30 aprilie 2010

Cine sunt eu?

Atunci cand ma uit in oglinda vad un corp si afirm"Acesta este corpul meu".Insa cine decide asta?Corpul nu isi poate apartine siesi pur si simplu.De aceea,trebuie sa fie cineva in acest corp care sa poata spune:"Acesta este corpul meu".
Corpul este materie.Materia nu gandeste,nu simte,nu isi aminteste.Aceste lucruri le poate face doar constiinta.Eu,insa,pot gandi,pot sa simt,pot sa imi amintesc,si mi-e dor de propria mea deplinatate.Eu nu sunt corpul,ratiunea,mintea sau subconstientul.Nu sunt nici numele pe care il port si nici rolul pe care il joc.Eu sunt constiinta deplina,nemuritoare.Sunt o parte a constiintei unice,atotcuprinzatoare.Am existat si voi exista intotdeauna,pentru ca EU SUNT!Vin din unicitate si ma aflu pe drumul spre unicitate.
Dupa ce am constietizat cine sunt,trebuie,fireste,sa ma intreb:"De ce sunt?"si"De ce sunt asa cum sunt?","De ce sunt aici?","Care este sarcina mea si cum o pot indeplini?","Ce drumuri exista si care este scopul final?".
La un moment dat voi gasi in mine raspunsul:
"Omule,recunoaste-te pe tine insuti,deoarece numai asa il vei putea recunoaste pe Dumnezeu".Din acest raspuns,voi ajunge apoi la sarcina:"Fii Tu insuti."Acest lucru inseamna sa constientizez modelele vechi,repetate de comportament si sa le dizolv,putand astfel sa creez noi modele de comportament si sa fac o obisnuinta din a-i ierta pe cei pe care inainte i-as fi condamnat.
Sa devin liber si sa renunt la ceea ce nu imi mai apartine.
Apar alte intrebari in acest punct.Cum ar trebui sa fiu,cum am fost gandit?Ce slabiciuni am?Cum as putea sa le schimb in virtuti?Ce calitati am?Cum as putea sa le pun cel mai bine in slujba binelui?Intotdeauna inaintea castigului va fi serviciul.
Ce trebuie sa pastrez,la ce pot renunta?Ce ma mai impiedica sa fiu cu adevarat eu insumi?Obisnuinta?Nechibzuinta?Frica?Lipsa de motivatie?Inconstienta?Cum imi pot accelera dezvoltarea spirituala?Cum pot stabili contactul cu acea constiinta atotcuprinzatoare,cu Dumnezeu?
O legenda spune ca mila lui Dumnezeu cade peste lume precum o ploaie continua.Cei mai multi oameni insa nu se bucura de nici o parte din aceasta mila,deoarece constiinta lor este indreptata in jos,spre materie.
Prima sarcina a omului este sa isi indrepte constiinta spre sferele inalte,pentru a putea primi mila lui Dumnezeu.A doua sarcina este sa isi extinda constant constiinta,pentru ca fiecare sa poata primi din ce in ce mai multa mila.Caci altfel la ce ar folosi ploaia constanta a unui ocean plin de mila,daca constiinta noastra nu ar fi mai mare decat un degetar?

Legile spiritului-Kurt Tepperwein

Ce este o viata?

O viata reprezinta durata de utilizare a unui corp,in care locuiesc la un moment dat,un mic fragment din existenta mea eterna.O zi de scoala in scoala vietii.La sfarsitul unei astfel de vieti ma separ pe mine,imi separ constiinta de corpul acela si ma reintorc acasa,pentru a-mi revizui experientele,pentru a-mi face "temele" si pentru a ma pregati de noi experiente,de o "noua" viata,intr-un nou corp...
Care este sensul vietii?
Sensul general in viata este de a-mi exprima adevaratul meu sine,care devine din ce in ce mai deplin.
Sa fiu cu adevarat constient de mine,sa las amploarea vietii sa circule prin mine si,astfel,sa traiesc intr-adevar clipa.
Sensul general al vietii este evolutia,ceea ce inseamna Dezvoltare,prin care devine posibila Deschiderea,care duce la Implinire.
Unicul sens al vietii mele este sa acumulez experiente,din care sa deprind cunostinte-singurele pe care le voi lua cu mine.Am venit gol si voi pleca gol.
Tot ceea ce am acum mi-a fost imprumutat de catre viata si,mai devreme sau mai tarziu,cel mai tarziu la sfarsitul acestei vieti,va trebui sa returnez bunurile de imprumut.
Viata inseamna a invata.Niciunul dintre noi nu poate lipsi de la "scoala vietii"


