31 octombrie 2013

SCRIE

Pentru ca moartea este uneori atat de brusca, de multe ori nu apucam sa spunem tot ce avem de spus.De aceea, un exercitiu care te poate ajuta, este sa scrii scrisori adresate celui decedat.In ele,ii poti spune ce simti, cat iti este de goala viata fara el/ea, ii poti spune ce s-a intamplat in ultima vreme.De asemenea,este un mod bun de a-ti exprima regretul pentru anumite aspecte ale relatiei voastre.O alta sugestie care este deosebit de ajutatoare pentru cei care au pierdut pe cineva cu care nu aveau o relatie buna, este sa ii scrii despre cum ai fi vrut sa se intample lucrurile in relatia voastra.Scrisorile le poti pastra o perioada sau le poti distruge.
Vreau sa subliniez,insa,inainte de a continua,ca ma astept ca majoritatea cititorilor sa priveasca aceste exercitii cu suspiciune.
Poate ca nu iti poti imagina cum te-ar ajuta sa scrii o scrisoare pe care oricum nu o poti trimite.Daca te indoiesti,te incurajez sa incerci macar o data sa faci acest lucru.Fii pregatit sa simti durere,sa plangi,dar si sa te simti mai usurat si mai bine.Acest exercitiu psihologic te va ajuta sa progresezi un pic mai repede si mai sanatos in procesul de doliu.
Un alt lucru pe care il poti face si care iti va fi de ajutor,este sa tii un jurnal al doliului tau.Scrie ce simti,noteaza-ti nivelul de energie pe care il ai in timpul zilei(te va incuraja sa vezi in timp ca la inceput te simteai foarte obosit,dar pe masura ce timpul trece si tu te vindeci,ai din ce in ce mai multa putere),noteaza-ti visele pe care le ai despre cel drag.Daca cumva doliul tau se complica,acest jurnal iti va fi de folos in cazul in care alegi sa mergi la un consilier sau sa vorbesti cu un preot sau pastor.


Din cartea „DRUM PRIN DOLIU” autor ANDA MOGOS

27 octombrie 2013

La multi ani,Lili!


Aş vrea să pot schimba ceva
În ziua asta mare,
Şi-n dar să-ţi dau de ziua ta
Mai mult de o urare.

Cadoul tău nepreţuit
Îl porţi mereu cu tine,
Drag suflet nobil şi iubit
Te-ai dăruit fărâme.

Pe noi ce te avem aici
Ne alini cu o mângâiere,
Şi ne simţim atât de mici,
Eşti pentru noi avere.

Să ne trăieşti întru mulţi ani!
Eşti multora o mamă,
Cu modestia ta ,ai fani

Ce-n seri târzii te cheamă.

25 octombrie 2013

Tati,Te Iubesc...

Salut la toti...in special,
As vrea sa imi salut Taticul
Sa-i spun ca imi e dor...si ca-l Iubesc...,
Ca cresc si ca i-am mostenit nasucul.
Ca Mama-i trista si ca plinge-n perna.
Atunci cind eu adorm cu fratiorul meu
Dar e puternica.si nare nici o jena
Infrunta greutatile cu tupeu.
Eu stau si-ascult foarte atent
Ce spune lumea despre tine
Cu totii spun c-ai fost un Om destept
Si ca mereu ai vrut sa fie bine
Ca ai muncit mereu pentru copii
Pentru ca noi s-avem de toate
Ca te-ai grabit traind printre straini
Si iti placea sa fie totul pus pe roate.
Cind m-am nascut te cautam,
In jur cu ochisorii
Si te-am vazut.
Aveai aripi...din calea-mi alungai toti norii
Privirea iti era departe
Eu insa stiu...
Ca miina ta ma apara in noapte
Ca sufletul iti este vesnic viu 
Si Doamne cit as vrea ca sa te am aproape....


Autor.Golban Tatiana. 


Aceasta este povestea trista a nepoticai mele Maria-Beatrice.S-a nascut dar nici n-a apucat sa il cunoasca pe taica-sau..(el a decedat cind ea avea doar citeva saptamini la maica-sa in burtica....si de existenta careia nu stia nimeni la momentul tragediei).Eu ca matusa,am incercat sa redau trairile si sentimentele ei prin prisma cuvintului.Sper ca mi-a reusit.... 

