16 martie 2012
Anxietatea si depresia
Intr-un articol anterior am discutat despre tratamentele NLP ale depresiei. Oamenii pot construi strategii care genereaza anxietate si strategii care genereaza depresie. Ambele stari implica din partea persoanei alegerea a ceea ce este gresit si asocierea in experiente neplacute.
Cele doua seturi sunt diferite si este important sa putem face distinctie intre ele inainte de a stabili cum putem rezolva anxietatea.
In cazul depresiei, persoana se concentreaza asupra experientelor din trecut – ratari, pierderi, infrangeri care s-au petrecut deja, fiind prin urmare fixe/de neschimbat. Persoanele depresive pot sa nici nu aiba o linie a timpului viitor in legatura cu care sa fie anxioase. Comentariile lor despre viata si despre ele insele au un stil explicativ patrunzator (“Acesta este felul in care sunt. Acesta e felul in care lucrurile sunt. Totul este in acest fel si intotdeauna asa va fi.”). Persoanele depresive au un interes scazut in a face orice pentru ca se asteapta la esec (“Care-i ideea? Ajungi tot in locul din care ai pornit, adica nicaieri.”). Ele pot avea sperante in legatura cu anumite sarcini (si apoi utilizeaza paternuri pe care le numim anxietate), dar in general persoanele depresive cedeaza incercand sa evite tipul de durere de care fuge persoana anxioasa.
La persoana anxioasa atentia este canalizata spre potentialele infrangeri, ratari si pierderi viitoare. Persoana anxioasa considera ca aceste dezastre pot fi evitate daca ele pot scapa intr-un fel sau altul de evenimentele de care le este frica. Stilul lor de explicare este mai experimental, mai conditional si mai centrat pe evenimente (“Daca as putea sa evit lifturile/ multimile/ gandurile despre moarte… atunci as putea fi capabil sa scap de aceasta teroare”.). Persoanele anxioase au obiective dar sunt incapabile sa le atinga. Le este teama de esec. Ele nu renunta la a face ceva (decat daca in final devin depresive in legatura cu anxietatea lor), dar renunta sa faca lucrurile de care le este frica (declansatorii anxietatii lor)
http://www.nlpexplorer.eu/articole-nlp/nlp-si-tratamentul-anxietatii-anx-1.html
Cele doua seturi sunt diferite si este important sa putem face distinctie intre ele inainte de a stabili cum putem rezolva anxietatea.
In cazul depresiei, persoana se concentreaza asupra experientelor din trecut – ratari, pierderi, infrangeri care s-au petrecut deja, fiind prin urmare fixe/de neschimbat. Persoanele depresive pot sa nici nu aiba o linie a timpului viitor in legatura cu care sa fie anxioase. Comentariile lor despre viata si despre ele insele au un stil explicativ patrunzator (“Acesta este felul in care sunt. Acesta e felul in care lucrurile sunt. Totul este in acest fel si intotdeauna asa va fi.”). Persoanele depresive au un interes scazut in a face orice pentru ca se asteapta la esec (“Care-i ideea? Ajungi tot in locul din care ai pornit, adica nicaieri.”). Ele pot avea sperante in legatura cu anumite sarcini (si apoi utilizeaza paternuri pe care le numim anxietate), dar in general persoanele depresive cedeaza incercand sa evite tipul de durere de care fuge persoana anxioasa.
La persoana anxioasa atentia este canalizata spre potentialele infrangeri, ratari si pierderi viitoare. Persoana anxioasa considera ca aceste dezastre pot fi evitate daca ele pot scapa intr-un fel sau altul de evenimentele de care le este frica. Stilul lor de explicare este mai experimental, mai conditional si mai centrat pe evenimente (“Daca as putea sa evit lifturile/ multimile/ gandurile despre moarte… atunci as putea fi capabil sa scap de aceasta teroare”.). Persoanele anxioase au obiective dar sunt incapabile sa le atinga. Le este teama de esec. Ele nu renunta la a face ceva (decat daca in final devin depresive in legatura cu anxietatea lor), dar renunta sa faca lucrurile de care le este frica (declansatorii anxietatii lor)
http://www.nlpexplorer.eu/articole-nlp/nlp-si-tratamentul-anxietatii-anx-1.html
15 martie 2012
ELIBERAREA VINE PRIN ACCEPTARE
Simtim de multe ori ca vrem sa o luam de la capat, saturati fiind de o anumita situatie din Viata, de anumite persoane, de care vrem sa “scapam”, sa-i “eliberam”.
