17 decembrie 2016

Scrisoare catre sora mea

         



Alexandra Daniela Nicolae   24.09.1986-15.11.2016


Au trecut 4 saptamani de cand nu mai esti,de cand ai ales sa pleci din aceasta lume,de cand sufletul meu simte un gol imens ce nu poate fi niciodata umplut.Viata mi-a dat o pedeapsa mult prea mare si durerea din sufletul meu creste cu fiecare zi ce trece.Ne-am certat acum 4 ani dar am sperat ca intr-o zi vom fi din nou asa cum eram cand eram mici.Te-am pierdut surioara de tot si nu mai pot sa dau timpul inapoi,sa-ti spun cat de mult imi pare rau,cat de mult te-am iubit si cat te iubesc si cat de mult te voi iubi toata viata mea.Cui pot sa spun durerea mea,cine poate face ceva sa nu mai doara atat de mult?Cum sa traiesc cu vina asta in suflet?Ca nu ti-am fost alaturi in ultimii tai ani,ca nu am adus-o pe Alessia sa o vezi in ultima seara cand ne-am vazut,ca nu ti-am aratat ca te iubesc,surioara?Si cate alte regrete mai am.Dar ce folos?E prea tarziu acum.
       Surioara mea frumoasa,       spune-mi tu cum sa traiesc mai departe,cum sa fac sa il inteleg pe D-zeu ca te-a luat inainte sa apucam sa ne impacam?Am sperat ca intr-o zi ne vom impaca,ca vei veni la mine in casa,in curte,ca vom recupera cumva timpul pierdut,timpul petrecut una fara cealalta.                                                   
      Imi  spune lumea ca durerea va trece cu timpul dar eu nu cred, durerea e in sufletul asta al meu blestemat.Blestemat sa duca o viata o durere ce nu poate fi stearsa decat in clipa in care voi inchide ochii si ne vom revedea.
Stiu ca ai plecat suparata pe mine,ca nu ai vrut sa vin la tine cand erai bolnava,stiu asta si te inteleg.Daca vroiai sa ma pedepsesti,crede-ma, nu exista pedeapsa mai mare decat sa te stiu in pamantul asta rece si crud.
Nu am sa inteleg de ce D-zeu ne-a pedepsit asa de rau?Si oricat as incerca sa inteleg nu am sa pot.Tu,surioara mea frumoasa,nu mai esti, sa ma faci sa inteleg de ce ai ales sa pleci pe drumul asta fara intoarcere,sa ma lasi cu durerea asta imensa in suflet,sa lasi pe toti ce te-au iubit cu o durere de nesuportat in suflet.
      Te strig surioara tot timpul,prin casa,la cimitir,dar nu-mi raspunzi.Atat de suparata esti pe mine incat nu vrei sa mai imi vorbesti in veci.Surioara,mi-e dor sa te strang in brate,sa te pup,sa-ti spun ca te iubesc.Mi-e dor,mi-e mult prea dor sa te vad surioara,sa iti aud glasul,sa-ti vad chipul tau frumos si ochii tai blanzi si calzi.Te vad oriunde privesc,iti vad chipul,privirea calda si zambetul tau ce lumina orice incapere.Unde sa te caut,sa te gasesc,surioara?UNDE?As opri lumea pe strada sa intreb de tine,sa spun ca te-am pierdut,ca am pierdut orice speranta.
Eu tot repet ca imi e dor de tine,sunt singurele cuvinte care parca reusesc sa descrie ce simt acum in inima mea,dar cui sa-i spun,sa inteleaga ca simt ca innebunesc de dorul tau,surioara.Oricat as striga in casa,in cimitir,tu nu iesi sa-mi stingi dorul.Cine, in locul tau imi mai spune SISTER?
SURIOARA MEA MICA TE IUBESC- cuvinte spuse prea tarziu.Tu nu mai esti sa imi raspunzi.Si imi lipsesti atat de  mult,si doare atat de tare.Si caut peste tot o alinare,un semn ca inca esti aici,o imbratisare.te rog sa-mi dai un semn ca m-ai iertat,te rog sa imi apari in vis,sa imi vorbesti cum o faceai candva.Curg lacrimi fara incetare incercand parca sa stinga dorul de tine,Alexandra,dar si daca as plange tot restul vietii incontinuu tot nu ar fi deajuns.
      Mi-e dor si doare neincetat sa ma gandesc unde-ai plecat,sa te mai strang in brate-as vrea,dar unde esti tu,sora mea?Sa pleci ai vrut far-un cuvant,dar n-ai putut si ne-am vazut.as fi vrut sa iti spun atunci ca te iubesc,ca n-a trecut o zi macar la tine sa nu ma  gandesc.
         Sunt singura cu durerea mea,singura fara nici o alinare.Poate ca asta merit,poate asa vrea D-zeu sa fie viata mea.Dar nu inteleg de ce te-a luat pe tine,un suflet bun si cald,o raza de speranta pentru multa lume.
Alexandra,surioara,vreau sa cred ca esti bine,acolo unde ai ales sa pleci,ca esti cu copilasul tau si esti fericita,ca nu mai suferi.Vreau sa cred ca iti tii copilul in brate,ca il alinti si ca esti fericita.Ca privesti la noi,cei ramasi in urma si ne trimiti din cand in cand cate o alinare.
     Offf,Doamne,de ce mi-ai luat surioara,de ce nu ne-ai lasat sa mai fim macar un pic timp impreuna,de ce ne-ai dat soarta asta,de ce?DE CE?

