FIUL BABEI DOCHIA

 Din adâncul somn natura

 Se trezește acum la viață,

 Este pusă  în postura

 De-a -mpărţi flori şi verdeață.

 

 Se agită în zbor spre soare

 Căutându-și cuibul casă,

 Păsările călătoare

 Și mesaj în cale lasă

 De la zeul Dragobete

 Fiul Babei Dochia,

 Fete si baieti in cete

Sus pe deal s-or aduna.

 

 Iubăreț nevoie mare

 Nașul cosmic cobora,

 Unind parcă la întâmplare

 Păsări, tineri, ce-ntâlnea…

 

Și pornind o sărbătoare,

Hora roată se-nvârtea.

Veselia-i a lui stare

Şi pe toţi îi molipsea.

Autor: Marilena Perijoc

Părintele Iustin Pârvu - Învătături si sfaturi duhovnicesti

Secret Garden " Sanctuary"

REÎNNOIM IUBIREA- În dar familiei Peptănaru

        

 Destinul ce ne-a pus inel pecete

 În zi de sărbătoare ne-a unit,

 Ca an de an, noi doi, de Dragobete,

 Să re-nnoim iubirea înzecit.

 

 Prin dragoste să ne îndrumăm copiii

 Și mai târziu nepoții ,scumpul dar…

 Vegheați mereu de fiul Babei Dochii

 Ce ne-a fost martor la Sfântul Altar.

 

 De sus, destinul ne  veghează bine

 Şi-n prag credinţa azi ne-a poposit.

 În suflet  tineri și curați ne ține,

 Exemplul nostru  va rămâne mit. 

Autor: Marilena Perijoc

COSTUMUL POPULAR

Străbunii noștri cinsteau drag pământul

 Ce-i răsplătea cu roade pe ogor.

 Bumbacul alb îl mângâia şi vântul

 Care adia şi îl usca uşor.

 

 Și iscusința lor stă mărturie

 În portul nostru tradițional

 Ce peste ani cultura o ține vie,

 În frumusețe e fenomenal.

 

 În florile pictate-n ac pe ie

 S-a scris poveste plină de temei

 De multe veacuri se păstrează vie

 Și pentru ochi e cânt de clopoței.

 

 Pieptarul cel lucrat cu iscusință

 I-a încălzit în iernile târzii,

 Ele purtau sarică și catrință

 Motivele cusute păreau vii.

 

 Prin haine ce transmit blânde emoții

 Fără cuvinte omul a vorbit,

 La sărbătoare sau în fața morții,

 Cămașa o purtau ca pe un mit.

 

 Și respectau tradiții cu îndemnul

 Ca cei ce vin, să urmeze la fel.

 Costumul popular e însăși semnul

 Prin cele trei culori, ca un  drapel!

  

Autor: Marilena Perijoc

PICĂTURA ROȘIE

 De  îți vorbește blând același sânge,

 Gânduri ascunse c-o mască pe chip,

 Minciuna însăși vrea să te subjuge

 În ochi ți-aruncă pumnu-i de nisip.

 

 Iar tu naivul nu îi dai crezare

 Niciunei voci ce-ncearcă a te  trezi.

 Le vezi pe toate o simplă întâmplare,

 În van se luptă unii a te păzi.

 

 Ba de-ndrăzneşte cineva să-ți spună

 Un adevăr ce-i mult prea dureros,

 Cu o privire ce-ar vrea să-l răpună

 Îi spui ca vorbele-i sunt de prisos.

 

 Doar picătura roșie contează,

 O simți prin vene și te-ncrezi în ea.

 Te răcorește, crește ca o oază

 Și strălucește veșnic ca o stea.

POVESTEA DIN GRINDĂ

Zidită-i umbra lui sub temelia

 Bordeiului  ce trupu-i va feri.

 Și banul pus sub prag vrea bogăția

 S-atragă, magic, prin vii straluciri.

 

 Iar vatra arsă este astăzi semnul

 Că au trăit aici umili creștini,

 Ce-au respectat tradiția, îndemnul,

 Averea ce-au primit-o din străbuni.

 

 Pe pragul casei binecuvântarea

 Îi ocrotea de răul dintre lumi.

 Și peste el în brațe-și purta floarea

 Cu care va-mpleti mândre cununi.

 

 Bătrânii lor au pus o cărămidă,

 Unind doi tineri prin căsătorie.

 Povestea lor va fi sculptată-n grindă

 Și va  rămâne aici drept mărturie

Autor: Marilena Perijoc