VIAŢA DUPĂ….

Primeşti în faţă lovitura,
Urmează o durere grea.
Îţi pierzi pe loc căutătura,
Pe viitor vezi o perdea.
Apoi uşor vor trece anii
Chiar dacă timpul tău a stat.
Şi fremătând precum castanii
Ce-i mângâie vânt pe-nserat,
Te vei trezi în altă viaţă
De parcă acum te-ai fi născut.
Vei creşte şi-i vei face faţă
Şi o vei lua de la-nceput.
Durerea e parte din tine
Ca pe-o mănuşă o vei purta,
Iar dorul ce pleacă şi vine
Pe-o altă treaptă te-o sălta.
Vei hotărî să îi faci faţă
La fiecare încercare.
Şi până-n capătul de aţă

Vei fi surprins de-nseninare.

17 octombrie 2013

TRISTEŢE PE PĂMÂNT

Aruncă cerul lacrimile sale
Privind la ce se-ntâmplă pe pământ,
Multă durere în aer şi în suflet jale,
Oameni ce cad parcă loviţi de vânt.

Mulţi au uitat ce-nseamnă bucuria
De griji cuprinşi şi adânc împovăraţi,
Alţii bogaţi, ce-nseamnă omenia
Şi că-i păcat să loveşti ai tăi fraţi.

Pierdut-a omul bruma de speranţă,
Cu fruntea-n jos mergând acum pe drum
Luptă cu valul vrând să-i facă faţă,
Gândind spre mâine...vede-n faţă fum.

I-a mai rămas în suflet rugăciunea,
Nădejdea o are doar în Dumnezeu,
Cu mila-I să salveze omenirea

Şi să-mblânzească suflet de ateu.

16 octombrie 2013

Valul de lumina 2013

Ziua de 15 octombrie a inceput cu o vreme inchisa,umezeala si frigul ne-au creat emotii aici in Giurgiu unde am incercat sa adunam alaturi de noi anul acesta cat mai multi sustinatori ai evenimentului „Valul de lumina”
Spre seara minunea s-a intamplat si norii au disparut,umezeala si frigul la fel,astfel incat la ora stabilita candelele au putut sa-si inalte caldura si lumina catre cer,ducand cu ele mesajul din sufletele noastre.
Ne-am bucurat sa constatam ca giurgiuvenii incep sa se familiarizeze cu acest eveniment si sa vina intr-un numar din ce in ce mai mare.Am avut alaturi de noi personalitati locale,presa giurgiuveana,parinti de ingeri si multi sustinatori ai acestora.Impreuna, animati de emotie,am aprins  candele,am schimbat impresii si imbratisari,am uitat de grija cotidiana si timp de o ora am fost mai blanzi,mai empatici,mai iubitori...Parca cerul s-a deschis si ingerii coborati printre noi ne-au rasplatit cu linistea lor.
Multumirile mele se indreapta catre autoritatile locale,catre presa si televiziunile locale care au facut cunoscuta aceasta actiune,catre toti giurgiuvenii care au luat parte la acest eveniment,catre oamenii de pretutindeni care au inaltat o ruga si au aprins o candela pentru ingerasi si nu in ultimul rand catre Lacramioara Sitaru,Mariana Mitroi,Maria-Cristina Barbu,Lili Peiu.Impreuna glasul nostru a fost mai puternic,ne-am facut auziti de catre toti ingerasii din cer.

Timp de o ora marea familie E.M.M.A a fot unita in gand si rugaciune,lumea intreaga si-a inaltat ochii catre cer si a desenat un mare cerc luminos.Multumim EMMA,multumim Bianca Brad,datorita tie acest lucru este posibil si in tara nostra.





14 octombrie 2013

SĂ APRINDEM STELE!

Nu te uita cu milă către mine
Şi nu-mi trimite un gând întrebător
Când lacrima pe faţă îmi mai vine
Din ochiul sec de simplu muritor.

E ziua când aş vrea să aprind stele,
Să lumineze-n noapte către cer.
Şi tot ce simt acum să spună ele,
Orice cuvânt rostit pare stingher.

