SPIC ÎMPODOBIT

De soare-i luminat pământul

Şi spic de grâu împodobit,

Prin plete mângâiat de vântul

Ce cântă cu un glas şoptit.

Plămada lui dă hrană lumii,

La tot ce viaţă a primit.

Hrăniţi de gustul dulce al pâinii

Ne ducem traiul liniştit.

Căci dacă îngrijim pe alţii

Ce s-au născut mai mici ca noi,

Ceasornicul cu a lui rotaţii

Ne poartă fără de nevoi.

Şi-o mână care nu se vede

Ne tot ghidează-n univers,

Chiar şi pe cel care nu crede,

Cu mare dragoste,în mers...

FINAL FERICIT

Când două suflete pulsează

La unison călătorind

Şi strălucesc precum o rază

Ce împleteşte al lor gând,

Reflectă către noi iubirea

Ce le inundă sufletul

Şi ne încălzim la fericirea

Ce-i înconjoară precum scutul.

Dar viaţa le aruncă-n cale

Din joacă şi amuzament,

Câte o mică provocare

Să-i zguduie cu-al ei torent.

Apoi din jilţul de prinţesă

Pe care stă ea guvernând,

Priveşte mândră a ei piesă

Iscată dintr-un simplu gând.

Şi raza dispărând în norii

De nicăieri parcă apăruţi,

O vreme –n lacul întristării

Înoată şi se văd pierduţi.

S-au rătăcit de fericirea

Ce –i transformase în întreg,

Udată –n lac şi strălucirea

A dispărut ,nu înţeleg...

Dar căutând adânc în suflet,

Speriată ,ascunsă undeva,

E o lumină,ce în cuget

Şopteşte repetând ceva.

Ghidaţi de vocea ce îi cheamă,

Atraşi cu forţă către ea

Prin întuneric şi cu teamă,

Deodată au zărit ceva...

Şi au păşit înspre lumina

Ce le usucă rănile

Şi-i face să-şi alunge vina

Doar ascultând cântările.

Mereu ascunsă-n ei iubirea

Le-a protejat sufletele

Şi i-a ghidat către ieşirea

Din labirint ,cu stelele...

Zâmbesc căci se trezesc la viaţă

Şi viaţa însăşi le-a zâmbit,

La provocări au făcut faţă,

Finalul este fericit.

Magie

Mai ieri păşeam în clasa întâi

Şi doamna învăţătoare

Ne-a pus o carte căpătâi

Stilou în mână floare.

Cu dragoste ne-a tot vegheat

Ea,mama de la şcoală,

Chiar dacă ne-am mai încurcat

La câte o socoteală.

În timpul liber ne-a îndemnat

Să înlocuim jucatul.

Şi paşii ni i-a îndreptat

Spre scenă şi spre teatru’.

Acolo Geo şi Florin

Au jucat bucuria,

Iar pentru noi n-a fost un chin

Să mimăm actoria.

Acum când repede am crescut

Trecând prin timp a joacă,

Un nod avem de desfăcut,

N-am vrea să se desfacă...

De doamna să ne despărţim

Mergând în barca vieţii,

Să fim iar mici am vrea să fim

Să dăm liber tristeţii.

Mereu în suflet vom purta

A dumneavoastră învăţătură,

În fapte bune ne-om lupta

Cu armă o notă bună.

Căci aţi făcut ca o magie,

Din răzgâiaţi gălăgioşi

Aţi scos elevi plini de mândrie

Cu multe premii şi frumoşi.

În suflet vom purta icoana

Acestor ani de început,

Mereu cu gândul către doamna

Ce ne-a pus prima carte scut.

Despre egou

DARUL CERESC

Dacă am ajuns în râul vieţii,

Suntem datori a învăţa.

Fermi,hotărâţi sau cu intenţii

Să încercăm a înota.

O cută de-am avea pe frunte

Sau nor deasupra de-o umbrii,

Să privim către înainte

Şi soarele se va zări.

Şi-n clipa-n care ni se pare

Că am pierdut tot ce-am avut,

Să privim ca pe-o întâmplare

Convinşi că avem îngeri scut.

Când umerii ni se-nconvoaie

De încercări greu apăsaţi,

Să lăsăm lacrimile ploaie

Şi astfel vom fi curăţaţi.

Durerea dacă ne apasă

Mana pe piept lipită stând,

Să încercăm ieşi din transă

Şi să o îndepărtăm cântând.

Avem cu toţii zile –n care

Ne punem fruntea jos învinşi

Şi conştienţi de această stare

De dor nu ne lăsăm surprinşi.

Luptăm cu arma cea mai pură

Ce o avem mereu cu noi

Ascunsă în oricare făptură

Şi ne ridică din nevoi.

Căci Creatorul a suflat-o

Din trupul Său dumnezeiesc,

Cu dragoste El scut ne-a dat-o,

Iubirea e darul ceresc!

Alimentatie si spiritualitate

STRĂLUCIND PESTE TIMP

În faţa ta un drum pavat cu praf de stele

Te-ndeamnă să păşeşti spre un cer ca de opal,

În urma ta, e lumea cu dorurile-i grele

Şi răutăţi servite zâmbind ...pe un ton banal.

Şi obosit de lupta cu tocul şi hârtia,

Păşeşti către lumina ce-o vezi la orizont,

Cu pletele în vânt şi-n suflet bucuria

De-a fi printre prieteni,plimbat în car de vânt.

Şi codrul drag îţi cântă o doină –n a ta cale,

Izvoarele se prind în ritm melodios,

O salcie se-apleacă cuprinsă de jale,

Nemaivăzându-ţi chipul atât de frumos.

Ajuns pe steaua ta,aproape de soare,

Pe care ţi-ai clădit-o locuind pe pământ,

Lumină ne trimiţi , călăuzitoare...

Şi ne veghezi paşii dincolo de-un mormânt.

Căci ai lăsat în urmă frânturi din al tău suflet

Ce aduc raze de soare în orice anotimp,

Iar cei care le văd ,cu-o bucurie-n cuget,

Te-au declarat „Luceafăr” strălucind peste timp.