31 ianuarie 2012
29 ianuarie 2012
Furtuna de nisip
Azi vantul imi canta in suflet
Si ploaia imi bate in geam.
Pe buze-mi ingheata un scancet,
Genunchii la piept mi-i strangeam.
Din noi a ramas numai unul,
Tot bajbaie pe undeva
Si-ncearca sa-si gaseasca drumul,
Pentru a-l putea revedea.
Iubirea-i infipta in suflet
De ea nu poti scapa.
Nu poti sa mai scoti nici un sunet
Oricat de tare-ar durea.
Si resemnat dupa-o vreme,
Purtand tristetea pe chip,
Lupti sa iesi din probleme
Aduse de furtuna de nisip.
Si vezi ca nu mai ai langa tine
Pe cel ce te sprijinea.
Mai speri la vremea ce vine
Sa-ti insenineze viata.
Si ploaia imi bate in geam.
Pe buze-mi ingheata un scancet,
Genunchii la piept mi-i strangeam.
Din noi a ramas numai unul,
Tot bajbaie pe undeva
Si-ncearca sa-si gaseasca drumul,
Pentru a-l putea revedea.
Iubirea-i infipta in suflet
De ea nu poti scapa.
Nu poti sa mai scoti nici un sunet
Oricat de tare-ar durea.
Si resemnat dupa-o vreme,
Purtand tristetea pe chip,
Lupti sa iesi din probleme
Aduse de furtuna de nisip.
Si vezi ca nu mai ai langa tine
Pe cel ce te sprijinea.
Mai speri la vremea ce vine
Sa-ti insenineze viata.
Citat "Totul din intreg"
Acum esti luminat in privinta vietii vesnice,dar la un moment dat vei fi pus intr-o situatie in care Sufletul cuiva drag tie va alege sa-si paraseasca trupul.Nu da dovada de egoism si nu te intreba:”de ce a trebuit sa moara chiar acum?”,deoarece imediat vei simti ca asa a ales chiar El ,Adevarat,Sufletul sau,si vei sti ca alta decizie mai buna nu exista.Stii ca acum zburda de bucurie si cu siguranta vei avea ocazia sa te joci cu el,sa glumesti cu el,sa iubesti cu el,dupa ce Sufletul tau va decide acest lucru!toate Sufletele noastre se cunosc intre ele,de fapt ele stiu ca sunt parti din Unul:Marele Suflet,care apartine lui Dumnezeu,iar niciodata cineva nu te va uita si va fi prezent langa tine mereu,mai aproape decat ti-ai imaginat vreodata!Daca vrei sa vorbesti cu cineva care a facut acest pas,a parasit aceasta planeta fizica,priveste in fata,uita-te in jurul tau si imagineaza-ti-l acolo,iar la un moment dat vei simti prezenta lui,deoarece nu are cum sa nu fie langa tine,amandoi facand parte din acest Tot,din acest Intreg.Intreaba-l ceva,iar daca ai o dispozitie necesara si esti foarte relaxat si deschis divinului,asculta-i raspunsurile pe care ti le va da,atentie, cu ajutorul mintii tale,deoarece mintea ta si mintea lui fac parte din Mintea Comuna,Mintea lui Dumnezeu,deci iti vor aparea raspunsurile lui in mintea ta!
El este acolo pentru ca Totul este peste tot si nu poate fi nicaieri,iar persoana de care iti este dor se afla in acest Intreg(faptul ca te gandesti la ea confirma acest lucru),deci automat este prezenta langa tine,nerabdatoare sa iti vorbeasca si sa te asigure ca a luat cea mai buna decizie fiindca a ales prin El, prin Suflet!
TOTUL DIN INTREG
Catalin Manea
El este acolo pentru ca Totul este peste tot si nu poate fi nicaieri,iar persoana de care iti este dor se afla in acest Intreg(faptul ca te gandesti la ea confirma acest lucru),deci automat este prezenta langa tine,nerabdatoare sa iti vorbeasca si sa te asigure ca a luat cea mai buna decizie fiindca a ales prin El, prin Suflet!
TOTUL DIN INTREG
Catalin Manea
28 ianuarie 2012
In amintirea celor dragi care ne-au parasit
Fiule drag,
Lacrimile ne-au secat ,dorul ne-au uscat sufletele iar viata nu inseamna nimic fara tine Alin.
