VIAŢA DUPĂ….

Primeşti în faţă lovitura,

Urmează o durere grea.

Îţi pierzi pe loc căutătura,

Pe viitor vezi o perdea.

Apoi uşor vor trece anii

Chiar dacă timpul tău a stat.

Şi fremătând precum castanii

Ce-i mângâie vânt pe-nserat,

Te vei trezi în altă viaţă

De parcă acum te-ai fi născut.

Vei creşte şi-i vei face faţă

Şi o vei lua de la-nceput.

Durerea e parte din tine

Ca pe-o mănuşă o vei purta,

Iar dorul ce pleacă şi vine

Pe-o altă treaptă te-o sălta.

Vei hotărî să îi faci faţă

La fiecare încercare.

Şi până-n capătul de aţă

Vei fi surprins de-nseninare.

Mi-e dor,atat de dor

Valul de lumina

Să aprindem valul de lumină

Şi să-l lăsăm să înconjoare

Întreg pământul fără vină

C-am mâniat o ursitoare.

Copiii noştri astăzi îngeri,

Se vor opri din joaca lor.

Miraţi de tainice luciri,

Ascultând cântece de dor,

Vor şti că noi aprindem stele

Cu dragoste doar pentru ei.

Şi se vor bucura de ele

Zâmbind la jocul de scântei.

Aşa vom fi o clipă aproape,

Cu dor ne vom îmbrăţişa,

Apoi vor dispare în noapte

Şi-un gol în urmă vor lăsa.

Dragostea nu are limite de timp,spatiu sau hartii emise la Starea Civila

Florin Ion  

 21 ianuarie 1968-6 Ianuarie 2013

Povestea noastra a inceput la sfarsitul lui august 2001. In doua saptamani eram impreuna, peste o luna si ceva ne-am mutat impreuna, iar peste fix un an ne-am casatorit. Primii ani au fost foarte frumosi, pana ce problemele lui cu alcoolul (si altele din pacate, despre care nu vreau sa-mi amintesc - consider ca am si eu partea mea de vina) s-au agravat, iar pe 22 Ianuarie 2010 am divortat, iar eu peste cateva luni m-am reintors in apartamentul parintilor. Culmea ca relatia noastra s-a imbunatatit simtitor si practic...am ramas cum am fost, doar ca locuiam separat. Practic, am fost impreuna pana cand moartea ne-a despartit... Iar viata mea s-a schimbat iremediabil, fiindca stiu ca, orice s-ar intampla de acum si oricate relatii voi mai avea, nici un barbat nu ma va iubi cum a facut-o el. Fiindca mi-a fost si cel mai bun prieten... Precizez ca ultimul telefon, constient fiind, mi l-a dat mie, si de fiecare data cand ii era rau, inainte sa cada si sa moara, pe mine ma suna.

Cu vreao 2 luni inainte sa moara, mi-a daruit o carte pe care mi-a scris dedicatia asta: "Citeste si baga la cap! Cu drag, fostul sot, fostul Bebe (asa ii spuneam toti), ne vedem dincolo!". Abia dupa ce a murit am realizat ca  a stiut/simtit ca moare. Parerea mea e ca si-a si dorit-o - a refuzat  sa mearga la medic, chiar si atunci cand era mai mult decat clar ca are probleme.

Si am suferit cumplit dupa ce s-a intamplat, desi multa lume nu m-a inteles... Foarte multi, printre care si propria mama, m-au intrebat de ce sufar atat dupa FOSTUL sot alcoolic...Din pacate, unora le e greu sa inteleaga ca dragostea nu are limite de timp, spatiu, sau hartii emise de Starea Civila sau Tribunal...

Chiar daca dupa 10 luni durerea a capatat alta culoare, e inca atat de vie... 

Asta este pe scurt povestea mea.

Noemi

Cum reusiti sa treceti peste ani?

Astazi mi-am dat jos scutul din zale si am ramas numai cu sufletul plapand la vedere,carpit pe ici pe colo se incapataneaza sa vibreze si sa va caute.Va vorbeste fara sa gandeasca la ce vor spune unii si altii asa cum a facut-o mereu sincer si cu tot ce are la vedere.

A u trecut cinci ani si jumatate de cand o radacina i-a fost smulsa din pamantul vietii,luand cu ea si particele din acest pamant ,particele ce nu pot fi inlocuite niciodata.Cum au trecut nici eu nu stiu,sunt cumva blocata acolo,intre doua lumi si nu am notiunea timpului vostru,nu stiu cum trece....Stiu doar ca desi am acceptat ca aceasta este realitatea mea,ca fac parte din ea,m-am obisnuit sa fac totul singura si cu aceasta dureroasa singuratate,iscate de nicaieri furtunule vin si pleaca.

Acum razi si in secunda doi se poate produce ceva care iti fura zambetul si iti asterne peste chip o masca trista.Greu de inteles pentru cei din jur,de foarte multe ori interpretata gresit, pune intre noi si ei o bariera nevazuta.Lovit inca o data in durerea ta pastrezi aceasta distanta,constient fiind ca nimeni nu poate simti ce simti tu,ca nu pot trai cu aceste stari schimbatoare ale tale,ca ei fug de tristete si de lacrimi.

Stim ca este mai comod sa fugim,decat sa incercam sa intelegem si mai ales sa ajutam.

Ar fi atat de simplu,nu ar necesita mare efort sa intinzi o mana, sa oferi un umar ,sa spui”sunt aici,sunt langa tine,aceasta stare va trece”.

Si faci un pas inapoi,cu gandul ca nu vrei sa impovarezi pe nimeni,te retragi si incerci sa „te vindeci „ singur.Dumnezeu sa iti dea puterea sa o poti face de fiecare data!

Tocmai pentru ca traieste toate aceste zbateri sufletul meu va cauta,va este aproape,se roaga pentru linistea voastra si va asculta...Este mereu aici dornic sa fie de ajutor.Voi ce simtiti?Cum reusiti sa treceti peste ani,peste durere?

SOARELE DIN NOI

Pe drumul ce-l parcurg pe înmurgite

Văd tufe vesele de trandafiri.

Petale roşii vor să mă încânte,

Să îmi aducă soare în priviri.

Căci soarele-i ascuns în fiecare,

Lumină dând în ochi şi în surâs.

De este nor el schimbă acea stare

Şi ne transpune în alta de vis.

Să îl lăsăm măreţ să strălucească

Şi să topească gheaţa din prejur.

Pe al nostru suflet să îl încălzească,

Călit de foc ,din ce în ce mai pur.

Trecut - Luminita Geletu