O altă zi când îmi
ascund răvașul
Pe frunza pomului cu ramuri 13,
Ce va rămâne-n veci singur urmașul
Sădit din dor și lacrimi ce n-or trece.
În fiecare an sunt porți deschise
Și către cer se-nalță fluturi mii,
Sunt gânduri ce le roagă iar pe vise
Să mijlocească, spre a te -ntâlni.
Și roata pare veșnic nemiloasă
Deschide ciclic răni cu doruri vii,
Ce ne-am dori să le-ncuiem în casă
Și cheia s- aruncăm în bălți pustii.
E încă o zi cu soare, arzătoare,
Ce mistuie în flăcări inima,
Pe trupul muritor arsura-l doare
Și niciodată nu s-o vindeca.
Un comentariu:
Trimiteți un comentariu