Peste o luna ai fi implinit 40 ani, aici, pe Pamant dar destinul a vrut ca peste cateva zile sa implinesti 7ani,acolo, Sus in Cer...7ani in care cu durere in suflete si dor, am invatat lucrul cel mai greu... sa" traim "fara tine Alin.
Desi viata noastra nu mai este viata,traim cu speranta ca-ti este bine acolo unde esti si ca( atunci cand Dumnezeu va hotara) ne vom reantalni. Pana atunci, te astept sa vii in visele mele Alin, sa te strang in brate si sa-ti sarut fruntea, te astept la fiecare Sf. Liturghie sa cobori, sa ma invalui cu caldura ta de copil! Si, iarta-ma Alin daca in egoismul meu ( izvorat din dragoste de mama ) ti-am ingreunat sufletul cu zbuciumul si plansul meu! De aceea azi, imi deschid bratele si-ti dau drumul ...Zbor lin copile drag, zbor lin alaturi de Ingerii Cerului iar dragostea noastra (de aici de pe pamant ) iti va lumina drumul mereu!
Mama si tata .
Mama si tata .
27 ianuarie 2012
La multi ani,Bianca Brad!
Sfantul Nectarie - Minuni in Romania
Mă numesc Mihail şi sunt monah, vieţuitor în Mănăstirea Sfântul Filip din localitatea Adamclisi, judeţul Constanţa, şi sunt în vârstă de douăzeci şi patru de ani. Cu smerenie şi cu drag am să vă scriu câteva rânduri despre minunea care s-a petrecut cu mine la Sfântul Nectarie, la Mănăstirea Radu Vodă, din Bucureşti.
M-am îmbolnăvit de o boală cam grea. De fapt, de mai multe: hepatită activă de însoţire, colecist alungit, gastrită cronică, ulcer duodenal, stomacul era întors pe dos, aveam reflux gastroesofagian, fierea era plină de mâl şi piatră, sufeream de colon iritabil, aveam o infecţie puternică în gât de doi ani. Toate aceste boli m-au răpus şi nu mai puteam să mănânc, nici să muncesc, îmi afectaseră chiar şi pravila de rugăciune pe care o am, că nu mai puteam să stau pe picioare. Asta era suferinţa mea de doi ani
http://www.pelerinortodox.com/2011/02/sfantul-nectarie-il-vindeca-pe-monahul.html
M-am îmbolnăvit de o boală cam grea. De fapt, de mai multe: hepatită activă de însoţire, colecist alungit, gastrită cronică, ulcer duodenal, stomacul era întors pe dos, aveam reflux gastroesofagian, fierea era plină de mâl şi piatră, sufeream de colon iritabil, aveam o infecţie puternică în gât de doi ani. Toate aceste boli m-au răpus şi nu mai puteam să mănânc, nici să muncesc, îmi afectaseră chiar şi pravila de rugăciune pe care o am, că nu mai puteam să stau pe picioare. Asta era suferinţa mea de doi ani
http://www.pelerinortodox.com/2011/02/sfantul-nectarie-il-vindeca-pe-monahul.html
26 ianuarie 2012
Povestea unei femei care s-a intors din cealalta viata
VIATA DUPA MOARTE
Noi marturisiri cutremuratoare
Eram atee şi Îl huleam groaznic şi deseori pe Dumnezeu. Trăiam în ruşine şi preacurvie, însă Preamilostivul Dumnezeu nu m-a lăsat să pier, ci m-a călăuzit spre pocăinţă.
În anul 1962 m-am înbolnăvit grav de cancer şi am stat bolnavă 3 ani. Nu stăteam întinsă lucram mult şi mergeam la doctori, nădăjduind că voi găsi vindecare. În ultimele 6 luni slăbisem de tot, încât nici apă numai puteam să beau. Îndată ce beam, o vomitam. Atunci m-am dus la spital şi, pentru ca eram foarte energică, au chemat un profesor de la Moscova şi au hotărât să-mi facă operaţie. Dar imediat după ce mi-au deschis stomacul, am murit. Sufletul mi-a ieşit din trup şi stătea între doi medici şi eu, cu frică şi groază ,priveam ce mi se întâmpla. Întregul stomac şi intestinele îmi erau mâncate de cancer. Stăteam şi mă gândeam de ce suntem două? Nici nu-mi trecea prin minte că există suflet. Comuniştii ne-au îndopat şi ne-au învăţat că nu există suflet şi Dumnezeu că acestea sunt născocirile preoţilor, ca să înşele poporul şi să-l facă să-i fie frică de ceva ce nu există. Văzui că stau în picioare şi totodată mă văzui pe masa de operaţie. Îmi scoseseră afară toate măruntaiele şi căutau duodenul. Dar acolo exista doar puroi, toate erau distruse şi stricate, nimic numai era sănătos. Atunci medicii au zis : Aceasta femeie nu mai avea cu ce să trăiască.