     Azi am fost din nou la cimitir,surioara,te-am strigat dar nu ai vrut sa-mi raspunzi.Te-am rugat sa facem schimb de locuri,ca eu nu mai am pentru ce sa traiesc,tu in schimb aveai.Eu trebuia sa fiu in locul tau,Alexandra.EU!


Madalina

18 octombrie 2016

TE-AM VISAT

Te-am visat măicuţă,
Iarăşi te-am visat!
Într-o poieniţă,
Lângă un copac.
Tristă înlăcrimată,
Cu gândul la noi.
Faţa tot brăzdată,
De griji şi nevoi.
Nu te-ai liniştit,
Nici acolo...mamă?
Sufletul tău trist,
Nu vrea să adoarmă?
Am privit la tine
Mult, în visul meu.
Mi-ar fi fost mai bine,
S-aud glasul tău.
Am plecat în zbor,
Şi tu ai rămas,
Te-am lăsat cu dor,
Dorul, fără glas.
Durerea nu moare,
E precum un spin,
Peste tot răsare,
Pune-n suflet chin.
Îmi e dor de tine,
Buna mea măicuţă!
Să mai vii la mine,
Tot în poieniţă.
GICA CIOBANU 14.10.2016

14 octombrie 2016

"CÂNDVA...NE VOM REGĂSI":

"Plutind sub zările neînturnate, Cu sufletul în zbuciumari de vis Un Dor suprem de Viață şi Dreptate, Îmi este sacrul legământ nescris ! Nu-mi este AMINTIREA TA străină, N-ai fost nicicând un simplu anonim ! Acum eşti Stea şi Rază de Lumină, Cu-acelaşi pământesc pseudonim ! Chiar dacă ai rămas numai un nume, Pentru ceilalți,firesc,necunoscut, Eu,totuşi şi acum,te cred O Lume, Trăind în forma Timpului Trecut ! În Soarele ce mie mi se-arată, E chipul tău din vremuri care-au fost ! Ce nu se întristează niciodată, Ce caută şi Urii a-i da rost ! Ți-aud clar paşii drumurilor noastre, Merse-n demultul meu copilăresc ! În căutarea florilor sihastre, La vremea când în taină înfloresc ! Îngenuncheată-n fața umbrei tale, Cu lacrimile mele loc îți cer: Să regăsim,măcar în CER,o cale, De-a căuta al DRAGOSTEI reper !.(ADINA BĂRBUŞ-13.10.2016)