IUBIREA-I OARBĂ

La naștere venim cu o greutate

Și cât trăim o purtăm după noi.

 Căci oamenii au în bagaj păcate,

 Se luptă să tot scape din nevoi.

 

 Eram copilă fără nicio vină

 Când inima pe veci tu mi-ai promis,

 Dar jurământul nu avea să țină...

 M-a făcut peste noapte un proscris.

 

 Privesc la chipul palid din oglindă,

 Caut cusurul ce te-a îndepărtat.

 Unde e paiul?Îmi apare o grindă

 La care singur în ani ai sculptat.

 

 Unde e firul ce a stârnit furtuna

 Cutremurul ce malu’ a-ndepărtat?

 Eu știu că de e vină-i numai una,

 Iubirea oarbă ce ți-am arătat.

 

 Iar dacă funia începe a se rupe

 Și firișoare mii s-au destrămat,

 Să punem ce-a rămas în două cupe

 Ciocnind iubirea ce s-a separat.

 

 Pion pe tabla vieții mele

 Cu mii de gânduri neștiute,

 Îmi îndrept ochii către stele

 Și aștept mișcări nebănuite.

 

 Din cer un licăr de lumină

 Mă încurajează uneori,

 De nu-mi vezi luciul,nu porți vină....

 Valoarea mea e printre nori.