31 octombrie 2012

Permite-ti sa primesti!







Noi, ca si femei, avem o multime de roluri pe care le purtam in societate: suntem mame, sotii, fiice, femei de afaceri, surori si inca o multime de care probabil nu suntem constiente. 
Toate aceste roluri vin in viata noastra cu o multime de responsabilitati, pe care incercam zi de zi sa le indeplinim cu succes pe toate. Insa, in incercarea noastra de a-i multumi pe toti si de a fi femeia model, uitam de fapt de Cine Suntem noi cu Adevarat. Uitam de Esenta Divina si ne identificam cu toate aceste roluri si responsabilitati pe care altii (si de multe ori noi singure) le punem pe umerii nostri. Ei bine, cand uitam de cine suntem noi cu adevarat, viata noastra devine o povara, o lupta continua de supravietuire, de apreciere, de a demonstra tot timpul ceva si de a-i multumi pe toti. 
E momentul sa ne amintim ca dincolo de faptul ca suntem femei, suntem de fapt fiinte divine si e momentul sa recunoastem aceasta Divinitate inauntrul inimilor noastre si sa-i oferim cadrul si posibilitatea de a se exprima natural prin noi insine, fara a mai incerca sa ne punem in calea noastra si a dori sa controlam tot ceea ce se petrece.
A venit momentul sa ne oprim. Sa respiram. Sa ne permitem sa Primim.
Tania Tita

30 octombrie 2012

NIMENI NU ŞTIE


Când merg pe stradă nimeni nu mă ştie
Sunt doar un simplu trecător
Ce-mparte tuturor cu bucurie
Din zâmbetul de muritor

Nimeni nu vede dincolo de zâmbet
Câtă durere,lacrimi şi nevoi
Şi nu aude al inimii sunet
De trosnet rupt ,care separă doi…

Când vremea trece nimeni nu mai ştie
Cum încă cineva de pe pământ
S-a înălţat cu bucurie
Spre stele călător ,doar cu un cânt…

Doar amintirea pare să plutească
Un val călduţ, îmbietor
În a mea inimă lasă să crească
Un sentiment profund,chinuitor.

Şi nimeni n-o să vadă niciodată
Decât ce vreau eu a le arăta
Şi se vor mulţumi dorind să creadă
Cum toate sunt frumoase-n viaţa mea.

28 octombrie 2012

23 octombrie 2012

Scanteia


Atunci când nu mai ai putere
Şi oboseşti a-nainta,
Cu ochii-n sus o milă cere
Căci nu eşti singur,nu uita!

Când disperarea te loveşte
Şi te doboară la pământ,
În tine-o dragoste găseşte
Şi te ridică cu avânt!

Căci trupul cel scluptat odată
Din apă simplă şi din lut,
Te minte cum că viaţa toată
Eşti singur…şi-asta te-a durut.

Scânteia cea ce zace-n tine
Şi a venit din univers,
Îţi aminteşte că îţi e bine
Că nu eşti singur în al tău mers.

Şi undeva ascuns în spate,
Clipă de clipă eşti vegheat!
Încearcă doar dacă se poate
Să nu uiţi de-al tău ÎMPĂRAT!

De sus din cer o mână-ntinde,
Te sprijină dacă îţi e greu.
Şi când te-mpiedici EL te prinde,
Să-i mulţumeşti!...Lui Dumnezeu!