Le vedeam pe toate cu frică şi groază şi iarăşi mă gândeam: "Cum şi de unde suntem două? Stau în picioare şi totodata sunt întinsă pe masă! "Atunci medicii mi-au pus la loc intestinele şi stomacul şi au spus că trupul meu trebuie dat medicilor tineri pentru practică, si l-au transportat în laborator, iar eu mergeam alături de ei şi mă gândeam cu nedumerire de ce suntem două. Acolo m-au lăsat întinsă, dezbracată, acoperită până la piept cu un cearceaf. După aceea am văzut că venise fratele meu împreună cu fiul meu cel mai mic. Avea 6 ani şi îl chema Andruşka [Andrei. A început să plângă şi să zică :"Mamă ,mamă, de ce-ai murit? Sunt încă mic, cum o să trăiesc fără tine? N-am nici tată şi acum ai murit şi tu !".
Eu atunci l-am îmbrăţişat şi l-am sărutat, dar el nu a simţit şi nu a văzut asta, nici nu m-a băgat în seamă, ci privea trupul meu mort. Vedea de asemenea,că şi fratele meu plângea.
Noi marturisiri cutremuratoare
Eram atee şi Îl huleam groaznic şi deseori pe Dumnezeu. Trăiam în ruşine şi preacurvie, însă Preamilostivul Dumnezeu nu m-a lăsat să pier, ci m-a călăuzit spre pocăinţă.
În anul 1962 m-am înbolnăvit grav de cancer şi am stat bolnavă 3 ani. Nu stăteam întinsă lucram mult şi mergeam la doctori, nădăjduind că voi găsi vindecare. În ultimele 6 luni slăbisem de tot, încât nici apă numai puteam să beau. Îndată ce beam, o vomitam. Atunci m-am dus la spital şi, pentru ca eram foarte energică, au chemat un profesor de la Moscova şi au hotărât să-mi facă operaţie. Dar imediat după ce mi-au deschis stomacul, am murit. Sufletul mi-a ieşit din trup şi stătea între doi medici şi eu, cu frică şi groază ,priveam ce mi se întâmpla. Întregul stomac şi intestinele îmi erau mâncate de cancer. Stăteam şi mă gândeam de ce suntem două? Nici nu-mi trecea prin minte că există suflet. Comuniştii ne-au îndopat şi ne-au învăţat că nu există suflet şi Dumnezeu că acestea sunt născocirile preoţilor, ca să înşele poporul şi să-l facă să-i fie frică de ceva ce nu există. Văzui că stau în picioare şi totodată mă văzui pe masa de operaţie. Îmi scoseseră afară toate măruntaiele şi căutau duodenul. Dar acolo exista doar puroi, toate erau distruse şi stricate, nimic numai era sănătos. Atunci medicii au zis : Aceasta femeie nu mai avea cu ce să trăiască.
Le vedeam pe toate cu frică şi groază şi iarăşi mă gândeam: "Cum şi de unde suntem două? Stau în picioare şi totodata sunt întinsă pe masă! "Atunci medicii mi-au pus la loc intestinele şi stomacul şi au spus că trupul meu trebuie dat medicilor tineri pentru practică, si l-au transportat în laborator, iar eu mergeam alături de ei şi mă gândeam cu nedumerire de ce suntem două. Acolo m-au lăsat întinsă, dezbracată, acoperită până la piept cu un cearceaf. După aceea am văzut că venise fratele meu împreună cu fiul meu cel mai mic. Avea 6 ani şi îl chema Andruşka [Andrei. A început să plângă şi să zică :"Mamă ,mamă, de ce-ai murit? Sunt încă mic, cum o să trăiesc fără tine? N-am nici tată şi acum ai murit şi tu !".
Eu atunci l-am îmbrăţişat şi l-am sărutat, dar el nu a simţit şi nu a văzut asta, nici nu m-a băgat în seamă, ci privea trupul meu mort. Vedea de asemenea,că şi fratele meu plângea.
http://pelerinortodox.blogspot.com/2011/02/povestea-unei-femei-care-s-intors-din.html
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
