11 iunie 2016

CALE DESCHISĂ

            In memoria  Irina Cojocaru

 Ai obosit să mai lupți cu durerea
 Cu chip hidos care adânc mușca,
 Urâtă și amară cum e fierea
 Cu gratii negre împletindu-și cușca.
 
 Și-n ziua când o cale a fost deschisă
 De Dumnezeu, lumină către rai,
 De lumea aceasta te-ai lăsat desprinsă
 Cu zâmbet ai plecat spre alte văi.
 
 La catafalc un ochi rămas în umbră
 O lacrimă să verse de-ar putea
 Simțind o atmosferă -atât de sumbră
 Durerea ce în clipe se-nmulțea.
 
 Privind la drumul ce îl ai în față
 La îngerii ce sunt în jurul tău
 În pace și zbor lin tu te înalță,

 Te roagă pentru noi la Dumnezeu!

10 iunie 2016

In amintirea celor dragi care ne-au parasit




10 iunie. Zi neagra pentru familia noastra. Se implinesc 2 ani de cand, un accident pe care n-am sa-l inteleg niciodata - nu a fost nici un martor sa spuna cum a fost posibil, - ne- a lasat fara Ionica! Lacrimi, durere, singuratate, dor...fara sfarsit...Greu de tot...Nimic nu mai este la fel! Nimic nu se poate schimba!
Iuliana Motan


Dupa o lunga suferinta Irina a plecat sa zambeasca printre ingeri.
Dumnezeu sa o ierte si sa o odihneasca in pace!
Corpul neinsufletit este depus la Capela Catedralei Adormirii din Giurgiu.

Condoleante familiei  Cojocaru!

26 mai 2016

PULBERE DE STELE

Eu m-am născut din pulbere de stele
 Ajunsă la-ntâmplare pe pământ.
 Și port în mine străluciri din ele,
 Un suflet pur încununat de cânt.
 
 Iar steaua mea ar vrea să strălucească,
 Să alunge norii pe aripi de vânt.
 Pe toți din jur mai vrea să-nveselească,
 Căci darul vieții este unul sfânt .
 
 Sunt mulți în jur care îmi rezonează,
 Dar sunt și alți confrați invidioși
 Cu răutate chipu-mi creionează
 Să îl arate așa la curioși.
 
 Însă amestecul  de praf de stele
 Îmi amintește mereu cine sunt,
Mă îmbracă în petale de lalele
Și cântecul mi-l pune în cuvânt.