Legile spiritului-Kurt Tepperwein

22 aprilie 2010

Cum sa construim relatii bune cu ceilalti

"Cat de departe ajungi in viata depinde de cat de bland esti cu cei tineri,cat de milos esti cu cei in varsta,cat de empatic esti cu cei in necaz,cat de tolerant esti cu cei slabi si cei puternici.Pentru ca, la un moment dat in viata ta, si tu vei fi in locul lor."
George Washington Carver



Exista cinci chei pentru a dezvolta relatii exceptionale cu ceilalti:
1. SMERENIA:Nimic nu indeparteaza oamenii mai mult decat mandria si aroganta si nimic nu ii atrage mai mult decat modestia si sinceritatea.
2. RABDAREA:Asa cum avem adesea nevoie ca ceilalti sa fie rabdatori cu noi,trebuie sa ne amintim Regula de Aur si sa facem la fel pentru ei.
3. EMPATIA:Cand invatam sa iesim din tiparele personale si sa ne punem in locul altcuiva,incepem sa simtim ce simte celalalt.Acesta este fundamentul comunicarii bune si al relatiilor reusite.
4. DARUIREA:Cand ne pasa in mod sincer de alti oameni,le oferim tot ce avem mai bun.Ii ascultam,facem tot ce putem ca sa ii intelegem,ii ajutam,si scoatem tot ce este mai bun in ei.
5.IERTAREA:Toate relatiile,chiar si cele mai bune,au si probleme.Sa dai vina pe celalalt nu este o solutie-dimpotriva,asta face ca lucrurile sa se inrautateasca.Iertarea este solutia-vindeca,reface si intareste relatiile pretioase.


Hal Urban-Alegeri care iti scimba viata

14 aprilie 2010

E bine de citit !!!!!

Frica micşorează diametrul vaselor de sânge, ca urmare a unei vărsări excesive de adrenalină în sânge. Acest fapt duce la o subalimentare a tuturor organelor, ceea ce cauzeză boli organice, cum ar fi boala coronariană (ischemia), hepatita, impotenţa şi frigiditatea sexuală, boli de piele, nevroze şi psihoze.

Gelozia de regulă provoacă scăderea vederii, auzului, scleroza în plăci, traumatismele capului, diabet, inflamaţii articulare. Dacă gelozia este grevată de trufie, atunci este de două ori mai periculoasă.

Când cineva te jigneşte nu te răzbuna pe el, nu-l urî şi nu te supăra pe el întrucât această jignire este un dar de la Dumnezeu. Dacă n-o accepţi urmează ca purificarea sufletului să se înfăptuiească prin boli şi nenorociri, iar dacă nu eşti pregătit nici pentru aceasta ea vine prin moarte Această formă de purificare ne este dată prin intermediul celor apropiaţi, de aceea în măsura în care reuşim să-i iertăm, în aceeaşi măsură sunt posibile schimbări interioare de profunzime. Se cuvine să iertăm nu numai în gând ci şi cu sufletul.Cel mai mult ne leagă de trecut supărările neiertate. Dependenţa naşte frica, îndoiala, depresia şi supărarea.

