Mă credeam nemulţumită
Tristă şi c-o lipsă mare,
Până când am fost lovită
Să trăiesc această stare.
Mi-am pierdut întâi perechea
Ce a plecat spre mândrul soare,
Neplecând deloc urechea
La dureri şi a mea chemare.
Am rămas debusolată,
Însă soarta nemiloasă
Mi-a răpit şi a mea fată
Tânară,mult prea frumoasă.
De atunci sunt ca o boare,
Rătăcesc în astă lume
Şi mă rog de ursitoare
Ca durerea să mi-o curme.
Autor :Marilena Perijoc
3 comentarii:
Aceasta fiinta cu sufletul ratacind intre doua lumi se numeste Ionica Nicolita si are nevoie de sprijinul nostru sufletesc.Impresionata de povestea ei i-am dedicate aceste versuri care sper sa ii aline putin sufletul.Dumnezeu sa ii dea putere!
Dureros si trist....Sunt si eu alaturi de Ionica Nicolita si sper ca Dumnezeu sa o ajute sa treaca peste o asemenea durere.
Of,D-zeu sa ii dea putere,sa ii mangaie sufletul indurerat...
Trimiteți un comentariu