Din bolta-n care Creatorul
A strâns mulţime de copii
Şi-a înveselit cu ei tot cerul
Dându-le nori drept jucării

Va fi deschisă acum o poartă,
Îngerii ,atraşi către pământ,
Miraţi de ceea ce-or să vadă
Vor întrerupe joc şi cânt.

Privind spre valul de lumină
Zâmbete vor trimite-n dar,
A lor căldură ne alină

Topind din suflet un gheţar.

11 octombrie 2013

In amintirea celor dragi care ne-au parasit

Mihai Zamfirescu






Ziua de 11 octombrie va ramane mereu un trista pentru noi toti cei care te-am iubit. In urma cu doi ani, te-ai ridicat la cer. Esti mereu in sufletul meu, in tot ce fac, esti prezent in viata mea neconditionat. Vei ramane mereu fratele pe care l-am iubit si stiu sigur ca de-acolo ne porti tuturor de grija si ne protejezi. Vei ramane pana la sfarsit,,Icoana mea,,! Dumnezeu sa te odihneasca in pace!

Cristina

10 octombrie 2013

VIAŢA DUPĂ….

Primeşti în faţă lovitura,
Urmează o durere grea.
Îţi pierzi pe loc căutătura,
Pe viitor vezi o perdea.
Apoi uşor vor trece anii
Chiar dacă timpul tău a stat.
Şi fremătând precum castanii
Ce-i mângâie vânt pe-nserat,
Te vei trezi în altă viaţă
De parcă acum te-ai fi născut.
Vei creşte şi-i vei face faţă
Şi o vei lua de la-nceput.
Durerea e parte din tine
Ca pe-o mănuşă o vei purta,
Iar dorul ce pleacă şi vine
Pe-o altă treaptă te-o sălta.
Vei hotărî să îi faci faţă
La fiecare încercare.
Şi până-n capătul de aţă

Vei fi surprins de-nseninare.

Mi-e dor,atat de dor

9 octombrie 2013

Valul de lumina

Să aprindem valul de lumină
Şi să-l lăsăm să înconjoare
Întreg pământul fără vină
C-am mâniat o ursitoare.
Copiii noştri astăzi îngeri,
Se vor opri din joaca lor.
Miraţi de tainice luciri,
Ascultând cântece de dor,
Vor şti că noi aprindem stele
Cu dragoste doar pentru ei.
Şi se vor bucura de ele
Zâmbind la jocul de scântei.
Aşa vom fi o clipă aproape,
Cu dor ne vom îmbrăţişa,
Apoi vor dispare în noapte
Şi-un gol în urmă vor lăsa.


8 octombrie 2013

Dragostea nu are limite de timp,spatiu sau hartii emise la Starea Civila

Florin Ion  

 21 ianuarie 1968-6 Ianuarie 2013

Povestea noastra a inceput la sfarsitul lui august 2001. In doua saptamani eram impreuna, peste o luna si ceva ne-am mutat impreuna, iar peste fix un an ne-am casatorit. Primii ani au fost foarte frumosi, pana ce problemele lui cu alcoolul (si altele din pacate, despre care nu vreau sa-mi amintesc - consider ca am si eu partea mea de vina) s-au agravat, iar pe 22 Ianuarie 2010 am divortat, iar eu peste cateva luni m-am reintors in apartamentul parintilor. Culmea ca relatia noastra s-a imbunatatit simtitor si practic...am ramas cum am fost, doar ca locuiam separat. Practic, am fost impreuna pana cand moartea ne-a despartit... Iar viata mea s-a schimbat iremediabil, fiindca stiu ca, orice s-ar intampla de acum si oricate relatii voi mai avea, nici un barbat nu ma va iubi cum a facut-o el. Fiindca mi-a fost si cel mai bun prieten... Precizez ca ultimul telefon, constient fiind, mi l-a dat mie, si de fiecare data cand ii era rau, inainte sa cada si sa moara, pe mine ma suna.

Cu vreao 2 luni inainte sa moara, mi-a daruit o carte pe care mi-a scris dedicatia asta: "Citeste si baga la cap! Cu drag, fostul sot, fostul Bebe (asa ii spuneam toti), ne vedem dincolo!". Abia dupa ce a murit am realizat ca  a stiut/simtit ca moare. Parerea mea e ca si-a si dorit-o - a refuzat  sa mearga la medic, chiar si atunci cand era mai mult decat clar ca are probleme.
Si am suferit cumplit dupa ce s-a intamplat, desi multa lume nu m-a inteles... Foarte multi, printre care si propria mama, m-au intrebat de ce sufar atat dupa FOSTUL sot alcoolic...Din pacate, unora le e greu sa inteleaga ca dragostea nu are limite de timp, spatiu, sau hartii emise de Starea Civila sau Tribunal...
Chiar daca dupa 10 luni durerea a capatat alta culoare, e inca atat de vie... 
Asta este pe scurt povestea mea.

Noemi

6 octombrie 2013

Cum reusiti sa treceti peste ani?

Astazi mi-am dat jos scutul din zale si am ramas numai cu sufletul plapand la vedere,carpit pe ici pe colo se incapataneaza sa vibreze si sa va caute.Va vorbeste fara sa gandeasca la ce vor spune unii si altii asa cum a facut-o mereu sincer si cu tot ce are la vedere.
A u trecut cinci ani si jumatate de cand o radacina i-a fost smulsa din pamantul vietii,luand cu ea si particele din acest pamant ,particele ce nu pot fi inlocuite niciodata.Cum au trecut nici eu nu stiu,sunt cumva blocata acolo,intre doua lumi si nu am notiunea timpului vostru,nu stiu cum trece....Stiu doar ca desi am acceptat ca aceasta este realitatea mea,ca fac parte din ea,m-am obisnuit sa fac totul singura si cu aceasta dureroasa singuratate,iscate de nicaieri furtunule vin si pleaca.
Acum razi si in secunda doi se poate produce ceva care iti fura zambetul si iti asterne peste chip o masca trista.Greu de inteles pentru cei din jur,de foarte multe ori interpretata gresit, pune intre noi si ei o bariera nevazuta.Lovit inca o data in durerea ta pastrezi aceasta distanta,constient fiind ca nimeni nu poate simti ce simti tu,ca nu pot trai cu aceste stari schimbatoare ale tale,ca ei fug de tristete si de lacrimi.
Stim ca este mai comod sa fugim,decat sa incercam sa intelegem si mai ales sa ajutam.
Ar fi atat de simplu,nu ar necesita mare efort sa intinzi o mana, sa oferi un umar ,sa spui”sunt aici,sunt langa tine,aceasta stare va trece”.
Si faci un pas inapoi,cu gandul ca nu vrei sa impovarezi pe nimeni,te retragi si incerci sa „te vindeci „ singur.Dumnezeu sa iti dea puterea sa o poti face de fiecare data!
Tocmai pentru ca traieste toate aceste zbateri sufletul meu va cauta,va este aproape,se roaga pentru linistea voastra si va asculta...Este mereu aici dornic sa fie de ajutor.Voi ce simtiti?Cum reusiti sa treceti peste ani,peste durere?


4 octombrie 2013

SOARELE DIN NOI

Pe drumul ce-l parcurg pe înmurgite
Văd tufe vesele de trandafiri.
Petale roşii vor să mă încânte,
Să îmi aducă soare în priviri.

Căci soarele-i ascuns în fiecare,
Lumină dând în ochi şi în surâs.
De este nor el schimbă acea stare
Şi ne transpune în alta de vis.

Să îl lăsăm măreţ să strălucească
Şi să topească gheaţa din prejur.
Pe al nostru suflet să îl încălzească,

Călit de foc ,din ce în ce mai pur.

2 octombrie 2013

1 octombrie 2013

OCTOMBRIE



Bate octombrie-n fereastră,
E toamnă acum în calendar.
Şi-i trist precum iubirea noastră
Rămasă-n gândul solidar.

Plângându-şi dorul cu suspine
Se opreşte lângă uşa mea.
O lacrimă în ochi îmi vine,
Aş vrea să-i şterg durerea grea.

Şi frigul pune stăpânire
Peste al meu suflet rătăcit.
E nor în minte, în privire,

Şi-n inimă... un gol cumplit.