Nu căutaţi plată, nici laudă şi nici o răsplată, orice aţi face. Săvârşind ceva bun noi pretindem imediat recompensă. Aceste dorinţe aduc ca rezultat suferinţa. Cu cât veţi intensifica dorinţele omeneşti cu atât va creşte nivelul de agresivitate şi se va întări programul de autodistrugere. Orice dorinţă când se agaţă de tine devine stăpânul tău. Când eşti mânios, mânia devine stăpânul tău, te acaparează complet. Astfel mânia ta, în această stare, va face lucruri pe care mai târziu le vei regreta.

Să nu vorbiţi despre nenorocirile trăite pentru că ele pot prelungi durata lor. Când nu vorbim cuiva despre problemele noastre noi ne îndepărtăm de ele. Îndepărtarea de ele este primul pas pentru depăşirea acestora. Esenţial este când vorbiţi despre problemele şi emoţiile dvs. să nu căutaţi milă sau compătimiri.

Ţânţarii şi furnicile apar când este prezentă trufia. Când ţânţarul vă înţeapă este o umilinţă pentru dvs. El este de mii de ori mai mic decât dvs. şi reuşeşte să vă înţepe simţitor. În această situaţie dacă nu vă enervaţi trufia descreşte. Deci ţânţarii ne pot ajuta la ameliorarea destinului şi micşorarea trufiei..

Nu trebuie să avem în casă icoane făcute de hoţi, puşcăriaşi şi oameni preponderent negativi, pentru că energia stocată în aceste obiecte de cult ne atacă sistemul imunitar, ca şi hainele cumpărate de la second-hand, purtate de alţi oameni.

Hainele, simbolul câmpului energetic, memorează şi păstrează câmpul energetic al stăpânului. De aceea nu este bine să dăruim altor persoane hainele noastre, ci să le ardem. Dacă aveţi o mare supărare sau tristeţe încercaţi să nu aduceţi sentimente acasă. Ieşiţi în stradă - cu deosebire în locurile înverzite – şi plimbaţi-vă. Nu faceţi din casa dvs. o groapă de gunoi energetic. Dacă locuiţi de câţiva ani şi a-ţi saturat spaţiul cu regrete, supărări şi spaime, amintiţi-vă momentele în care v-aţi certat şi supărat, aşezaţi-vă în acel loc, iertaţi, anulaţi agresivitatea faţă de iubire, rugaţi-vă.

Dacă vorbim la telefonul mobil în primele 30 de secunde energia organismului blochează influenţele negative, ulterior începe să cedeze lent. O convorbire telefonică ce durează mai mult de un minut se poate răsfrânge negativ asupra sănătăţii. De altfel, oricât ar părea de straniu, cel mai puternic pătimeşte nu zona capului, ci zona sistemului genito-urinar. După o convorbire de trei minute are loc deformarea câmpului în zona capului, în zona sternului (adică are loc slăbirea sistemului imunitar) şi, de asemenea, în zona primei chakre. O convorbire telefonică care depăşeşte un minut este de nedorit.

Mâncatul este un serviciu divin şi, ca atare, nu trebuie să se desfăşoare într-o atmosferă apăsătoare. Măncarea ne poate da energii superioare dacă este binecuvântată de Dumnezeu şi este gătită cu devotament spiritual. Cea mai bună măncare, cel mai sănătos meniu natural, se transformă în otravă în corpul dvs. dacă atmosfera în care gătiţi (gândurile şi sentimentele) şi măncaţi este tensionată.

Munca nu trebuie să ne omoare, ci să ne dezvolte. Înseamnă că supraîncărcările nu trebuie să fie permanente şi în fiecare ocupaţie să găsim plăcerea. Dacă nu există plăcere, orice activitate se poate transforma într-o suprasolicitare şi va dăuna sănătăţii.

Dacă un om fură şi înşeală pe alţii o viaţă întreagă, el va fi pedepsit să suporte şi pagubele pe care le-a făcut altora. În concluzie,cel care a făcut bine va recolta binele, iar cel care a făcut un rău fizic sau spiritual va recolta răul fizic sau spiritual.