“Eliberarea” din dorinta de a fugi de ceva, ...de cineva/ de a schimba realitatea creata, nu functioneaza, pentru ca in acest fel energiile raman blocate (sub forma aspectelor ranite, alungate, ascunse, nerecunoscute) .
Eliberarea unei situatii/persoane din viata noastra vine doar prin acceptare.
Acceptarea transmuta energia blocata, care, astfel, revine in starea ei pura, gata sa ne serveasca din nou prin alegerile noastre.
Acceptarea vine din simtirea si constientizarea propriilor noastre aspecte (sentimente/ emotii) in momentul Acum, clipa in care “miracolul” se manifesta in Viata noastra. Noi suntem “magicienii” pentru ca “miracolele” sunt creatiile noastre.
Permitand simtirea propiilor emotii, le constientizam si le acceptam, intr-un spatiu al compasiunii totale. In momentul acceptarii se naste “cunoasterea”.
Emotia este simtita, recunoscuta, constientizata si acceptata. Astfel, prin acceptare, ea este integrata si eliberata. Acesta este momentul alchimiei(transmutarii) energiei.
Eliberarea inseamna de fapt Integrarea noastra. Este un proces simplu si usor, care, prin acceptare, se manifesta de la Sine. Depinde de noi cat de mult permitem intalnirea cu propiile aspecte, emotii si sentimente , recunoscandu- le ca fiind ale noastre, asumandu-ne propiile creatii.
Din linistea Sufletului nostru, din Esenta, lucrurile vor fi intodeauna clare.
Toate raspunsurile la “de ce-uri” le vom primi, pentru ca stim totul are legatura/ se intoarce la propia noastra Fiinta. Suntem centrul realitatii noastre si totul se manifesta in functie de propiile alegeri.
Energiile blocate (manifestate prin aspecte ranite, abuzate, dezechilibre fizice, etc.) vor sa fie eliberate. De aceea revin in viata noastra, sub o forma sau alta, pentru a fi recunoscute, acceptate, eliberate si integrate.
Timpul cu noi insine, increderea absoluta in NOI, in propia intuitie, in Adevarul nostru, ne permite sa simtim, sa vedem, sa auzim cu Inima, dincolo de planul fizic, acceptand toate creatiile din trecut, tot ce am fost, tot ce suntem in Acum si tot ce vom fi, in totala compasiune si Iubire de sine.
Eliberarea vine prin acceptare, manifestata prin claritatea si simtirea sentimentelor noastre. Noi suntem alchimistii, pentru ca noi suntem cei care creem/dezcreem, acceptand totul ca o minunata experienta, menita sa ne reaminteasca de Maretia noastra !
de Dida Panait
https://www.facebook.com/notes/dida-panait/-eliberarea-vine-prin-acceptare-by-cretu-andreea/280184172009818
“Eliberarea” din dorinta de a fugi de ceva, ...de cineva/ de a schimba realitatea creata, nu functioneaza, pentru ca in acest fel energiile raman blocate (sub forma aspectelor ranite, alungate, ascunse, nerecunoscute) .
Eliberarea unei situatii/persoane din viata noastra vine doar prin acceptare.
Acceptarea transmuta energia blocata, care, astfel, revine in starea ei pura, gata sa ne serveasca din nou prin alegerile noastre.
Acceptarea vine din simtirea si constientizarea propriilor noastre aspecte (sentimente/ emotii) in momentul Acum, clipa in care “miracolul” se manifesta in Viata noastra. Noi suntem “magicienii” pentru ca “miracolele” sunt creatiile noastre.
Permitand simtirea propiilor emotii, le constientizam si le acceptam, intr-un spatiu al compasiunii totale. In momentul acceptarii se naste “cunoasterea”.
Emotia este simtita, recunoscuta, constientizata si acceptata. Astfel, prin acceptare, ea este integrata si eliberata. Acesta este momentul alchimiei(transmutarii) energiei.
Eliberarea inseamna de fapt Integrarea noastra. Este un proces simplu si usor, care, prin acceptare, se manifesta de la Sine. Depinde de noi cat de mult permitem intalnirea cu propiile aspecte, emotii si sentimente , recunoscandu- le ca fiind ale noastre, asumandu-ne propiile creatii.
Din linistea Sufletului nostru, din Esenta, lucrurile vor fi intodeauna clare.
Toate raspunsurile la “de ce-uri” le vom primi, pentru ca stim totul are legatura/ se intoarce la propia noastra Fiinta. Suntem centrul realitatii noastre si totul se manifesta in functie de propiile alegeri.
Energiile blocate (manifestate prin aspecte ranite, abuzate, dezechilibre fizice, etc.) vor sa fie eliberate. De aceea revin in viata noastra, sub o forma sau alta, pentru a fi recunoscute, acceptate, eliberate si integrate.
Timpul cu noi insine, increderea absoluta in NOI, in propia intuitie, in Adevarul nostru, ne permite sa simtim, sa vedem, sa auzim cu Inima, dincolo de planul fizic, acceptand toate creatiile din trecut, tot ce am fost, tot ce suntem in Acum si tot ce vom fi, in totala compasiune si Iubire de sine.
Eliberarea vine prin acceptare, manifestata prin claritatea si simtirea sentimentelor noastre. Noi suntem alchimistii, pentru ca noi suntem cei care creem/dezcreem, acceptand totul ca o minunata experienta, menita sa ne reaminteasca de Maretia noastra !
de Dida Panait
https://www.facebook.com/notes/dida-panait/-eliberarea-vine-prin-acceptare-by-cretu-andreea/280184172009818
14 martie 2012
Dezamagire...
De ce ma mai simt dezamagita si ranita de comportamentul celor din jur ?M-am obisnuit cu ideea ca cei care au o suferinta sufleteasca sunt lasati singuri,se fuge de ei ca de cineva cu o boala molipsitoare…Oamenii nu sunt rau intentionati,ei fug de suferinta…o au pe a lor in viata de zi cu zi si nu vor sa mai fie incarcati cu suferinta altora…Sunt ocupati sa isi traiasca propria viata,cu grijile,nevoile,fericirea sau tristetea ei…
Am invatat si sunt de acord cu asta de ceva vreme si de aceea ma mir acum de ce simt in suflet…de ce mai sunt uimita?de ce asteptam alt comportament?Atunci cand esti trist esti exclus din societate pentru ca apoi sa se dea vina tot pe tine “ca ai vrea sa te izolezi”
Se vorbeste despre ratacirea sufletelor ramase aici pe pamant pentru ca au lasat unele probleme nerezolvate,dar nimeni nu se gandeste la cei care ramasi pe pamant ratacesc intre doua lumi…sunt ca niste morti vii…
Respira dar sufletul lor e plecat undeva…si va fi asa pana vor gasi calea spre cei care ii iubesc cu adevarat…
Am invatat si sunt de acord cu asta de ceva vreme si de aceea ma mir acum de ce simt in suflet…de ce mai sunt uimita?de ce asteptam alt comportament?Atunci cand esti trist esti exclus din societate pentru ca apoi sa se dea vina tot pe tine “ca ai vrea sa te izolezi”
Se vorbeste despre ratacirea sufletelor ramase aici pe pamant pentru ca au lasat unele probleme nerezolvate,dar nimeni nu se gandeste la cei care ramasi pe pamant ratacesc intre doua lumi…sunt ca niste morti vii…
Respira dar sufletul lor e plecat undeva…si va fi asa pana vor gasi calea spre cei care ii iubesc cu adevarat…
SUFERINTELE COPIILOR SI CAILE LUI DUMNEZEU. De ce mor copiii nevinovati?
