SUNT CÂNTEC DE DOR

Sunt flacăra ce arde în vatră

Cu drag căldură a da,

Lucirea din oricare piatră

Ce bucură privirea cuiva.

Sunt cântec de dor într-o noapte

Pe luna din cer veselind,

Şi ale iubirii şoapte

Cu dragoste învăluind.

Sunt apa ce aleargă la vale

Răcoare vrând a ne da,

În zâmbete de petale

Tot căutând pe cineva.

Femeie sunt , sunt şi mamă,

Cascade de griji oferind

Copiilor ,în a mea teamă

Protecţie le dau...iubind...

Am rămas doar o adiere

Şi lin peste toate zâmbind,

Nimic nu mai am a cere,

Cu zâmbet, prin viaţă colind...

VIAŢA ÎN ZALE

Când cerul lumii tale

Îţi dă clipe senine,

Îşi pune viaţa zale

Şi-o luptă vrea cu tine.

Îţi dă o lovitură

De nici nu ştii când vine.

Şi simţi o muşcătură

Din suflet şi din tine.

În gură simţi pământul,

Jarul te arde-n vine,

Iar ochii-ţi roagă vântul

Să sufle cu suspine.

Şi blând a lui răcoare

Să domolească focul,

Slăbindu-ţi din strânsoare

Să oprească viaţa jocul.

Durerea să-nceteze

Şi soare să apară,

Ca sus pe metereze

Să poţi urca tu ,iară.

Gazduiti de Bacovia

Astazi am pasit cu emotie in micul colt de rai al casei memoriale George Bacovia din Bucuresti.In mijlocul unor oameni insufletiti de o mare dragoste pentru literatura ,  pictura si muzica care frecventeaza cenaclul „Amurg sentimental” ,urmariti de privirea aruncata de  bustul poetului ce ne este gazda, au fost desemnati laureatii concursului de creatie literara „Vara visurilor mele” .Concursul se afla deja la aXII a editie este organizat de revista „Amurg sentimental” din Bucuresti,director,scriitor, editor Ion Machidon si se desfasoara anual pe mai multe sectiuni de creatie literara:poezie,proza.eseu,teatru.Anul acesta au sosit la redactie 250 de plicuri iar juriul format din scriitorii Ion Machidon,Mihai Moldoveanu,Bucuresti;Miron Tic,Ilia –Hunedoara;Alex Valcu,Titu;George Nicolae-Podisor,Rucar-Arges au premiat participanti din judetele : Cluj, Constanta, Arad, Suceava, Galati, Iasi, Ilfov, Arges, Braila, Bucuresti, Bacau, Giurgiu.

Reprezentand cenaclul literar „Luceafarul” din Giurgiu condus de doamna Dunia Palangeanu am trimis si eu cateva creatii alaturi de  Luminita Geletu si Rodica Reventa.Am avut surpriza sa primesc una din mentiunile pentru poezie si felicit din toata inima pe colegele mele din cenaclu care au obtinut premii: Luminita Geletu-premiul II pentru poezie si Rodica Reventa –premiul III pentru proza.Ii felicit pe toti premiantii si participantii acestui concurs si multumesc juriului pentru aceasta apreciere care ma motiveaza sa nu ma opresc din a imi asterne gandurile pe hartie.

NU FUGI DE PLANS SI DURERE

Cunosc ispita.Am auzit si eu soapta aceea picurata in minte inca de copii-„trebuie sa fii puternic”,”Hai ,lasa, nu te mai gandi, si o sa fie bine”.

Aceasta „putere” dragul meu, este otrava pentru sufletul tau daca ea se traduce prin a nu plange niciodata, a nu da glas durerii si a te preface ca totul e bine.Cu riscul de a deveni obositoare,trebuie sa repet comparatia deja mentionata de cateva ori:pierderea ta este ca o rana provocata de o amputare.Este dureroasa,dar daca nu ii schimbi pansamentul, si nu o cureti niciodata,ci, dimpotriva,te prefaci ca totul e ok,sub straturile de bandaj se va dezvolta o infectie,care,in cele din urma,se va extinde.

Pretul pe care il platesc cei ce nu plang,este dezvoltarea de tulburari psihologice mai tarziu in viata- episoade depresive,atacuri de panica,fobii,tulburari de stres post-traumatic,dependente.

Stiu ca doare,dar trebuie sa o faci.Gaseste-ti timp si un colt ascuns si in care sa nu fii deranjat in casa,si plangi cand simti ca nodul din gat e prea mare si ca te doboara dorul de cel dus.

Jeleste pierderea ta,si nu uita:cu fiecare lacrima,esti cu un pas mai aproape de vindecare.

ANDA MOGOS

Din cartea

DRUM PRIN DOLIU 

Legea Iubirii

SPIC ÎMPODOBIT

De soare-i luminat pământul

Şi spic de grâu împodobit,

Prin plete mângâiat de vântul

Ce cântă cu un glas şoptit.

Plămada lui dă hrană lumii,

La tot ce viaţă a primit.

Hrăniţi de gustul dulce al pâinii

Ne ducem traiul liniştit.

Căci dacă îngrijim pe alţii

Ce s-au născut mai mici ca noi,

Ceasornicul cu a lui rotaţii

Ne poartă fără de nevoi.

Şi-o mână care nu se vede

Ne tot ghidează-n univers,

Chiar şi pe cel care nu crede,

Cu mare dragoste,în mers...

FINAL FERICIT

Când două suflete pulsează

La unison călătorind

Şi strălucesc precum o rază

Ce împleteşte al lor gând,

Reflectă către noi iubirea

Ce le inundă sufletul

Şi ne încălzim la fericirea

Ce-i înconjoară precum scutul.

Dar viaţa le aruncă-n cale

Din joacă şi amuzament,

Câte o mică provocare

Să-i zguduie cu-al ei torent.

Apoi din jilţul de prinţesă

Pe care stă ea guvernând,

Priveşte mândră a ei piesă

Iscată dintr-un simplu gând.

Şi raza dispărând în norii

De nicăieri parcă apăruţi,

O vreme –n lacul întristării

Înoată şi se văd pierduţi.

S-au rătăcit de fericirea

Ce –i transformase în întreg,

Udată –n lac şi strălucirea

A dispărut ,nu înţeleg...

Dar căutând adânc în suflet,

Speriată ,ascunsă undeva,

E o lumină,ce în cuget

Şopteşte repetând ceva.

Ghidaţi de vocea ce îi cheamă,

Atraşi cu forţă către ea

Prin întuneric şi cu teamă,

Deodată au zărit ceva...

Şi au păşit înspre lumina

Ce le usucă rănile

Şi-i face să-şi alunge vina

Doar ascultând cântările.

Mereu ascunsă-n ei iubirea

Le-a protejat sufletele

Şi i-a ghidat către ieşirea

Din labirint ,cu stelele...

Zâmbesc căci se trezesc la viaţă

Şi viaţa însăşi le-a zâmbit,

La provocări au făcut faţă,

Finalul este fericit.