Ataşament înseamnă alipirea sufletului de ceva sau cineva (părinţi, persoana iubită, copii, profesie, obiecte, daruri etc). Ataşamentul faţă de cele pământeşti produce un uriaş rău lucrului de care ne ataşem, în acelaş timp suferă şi cel ce se ataşează.Dacă omul se ataşează sufleteşte de: hrană, plăceri sexuale, casă, avere, bani etc. sufletul lui este cuprins de lăcomie, de ură şi frustare. În această situaţie el trebuie să piardă toate bunurile pentru a-şi purifica sufletul.Omul ştie foarte bine că nu va lua nimic cu sine în mormânt. Cu cât suntem mai ataşaţi de stabilitate cu atât mai greu suportăm schimbările vremii şi suntem mai bolnăvicioşi. Ataşamentul faţă de dorinţe duce la destrămarea relaţiilor familiare şi a acelora din afara familiei.

În dragostea omenească trebuie întotdeauna să existe o detaşare de omul iubit. Cu cât aveţi mai multe pretenţii, iritări şi nemulţumiri faţă de omul apropiat cu atât mai mult creşte dependenţa de el. Dependenţa de valorile umane ne va omorî încetul cu încetul şi spiritul şi sufletul. Când căsătoria este bazată numai pe sentimente sexuale, ea nu poate fi îndelungată. Când sentimentele slăbesc intervine înşelarea, iar căsnicia se destramă. Familiile care sunt întemeiate în primul rând pe prietenie şi respect sunt fericite şi durează mult. Un soţ trebuie să evite să o transforme pe soţie într-o copie fidelă a sa. Fiecare om are personalitatea lui proprie şi astfel de tentative sunt împotriva firii, ducând în timp la destrămarea cuplului. Nu-l consideraţi pe celălalt ca fiind un obiect destinat să vă servească, ci ca pe o fiinţă divină, cu individualitate şi cerinţe proprii. Violenţa în famile vine din nevoia de a-l controla şi domina pe celălalt. Fiecare încearcă astfel să aibă controlul şi să rămână deasupra întregii situaţii. Cînd controlezi o altă fiinţă îi iei energia, îţi faci plinul pe socoteala altuia. Astfel devii vampir energetic. Ori de cîte ori cădem în acest prost obicei ne deconectăm de la sursă şi intrăm în suferinţă. Răcirea relaţiilor dintre doi parteneri se datorează creşterii nivelului de agresivitate interioară. Lipsa de compatibilitate duce la lipsa de comunicare. Lipsa de comunicare duce la dezastru. Lipsa de comunicare prin iubire duce la ură. O agresivitate subconştientă faţă de bărbaţi / femei se transformă într-un program de autodistrugere. Dacă doi parteneri abuzează fizic sau emoţional unul de celălalt, atunci ei nu merită să rămână împreună.. Femeile din viaţa ta sunt doar începutul experienţei tale cu ele. Dacă te părăsesc ia-le aşa cum sunt şi mulţumeşte-le că te-au părăsit. Căsătoria trebuie studiată întâi cu ochiul, apoi cu microscopul şi în sfârşit cu telescopul.

Cu cât ne concentrăm lăuntric asupra vieţii îmbătrânim şi ne despărţim repede de viaţă. Atunci când soţia este geloasă îşi critică în permanenţă soţul şi e nemulţumită de acesta, atunci ea amplifică brusc în propria persoană şi în copiii săi posibilitatea apariţiei unor afecţiuni. Gelozia şi supărarea unei femei generează tocmai acele afecţiuni care ne scurtează viaţa, apropiind bătrâneţea. Uneori la femeie gelozia, supărările şi pretenţiile pot fi atât de profunde încât soţul poate muri sau se poate îmbolnăvi grav. Bărbaţii geloşi şi femeile geloase nici nu bănuiesc că ei mutilează în primul rând sufletele copiilor lor şi că omoară copiii care încă nu au apărut pe lume. Pentru ca să se nască un copil armonios bărbatul şi femeia trebuie să se iubească unul pe celălalt. Femeia geloasă şi supărăcioasă atacă în plan subtil pe soţul său. În această situaţie soţul fie se va îmbolnăvi în permanenţă, fie va deveni alcoolic, fie va divorţa. Dacă sunteţi gelos şi vă amplificaţi sentimentele agresive de profunzime, atunci puteţi avea probleme cu orice animal, veţi putea avea şi alergie şi boli contactate de la ele. De asemenea, veţi putea deveni obiectul agresiunii din partea animalelor. Dependenţa naşte agresivitatea. Iar agresivitatea produce boala. Boala purifică sufletul omului şi îi fortifică sistemul imunitar. Dependenţa de dorinţe, frica, depresia şi supărarea atrag gelozia. Cu cât este mai puternică dependenţa de persoana iubită, cu atât mai numeroase sunt pretenţiile noastre faţă de ea. Cearta, mânia, nerăbdarea emit în tăcere o mare forţă destructivă.Numai prin iubire poate seca izvorul răutăţilor. Este mai bine să plângeţi decât să urâţi. Dacă n-aţi reuşit să vă învingeţi pe dvs. înşivă agresiunea se acumulează în mod inevitabil. Atunci când plîngeţi agresiunea apărută se distruge. Dragostea are o mare putere de vindecare fizică, mentală, emoţională şi spirituală. Plăcerea de a bârfi, minţi şi răni alţi oameni provoacă efecte karmice devastatoare pentru sufletul care critică. El se condamnă singur să trăiască în închisoarea neliniştii interioare. Iertând un om care ne-a jignit sau ne-a supărat ne putem vindeca de o boală gravă. Roagă-te în permanenţă ca toţi cei din jurul tău să fie fericiţi, sănătoşi şi întreaga lume să fie binecuvântată. Această rugăciune va iradia atât de multă iubire către întreaga lume încât iubirea se va întoarce la tine din belşug.Cum dăruieşti aşa primeşti. Răzbunându-te te faci egal cu adversarul. Iertându-l te arăţi superior.Iertând ne eliberăm pentru a ne putea înălţa. Să fim conştienţi că iertând îi eliberăm pe cei care ne-au greşit, deci iertând oferim libertate. Să alegi calea iertării, pentru că numai ea desface rana încleştată în timp. Că de nu iertaţi voi, nici Tatăl vostru nu vă va ierta vouă greşelile

Adevărata cauză a narcomaniei şi alcoolismului este un nivel scăzut de iubire. Aceasta apare din cauza unor puternice frustări, a reprimării dragostei faţă de oameni. Omul trebuie să înceteze să mai poarte supărare pe lumea din jur, să intre în armonie cu ea. Gândirea noastră dispune de cea mai puternică forţă creatoare din întregul univers. Gândul este cel care aduce pacea şi liniştea în sufletul nostru. Gândul este cel care atrage binele sau răul în existenţa noastră. Toate gândurile emise plutesc în aer ca nişte mine ameninţătoare pentru a lovi pe cel ce le-a produs. O gândire sau o acţiune negativă este resimţită dureros de mii de organisme. De aceea există o lege a naturii şi a ştiinţei conform căreia răul pricinuit altora ne face rău şi nouă înşine. De aceea străduinţa de a ierta duşmanii şi de a îndrepta spre ei numai gânduri de pace şi iubire constituie un act protector pentru noi. Potrivit legii bumerangului, tot ceea ce emitem în atmosferă, din punct de vedere vibratoriu: gânduri, vorbe, dorinţe, fapte, sentimente etc. se întorc la noi producănd efecte perturbatoare în câmpul nostru energetic. De aceea nimeni nu poate face rău altuia fără să plătească. De aceea oricând aveţi gânduri negative despre o persoană să vă rugaţi în permanenţă pentru sănătatea ei. Când ne gândim la cineva se creează instantaneu o punte energetică între noi şi omul la care ne gândim. De aceea, orice gând rău reprezintă un atac energetic care aduce un prejudiciu omului respectiv. Astfel ne atacăm şi ne omorâm unul pe altul în mod inconştient, de multe ori fără să ne dăm seama de acest lucru. Orice expresie dură, afirmată pe un ton categoric poate provoca un rău atât sieşi cât şi unui alt om. Imaginaţia are puterea de a crea realitatea.

Câmpul părinţilor începe să distrugă câmpul copilului şi acesta se va naşte bolnăvicios, fricos, obsedat. Faptele mamei şi comportamentul în timpul sarcinii determină soarta şi sănătatea viitorului copil. Părinţii le transmit copiilor o informaţie completă a comportamentului lor şi a strămoşilor lor. Această informaţie stă la baza formării destinului copilului, a corpului, caracterului şi spiritului acestuia. Principala informaţie ereditară se transmite nu numai genetic, dar şi prin intermediul câmpului. Mama este indisolubil legată prin câmp de copilul său şi, de aceea, trăirile emoţionale ale mamei îl influenţează activ pe acesta. Dacă este vorba de ură, de separare de omul iubit, acest lucru va însemna o adevărată catastrofă pentru copil. Structura negativă a câmpului femeii determină multe din viitoarele nenorociri ale copilului. O ură puternică, nutrită în timpul sarcinii acţionează asupra copilului care se va naşte supărăcios sau pot apărea tulburări ale vederii sau auzului. Dacă o femeie îşi reprimă sentimentele de iubire faţă de soţul ei, acest lucru se va răsfrânge neîntârziat asupra copilului. Să nu uitaţi că atunci când ucideţi iubirea înfăptuiţi o crimă. Supărarea este una din cele mai răspândite încălcări ale legilor universului,care poate determina diferite neplăceri în viaţa, atât a celui pe care te superi, cât şi în propria ta viaţă. Supărarea copilului pe părinţii săi, a părinţilor pe copii creează ruperea şi deformarea celor mai fine structuri energetice, cu consecinţe din cele mai grave. Pentru ca să se nască un copil armonios bărbatul şi femeia trebuie să se iubească unul pe celălalt. În timpul sarcinii femeia trebuie să fie liniştită şi răbdătoare şi nu trebuie să se supere sau să trăiască sentimente negative.. Ea trebuie să accepte cu seninătate realitatea, aşa cum este şi să nu admită părerile de rău în legătură cu trecutul sau să grăbească viitorul. Femeile gravide să nu vizioneze filme care răspândesc violenţa, întrucât agresivitatea lor subconştientă devine necontrolabilă, cu efecte devastatoare asupra psihicului şi trupului viitorului copil. De aceea oamenii adulţi şi copiii ar trebui să vizioneze numai opere de artă, al căror nivel de agresiune subconştientă este negativ. Naşterea cu picioarele înainte şi prin cezariană reprezintă o trufie ridicată a mamei copilului. Naşterea prematură înseamnă umilirea mândriei. Copiii născuţi prematur sunt deosebit de slabi şi bolnăvicioşi, iar aceasta înseamnă aceaşi blocare a mândriei. Când părinţii aleg numele copilului acesta se fixează în karma copilului şi îi influenţează structurile câmpului. Numele se întipăreşte în câmpul bioenergetic şi depinde de karma celui al cărui nume îl poartă copilul. Înainte, nu întâmplător, copiilor li se dădeau nume de sfinţi. Karma luminoasă, pură a sfinţilor se unea cu karma copilului, îl proteja şi acţiona în favoarea lui. Dându-i copilului numele unei rude riscăm, deoarece greşelile şi viciile sale va trebui să le ispăşească cel care a luat odată cu numele şi o parte din karmă, adică copilul. O bunică în anii săi de tinereţe a iubit un om, însă nu a dorit copilul şi a făcut avort. Pentru uciderea iubirii şi a copilului a trebuit să plătească fiica şi nepoata, adică urmaşii ei. În cazul unei lovituri cu pumnul suferă unul singur – vinovatul, în cazul lovirii bioenergetice întrucât omul este la nivelul biocâmpurilor, într-o conecsiune directă cu toate rudele sale, cu copii săi, lovitura traversează întregul lanţ de rudenie. Şi ca recul, vine pedeapsa împotriva agresorului şi a familiei acestuia. O femeie şi-a sfătuit prietena să facă un avort, la rândul lui bărbatul a insistat ca soţia să avorteze. Această dorinţă exprimată în cuvinte sau în gând de a nimici viitorul copil este o încălcare a legilor pentru care omul plăteşte cu sănătatea şi cu soarta sa. O femeia ş-a abandonat copilul în spital. Prin aceasta ea a săvârşit o crimă atât de mare încât nimeni n-o putea absorbi de pedeapsă. Dragostea faţă de copii face parte din cele mai înalte legi ale universului şi de aceea orice formă de încălcare a acestei iubiri, exprimată prin renegarea copilului, refuzul de a avea copii sau de a purta o sarcină, ne mai vorbind de avort, în special în fazele înaintate, renegarea omului iubit şi nu numai cu faptele, cu vorba, ci chiar şi cu gândul, poate duce la urmări din cele mai grave. Sub nici un motiv să nu spui unui copil: eşti leneş, nu eşti bun de nimic, eşti prost etc. fiindcă aceasta creează în el cusurul ce i se reproşează. Mama care spune copilului: uite dacă ai să fii cuminte, dacă ai să înveţi bine îţi cumpăr cutare lucru face din copilul său un sclav al cărui stăpân va fi lucrul promis. Dacă părintele îndeplineşte toate capriciile copilului şi începe să depindă de acesta, copilul se transformă într-un tiran şi poate muri.

