Nori in suflet

Astazi pe cerul sufletului meu s-au adunat norii,au gonit din calea lor soarele si i-au umbrit razele jucause care ar fi trebuit sa straluceasca toata ziua...este o zi importanta din viata mea...dar ce mai este important? Este o zi ca oricare alta...Sunt trista si imi cer public scuze fata de voi daca v-am necajit,nu am avut niciodata intentia aceasta...dimpotriva...

Sunt si eu om,am defectele mele si in ultima vreme poate am avut si motive sa stau „ la distanta”...A fost o „ distanta” impusa,nu intentionata...mi s-a facut dor de voi ca dovada ca v-am scris cand am putut...

Nu am stiut cand ati avut nevoie sa va fiu aproape si nici nu v-am mai aratat ca sunt cu sufletul acolo langa voi,ca ma gandesc zilnic la fiecare chiar daca nu am posibilitatea de a va vorbi...si ca inca mai visez la ziua cand va pot imbratisa...pe cei care mai doriti sa imi dati voie sa o fac...

Stiu ca nu exista cuvinte care sa stearga ranile din suflet,v-am demonstrat acum ca sunt un simplu muritor plin de defecte si nu un inger cum imi spuneau unii...de v-am gresit imi cer iertare!Sper sa intelegeti ca am si eu aceleasi stari ca si voi,aceleasi probleme si aceleasi nevoi...sunt aici mereu cand vreti sa imi vorbiti si mereu langa fiecare dintre voi-CU SUFLETUL

Giuvaier

Din ape negre-nvolburate

Nascute-n negru hau

Ce catre un tarm se vor purtate

Ducand ecoul sau,

Apare un mandru giuvaier

Timid,neslefuit…

Ce sta retras si cam stingher

Nestiind ca-i dorit.

Se crede doar o simpla piatra

Lipsita de valoare

Si nu o opera de arta

Ce straluceste-n soare.

Pe a lui fata e mirare

Si cu rabdare asteapta

Ca cei din jur cu-a lor strigare

Sa faca acum o fapta.

O lauda oricat de mica

Ce suna a –ncurajare

E confirmarea ce-l ridica

Hranindu-l cu urale.

Tanjeste si se vrea iubit

De toti in a lui cale,

Nu stie cat e de dorit

Nici ce valoare are.

Doar un poet cu al sau condei

Mai poate sa aline

Din dorul fara de temei

Ce-n inima il tine.

Si literele apar pe rand

Ca dintr-o spuma a marii

Ca-ntr-o parada vin dorind

Sa raspunda chemarii.

Sa-i spuna cat e de frumos

Si iubit e,in toate,

E darul cel mai pretios

Ce s-a nascut spre noapte.

Si a adus cu el iubirea

In focul din privire,

Nestiind care-i e menirea

Si a lui pretuire.

Doar cei ce-l vad ramanand muti

La a lui frumusete

Se simt mereu pe loc vrajiti

De a lui tinerete.

Si vad pe rand a lui valoare

Dintr-o simpla privire

Privesc  spre el ca spre un soare

Nascut din nemurire…

Cu gandul la voi...

Ma opresc astazi din tot ce am de facut pentru ca mi s-a facut dor de povestile cu voi,mi-e dor sa va aud,sa-mi povestiti ce ati mai facut cu bune si cu rele...pentru ca stiu care sunt de acum starile noastre sufletesti(foarte schimbatoare).

A fost o vreme cand ma bucuram de orice,eram vesela si fericita...apoi intr-o secunda destinul si-a impus voia si totul s-a schimbat...priveam ratacita de jur imprejur si nu intelegeam ce mai am de facut,cine sunt si ce rost mai am pe acest pamant.

Dupa o vreme am realizat cat m-am schimbat si mai ales cum percep cei din jur aceasta „schimbare” si am inceput lupta cu mine sa imi revin...Sigur ca nimic nu va mai fi cum a fost...nici eu nu mai pot fi la fel...

Desi mi-am revenit in mare parte la ritmul normal pe care il aveam candva(recunosc ca mi-au trebuit cativa ani)lipseste ceva...jumatate din inima mea...si ma straduiesc sa supravietuiesc cu partea ramasa.

Cei care ma vad nu vor sti,nu vor intelege...dar voi stiti...

Si anii trec aducand in goana lor evenimente,date...care candva ne bucurau iar acum ne dau o stare de nervozitate,de dor...de lipsa...

Nu conteaza cat de tare doare rana din suflet,nici cat ne straduim sa ne ascundem lacrima,atata vreme cat cei apropiati care stau cu ochii pe noi(analizandu-ne comportamentul pentru ca ne vor fericiti) se mai pot bucura cand ne vad zambind...

Viata ne-a supus la un test nemilos si greu,nu e usor,suntem insa datori sa ii facem fata si sa luptam,sa ramanem cu fruntea sus,sa nu ne lasam doborati sau invinsi...in memoria celor iubiti care au plecat si care ne privesc de undeva de sus...mandrii de tot ce facem...

Stiu ca toate aceste stari le aveti si voi si ma simt relaxata si linistita stiind ca ma intelegeti,voi cititi printre randuri si nu aveti nevoie de explicatii...de cuvinte...

Cum v-au schimbat acesti ani de dor? Cum ati reusit sa le faceti fata?

ULTIMUL CUVANT

As da orice sa te mai vad odata

Si sa-ti mai spun si ultimul cuvant

Cu ochii imprejur cautand roata

Mi-am ratacit si ultimul avant.

Nu am stiut a pretui odata

Secundele cand langa mine ai fost

Si dorul meu nu poate sa strabata

Si totul pare straniu,fara rost...

Zadarnic strig acum prin reci unghere

Ascunsa de priviri in al meu drum

Nu imi raspunzi,trimiti o adiere

Sa imi transforme chinul in parfum

Caci dorul meu te-ntoarce dintre stele

Si-ncerci cum poti acum sa ma mangai

Imi alungi azi si gandurile grele

Arati cum poti ca mai vrei sa ramai...

In amintirea celor dragi care ne-au parasit

STEAUA TA

O vreme am fost norocoasa

Caci te-am avut ,maicuta mea,

Atat de balanda si frumoasa

Ma mangaiai cu vorba ta.

Ai fost si mama ai fost si tata,

Puternica, de neinfrant.

Mereu de tine-mbarbatata

Am facut fata-n ploi si vant.

Şi am ramas debusolata

Cand catre cer te-ai indreptat.

De ingeri te-ai lasat purtata

Cand misiunea ai incheiat.

Şi ma privesti duios de sus

Cand lacrimi vars in calea ta,

Caci pentru mine a apus

O stea ce cald ma lumina.

Duios tu fruntea mi-o mangai

Şi dorul vrei a mi-l prelua.

Azi fericita sa ramai

Maicuta sus,pe steaua ta!

CASCADE DE NORI

Cand repezi cascade de nori se aduna

Pe soare grabiti alungand,

Un fulger luminand ne anunta ca tuna

Si picaturi mari cad azi vuind.

Le las sa ma ploua,sa amestece ele

Cu lacrimi din suflet iesind,

Dureri ce le-nalt catre stele

Din inima picurand.

Iar ochiul ce vede nu poate distinge

Torentul ce m-a lovit.

Si cu mirare nu poate atinge

Un suflet imbatranit.

Durerea din mine nu are culoare

Si nimeni n-o poate vedea,

Ei vad numai razele de soare

Ce-mi lumineaza fata.

Si vreau sa arat cum iese din mine

Un zambet spre-a incuraja,

Pe cel plin de dor ce in spate vine

Doresc a putea proteja.

Caci nu are vina daca in a lui cale

Un fulger a intalnit

Si cu a lui iluminare

Pe data l-a pacalit.

Mereu ratacind cautand acum calea

Si  drumul pierdut a gasi,

Cu greutate inabuse jalea

Sprea a putea razbi

Balsam pentru suflet