Exista copiii trimisi. Ni se pare ca ei nu sunt din aceasta lume, ci sunt insemnati de sus. Prin viata lor scurta si moartea lor, ei il marturisesc pe Dumnezeu. Prezenta lor ne invata rabdarea si credinta, ne apropie de Dumnezeu. Pe alesii Sai El ii inzestreaza cu darnicie, cu har. Cand privim pozele acestor copii, vedem in privirea lor si in intreg chipul lor, o lumina launtrica si o pace sufleteasca. Despre acesti copii, in popor se spune: „Are o fata ca de inger. Nu va trai mult”.
Pe langa cazurile de imbolnavire a copiilor, luand in considerare misiunea lor, crestinismul afirma si altceva: Uneori, moartea este trimisa copilului pentru ca el si-a implinit pana la capat menirea sa pe pamant si este vrednic sa intre in imparatia Cerurilor.
In intelepciunea lui Solomon se spune:
„Cel drept, chiar cand apuca sa moara mai devreme, da de odihna. Batranetile cinstite nu sunt cele aduse de o viata lunga, nici nu le masori dupa numarul anilor. Intelepciunea este la om adevarata caruntete si varsta batranetilor inseamna o viata neintinata. Placut fiind lui Dumnezeu, Domnul i-a iubit si, fiindca traia intre pacatosi, l-a mutat de pe pamant. A fost rapit, ca rautatea sa nu-i schimbe mintea sa, inselaciunea sa nu-i amageasca sufletul… Ajungand curand la desavarsire, dreptul a apucat ani indelungati. Sufletul lui era placut lui Dumnezeu, pentru aceasta s-a grabit sa-l scoata din mijlocul rautatii. Neamurile vad, dar nu pricep nimic si nu-si bat capul cu asa ceva, ca adica harul lui Dumnezeu si mila Lui sunt cu alesii Sai si ca poarta grija de sfintii Sai” (ìntelepciunea lui Solomon 4, 7-15).
http://www.razbointrucuvant.ro/2011/07/16/suferintele-copiilor-si-caile-lui-dumnezeu/
Pe langa cazurile de imbolnavire a copiilor, luand in considerare misiunea lor, crestinismul afirma si altceva: Uneori, moartea este trimisa copilului pentru ca el si-a implinit pana la capat menirea sa pe pamant si este vrednic sa intre in imparatia Cerurilor.
In intelepciunea lui Solomon se spune:
„Cel drept, chiar cand apuca sa moara mai devreme, da de odihna. Batranetile cinstite nu sunt cele aduse de o viata lunga, nici nu le masori dupa numarul anilor. Intelepciunea este la om adevarata caruntete si varsta batranetilor inseamna o viata neintinata. Placut fiind lui Dumnezeu, Domnul i-a iubit si, fiindca traia intre pacatosi, l-a mutat de pe pamant. A fost rapit, ca rautatea sa nu-i schimbe mintea sa, inselaciunea sa nu-i amageasca sufletul… Ajungand curand la desavarsire, dreptul a apucat ani indelungati. Sufletul lui era placut lui Dumnezeu, pentru aceasta s-a grabit sa-l scoata din mijlocul rautatii. Neamurile vad, dar nu pricep nimic si nu-si bat capul cu asa ceva, ca adica harul lui Dumnezeu si mila Lui sunt cu alesii Sai si ca poarta grija de sfintii Sai” (ìntelepciunea lui Solomon 4, 7-15).
http://www.razbointrucuvant.ro/2011/07/16/suferintele-copiilor-si-caile-lui-dumnezeu/
13 martie 2012
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)