Cu 10 ani in urma, cand inca nu eram moasa ci asistenta pediatra, a inceput un fel de scolarizare spirituala a mea. Sub grija unui “regizor invizibil”, a multor fiinte din alte dimensiuni dar si a unor fiinte in trup uman cu o pregatire spirituala superioara am invatat extrem de mult. Sunt tentata sa spun la “facultatea fara frecventa “ , ptr. ca nu am fost in sali de clasa , seminarii si workshopuri. Insa prefer sa spun la “facultatea bazata pe telepatie si intuitie “ , insa destul de frecvent: zi de zi , mereu si cu mici interuperi.Uneori mi s-a dat cu”lingurita” alteori cu “polonicul” . Insa toate cu mare grija ca sa pot prelucra.
Pentru toata aceasta grija , iubire neconditionata, compasiune, rabdare si intelegere sunt adanc recunoscatoare.Tuturor ,din toate dimesiunile.
Din cand in cand a urmat un test , un extemporal la materia” aplicarea in practica a spiritualitatii”.Uneori chiar si “teze” si “examene” mai mici. Insa cel mai greu examen a fost definitiv plecarea propriului meu copil Robert in cealalta dimensiune.
Asa cum fiecare nastere e insotita de dureri pre- si postpartum , asa si prelucrarea plecarii din viata a unui copil nu e incheiata cu comemorarea unui an .Si eu am trecut prin multe clipe de tristete in aceste saptamani de absenta.
Insa muncind foarte mult ca moasa si avand mereu in preajama mame cu copii , tati , frati , bunici etc a fost un excelent “antibiotic “ ptr. septicemia mea numita “tristete”.
Zilele trecute am visat ca “ am trecut cu bine “ de “examenul mare”.Eram imbracata intr-o frumoasa rochie de seara de culoare verde ( a vindecarii ) insa tocmai cand trebuia sa merg la petrecerea de sfarsit am gasit un copil sugar , bolnav , murdar si infometat. L-am dus cu mine acasa, l-am imbaiat si hranit si l-am vindecat si apoi l-am inapoiat parintilor. Dupa ce am terminat mi s-a spus: “ Si acesta a fost un test . Ca sa vedem daca iti iubesti aproapele mai mult ca pe tine insuti”. Apoi am primit o multime de cadouri –doar luasem cu bine un examen! Si fiindca numai eu am primit cadouri si ceilalti nu , le-am dat pe toate celor care nu aveau. Le-am impartit pana la ultimul cu mare bucurie. Apoi mi s-a spus: “ Si acesta a fost un test, deoarece dupa modul in care impartim cu altii suntem apreciati in Cer”.
Deci voi imparti in continuare cu voi aici din trairile mele. Caci testele si studiul continua...
Primele mele experiente in domeniul vindecarii au inceput in urma cu zece ani.Mi s-a dat. Si am facut.Si a fost bine. Pe masura trecerii timpului si pe masura experientelor primite m-am dezvoltat si eu .Astazi “las sa se intample vindecarea” si nu mai “fac”.Ma rog: “Doamne lasa-ma sa fiu un instrument al IUBIRII tale “. Cu cat ma retrag eu ca personalitate mai mult, in totalitate chiar, cu atat mai mult pot fi IUBIRE. Insa ceea ce este nou in ultimile saptamani : Robert vine deseori in incapere, in timpul sedintelor. Tind sa cred ca este chiar implicat.Legatura noastra telepatica este constanta si clara. Vineri , la o astfel de sedinta ptr. o persoana cunoascuta, l-am intrebat telepatic: “ De asta trebuia sa pleci asa devreme ?” Mi-a raspuns: “ Si de asta !colaborarea in vederea obtinerii vindecarii spirituale, cu cei din spatele valului este una din perspectivele vindecarii in secolul 21.Si cine va poate ajuta mai eficient , daca nu cei care v-au fost copii in viata actuala?” Aici se vede inca odata ca ceea ce ni s-a intamplat in viata , numit uneori soarta cumplita , poate actiona pe o linie de timp in folosul multor oameni in viitor.
Persoana careia i s-au luat subit durerile fizice a perceput o stare pe care a numit-o “stare de beatitudine”. Pentru astfel de “ sedinte “ , in care nu ating corpul fizic deloc, nu iau niciodata recompensa. In seara aceea insa am acceptat un mic pahar de sticla, cu o lumanare in interior , pe care scria: “Fericirea bazeaza uneori doar pe simpla hotarare de a fi fericit”.
Si am hotarat instantaneu sa fiu fericita. Si sunt.
Indrazniti sa va hotarati sa fiti fericite/ fericiti ! Deschideti-va inimile si se va intampla!
Copii vostri plecati , poate sunt dornici sa va ajute in misiunea pe care o aveti.Ei n-au trecut dincolo ca sa cante la harpa ci ca sa ne faca pe noi sa ne cante inima de bucurie...
Va doresc curaj , intuitie , compasiune si dorinta de a face bine
Va imbratisez cu toate astea...
Annemarie
http://www.organizatiaemma.ro/forum/viewtopic.php?f=13&t=1203&st=0&sk=t&sd=a&start=220
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu