Nu te uita cu milă către mine
Şi nu-mi trimite un gând întrebător
Când lacrima pe faţă îmi mai vine
Din ochiul sec de simplu muritor.
E ziua când aş vrea să aprind stele,
Să lumineze-n noapte către cer.
Şi tot ce simt acum să spună ele,
Orice cuvânt rostit pare stingher.
Din bolta-n care Creatorul
A strâns mulţime de copii
Şi-a înveselit cu ei tot cerul
Dându-le nori drept jucării
Va fi deschisă acum o poartă,
Îngerii ,atraşi către pământ,
Miraţi de ceea ce-or să vadă
Vor întrerupe joc şi cânt.
Privind spre valul de lumină
Zâmbete vor trimite-n dar,
A lor căldură ne alină
Topind din suflet un gheţar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu