cu acupunctura si niste produse din plante medicinale, cand a fost nevoie mi-a facut si focul tibetan si rearanjarea vertebrelor. Somnul mi-a devenit linistit dupa aproape 1 saptamana de la inceputul tratamentului, am inceput sa imi limpezesc mintea si sa ma simt din nou eu.
Dr. Tutu mi-a explicat ca socul mortii tatalui meu a creat un dezechilibru profund in plan psiho-afectiv, ceea ce a produs in zona tiroidei si a veziculei biliare tulburari functionale; nu l-am crezut si am facut niste analize de tiroida. Asa era, deja intrasem in faza de hipertiroidie. Mi-a prescris si un regim pentru revitalizare, am eliminat din alimentie cafeaua, nessul, alcoolul, tutunul si grasimile. Sincer, n-am crezut foarte mult la inceput ca o sa izbutesc, dar dr. Tutu mi-a aratat ca pentru probeleme mele de sanatate cel mai bun tratament a fost al dansului. Am inceput sa citesc mai mult despre acupunctura si istoria medicinei traditionale si realizez ca noi, ca oameni, ne-am indepartat cam mult de adevar, iar faptul ca ne-am nascut intr-o epoca nu inseamna ca trebuie sa calcam in picioare istoria stramosilor negand sau neintelegand. Acum sunt in postura celui care nu intelege de ce nu am facut mai devreme acest gen de tratament.
Va recomand tratamentele doctorului Tutu, mi-a fost si prieten si medic si m-a ajutat sa ma regasesc pe mine si sa accept plecarea tatalui meu."
http://www.pirasan.ro/pacienti_tratati/depresie_atacuri_panica_insomnie_hipertiroidie.html
Dr. Tutu mi-a explicat ca socul mortii tatalui meu a creat un dezechilibru profund in plan psiho-afectiv, ceea ce a produs in zona tiroidei si a veziculei biliare tulburari functionale; nu l-am crezut si am facut niste analize de tiroida. Asa era, deja intrasem in faza de hipertiroidie. Mi-a prescris si un regim pentru revitalizare, am eliminat din alimentie cafeaua, nessul, alcoolul, tutunul si grasimile. Sincer, n-am crezut foarte mult la inceput ca o sa izbutesc, dar dr. Tutu mi-a aratat ca pentru probeleme mele de sanatate cel mai bun tratament a fost al dansului. Am inceput sa citesc mai mult despre acupunctura si istoria medicinei traditionale si realizez ca noi, ca oameni, ne-am indepartat cam mult de adevar, iar faptul ca ne-am nascut intr-o epoca nu inseamna ca trebuie sa calcam in picioare istoria stramosilor negand sau neintelegand. Acum sunt in postura celui care nu intelege de ce nu am facut mai devreme acest gen de tratament.
Va recomand tratamentele doctorului Tutu, mi-a fost si prieten si medic si m-a ajutat sa ma regasesc pe mine si sa accept plecarea tatalui meu."
http://www.pirasan.ro/pacienti_tratati/depresie_atacuri_panica_insomnie_hipertiroidie.html
Ultimul Juramant
by: Sammy del Santo
Cand patul nostru va fi gol
Si doar un scaun la o masa,
Zadarnic ma vei cauta, iubito –
Desi, cu tine sunt, in casa!
Cand frunzele cade-vor toate
Si primii fulgi se vor asterne,
Ma vei gasi, iubita draga,
Doar in gand sau poze terne.
Cand trupul tau se va asterne
In asternuturi reci si goale,
Si-n loc de pieptu-mi pe o perna,
Tu, capu-ti vei lasa agale,
Cand te va bate ploaia
Si te va bate vantul,
Sa stii, atunci, iubito,
Ca-s una cu pamantul.
Cand te va arde dorul
De amintirea-mi vie,
Sa nu privesti in urma,
Nici frica sa nu-ti fie,
Caci stiu: nu vei citi poemul
Ce ti l-am scris cu jind,
Tu-n viata ai alte repere:
„Prin viata, treci mereu zambind”
………………………………………..
Si-n fiecare noapte,
Cand vei visa la mine,
O aripa de inger
Cade-va peste tine!
…si imi va tine locul
Si te va incalzi…
Caci aripa de inger
Iubito, eu voi fi !
http://sammydelsanto.haipa.ro/2009/11/27/ultimul-juramant/
Cand patul nostru va fi gol
Si doar un scaun la o masa,
Zadarnic ma vei cauta, iubito –
Desi, cu tine sunt, in casa!
Cand frunzele cade-vor toate
Si primii fulgi se vor asterne,
Ma vei gasi, iubita draga,
Doar in gand sau poze terne.
Cand trupul tau se va asterne
In asternuturi reci si goale,
Si-n loc de pieptu-mi pe o perna,
Tu, capu-ti vei lasa agale,
Cand te va bate ploaia
Si te va bate vantul,
Sa stii, atunci, iubito,
Ca-s una cu pamantul.
Cand te va arde dorul
De amintirea-mi vie,
Sa nu privesti in urma,
Nici frica sa nu-ti fie,
Caci stiu: nu vei citi poemul
Ce ti l-am scris cu jind,
Tu-n viata ai alte repere:
„Prin viata, treci mereu zambind”
………………………………………..
Si-n fiecare noapte,
Cand vei visa la mine,
O aripa de inger
Cade-va peste tine!
…si imi va tine locul
Si te va incalzi…
Caci aripa de inger
Iubito, eu voi fi !
http://sammydelsanto.haipa.ro/2009/11/27/ultimul-juramant/
27 septembrie 2011
Disparitia persoanei cu care ti-ai impartit viata lasa in urma o gaura neagra

Copiii cresc si pleaca. Oricat de mult te-ar iubi si oricat de mult ii iubesti, ajung in acel punct al vietii in care au casa lor si familia lor. Stii ca esti o prezenta importanta in viata lor, insa mai stii si care le sunt prioritatile. Singurul om care ramane langa tine pana la sfarsitul vietii, daca esti norocos, este sotul ori sotia.
Mi-am pierdut anul trecut mama, iar lipsa acesteia ne-a dat peste cap viata. Am adorat-o iar prezenta ei in viata mea va fi, pentru totdeauna, unul dintre darurile cele mai de pret pe care le-as fi putut primit. Insa, oricat de mult as suferi eu ori sora mea, ma indoiesc ca simtim pe jumatate durerea prin care trece tata.
Intotdeauna am fost elementul mai practic al familiei; pusa fata in fata cu disparitia mamei a trebuit sa preiau haturile si sa ma ocup de ce a fost nevoie, chiar cu teama de a fi putin autoritara. Niciodata nu l-am vazut pe tata atat de slabit si de apatic, el, o persoana mereu activa si descurcareata. La inceput, nu puteam sa vad mai departe de durerea mea, insa stand langa tata mi-am dat seama ca nu e momentul sa ma gandesc la mine.
La urma urmei, oricat de dur ar suna, legea firii cere ca parintii sa moara inaintea copiilor. E adevarat, chiar si asa, nu ai cum sa nu simti ca au murit prea repede. Insa cand vine vorba de omul cu care iti imparti viata, durerea trebuie sa fie devastatoare, mai ales atunci cand mai ai o bucata buna de viata de impartit, mai ai mult pana sa ajungi la "adaci batraneti". Mama urma sa implineasca 54 de ani. Disparitia persoanei cu care ai ales sa iti imparti viata lasa in urma o gaura neagra pe care nici copiii, nici nepotii nu au cum sa o umple complet.
http://smartwoman.hotnews.ro/painti-copii
Abonați-vă la:
Postări (Atom)