In cautarea sinelui

Directioneaza 2% catre Asociatia "Exista viata dupa doliu"

View more PowerPoint from Exista viata dupa doliu

Anita Moorjani: O experienţă în apropierea morţii

Slabiciune

Sunt momente cand simti cum o mana nevazuta te apasa,iti provoaca atata suferinta incat cedezi,simti ca nu mai poti suporta si fugi…departe de toata lumea,undeva in confortul casei tale ,asteptand…Speri ca o sa treaca,stai acolo inchis si fara vlaga cu ochii tinta la un punct ce troneaza deasupra ta in tavan…punct pe care il privesti mirat pentru ca ai mai stat de multe alte ori fix in acel loc dar nu l-ai observat…Doar el te-a studiat in tacere,el iti cunoaste fiecare gest,fiecare slabiciune,fiecare lacrima…si iata ca acum cand il descoperi tu,il privesti mirat…
Iti arata ca intr-o oglinda toate temerile tale pana cand simti cum o caldura de invaluie,se amplifica,incepe sa te arda…focul maniei ii ia locul calmului aparent si nu mai poti astepta…
Deodata camera aceasta atat de familiara te sufoca,nu mai poti suporta si simti nevoia sa evadezi,sa stingi flacarile ce ti-au mistuit inima si fugi…undeva afara…sa te arunci in apa lacrimilor tale si sa te stingi in ea…sa inoti in valurile zapezilor si sa te ingheti in ele,sa te contopesti cu picaturile de ploaie si sa te planga ele…

Si inaintezi fara nici o tinta prin furtuna gandurilor cautand ceva ce nici tu nu stii…stii doar ca ai vrea sa poti sa deschizi ochii si sa te trezesti incalzindu-te la soarele caldut al sufletului tau agitat …si mereu in cautare…

Jocul vietii

Uneori ai impresia ca esti calit in focul iute al durerii si nimic din ceea ce iti ofera viata nu te mai poate surprinde.Pasesti inainte jongland printre secundele timpului,jucandu-te cu el,asteptand provocarile…
Te distrezi facandu-le fata si te intristezi pentru fiecare infrangere…Esti un jucator pe tabla vietii si oricat de mult iti doresti sa castigi jocul,uneori trebuie sa gusti din dezamagirea pierderii pentru a te cali,pentru a evolua,pentru a invata…
Rand pe rand schimbi masti si imparti zambete in functie de starea celor ce ii ai ca adversari la aceeasi masa de joc a vietii.
Se intampla sa obosesti si sa vrei sa fii tu…sa-ti scoti masca si sa-ti arati chipul ,adevaratul tau chip,celui pe care la un moment dat destinul ti l-a pus pe scaunul din fata…
Si fara sa incerci sa convingi de ceva te simti liber,descatusat..o senzatie de bine care te invaluie…esti tu…adevaratul tu…pana realizezi ca in betia acestei amagiri ti-ai pus sufletul pe tava si ai divulgat adversarului toate secretele…Ce hotaraste el sa faca cu ele?Alungi acest gand cu aceeasi repeziciune cu care iti pui la loc cea mai apropiata masca si ramai in asteptare macinat de regrete…
Si te intrebi de ce esti condamnat atunci cand porti o masca?
Pentru ca nu faci altceva decat sa iti ascunzi cicatricile lasate de suferinta si sa pari mai puternic.
Stii ca nu trebuie sa-i arati niciodata adversarului toate slabiciunile tale fiindca te va lovi cu zambetul pe buze intr-un moment cand tu nu te vei astepta…Vei face fata dezamagirii dar vor ramane urmele regretului…

Labirintul gandurilor

Ce crunta e durerea
Ce prinse-a inunda,
Nu ti-a cerut parerea
De-o vrei in viata ta.

Ca gerul te usuca
Si focul te mistuie,
Iar tu ca o naluca
Ce oglinzi lustruie
Esti prins in labirintul
Ce vrea a –ti deforma.
Si-ti pierzi discernamantul
“Ce-i bun in viata ta?”

La trante azi cu vantul
Ce canta a vreme rea,
Iti face feste gandul:
“Ce faci cu viata ta?”

Oricat incerci de bine
Si vrei a ordona
Gresesti si azi si maine…
Nu poti a te-ndrepta.

Si capul ti se-nclina
Ascunzi privirea ta,
Mai speri la o lumina
Sa te ghideze ea.

Amprenta

Cand oboseala mintii mele
Amprenta vrea a isi lasa,
Sa evadez as vrea din ele
Si sa ma vad in lumea ta.

Si chipul ce-mi zambea odata
Linistitor si insistent,
Sa ma convinga ca-asta roata
Ma-nvarte catre un prezent.

In care eu am o valoare
Si multe-n dar de oferit.
Nu sunt o simpla muritoare
Ce m-am nascut in infinit.

Un rost am si eu azi pe lume
Chiar de nu pot a il vedea.
Si vor veni vremuri mai bune
Odata si pe strada mea.

Si sa ma pierd in aste brate
Ce linistea mi-au dat mereu,
Sa ma incarc acum din astre,
Puterea, mi-o da Dumnezeu!