Dacă copilul este ocrotit în permanenţă el se va deprinde a nu se mai păzi singur şi în acest mod îşi va pregăti primejdii în viitor. Mamele care se sacrifică până la umilinţă pentru binele copiilor lor sfârşesc într-o mare amărăciune. La fel şi copiii, de a căror naştere părinţii nu s-au bucurat, sunt profund nenorociţi, întrucât trăiesc într-un chin spiritual. Copiii trataţi cu asprime nu devin buni. Ei vor vedea în părinţii lor adevăraţi duşmani, cănd aceştia întrebuinţează continuu pedepse şi ameninţări. Egoismul, cruzimea închid canalele energetice de legătură cu Dumnezeu şi omul respectiv nu mai primeşte energia necesară întreţinerii vieţii. În această situaţie el este nevoit să ia energia de la alţi oameni, devenind vampir energetic. Acest lucru distruge sistemul de protecţie al copiilor săi. Copiii încep să fie bolnavi, pot avea tulburări psihice şi alte probleme. Când simţiţi că cineva vă fură energia, rugaţi-vă ca aceluia să-i fie dăruită iubirea divină şi energia care-l va schimba, îi va purifica sufletul şi-L va uni cu Dumnezeu. Răul nimicitor şi total vine atunci când copiii majori şi capabili de muncă continuă să trăiască lângă mama lor, să se bazeze pe ea, iar ea, la rândul ei, permiţând să fie exploatată din toate punctele de vedere. În acest mod străzile se umplu în permanenţă de copii neajutoraţi, incapabili de a se îngriji pe ei însăşi. Să mulţumeşti părinţilor ceea ce eşti tu astăzi, iar copiii tăi ţie îţi vor mulţumi pentru ceea ce vor fi ei mâine.

Egoismul şi interesul personal ne izolează de restul oamenilor şi acest simţ al separării îi face pe oameni insensibili la nevoile altora. O persoană egoistă manifestă un ataşament excesiv pentru ea însăşi, este o plagă socială. Egoiştii au foarte puţini prieteni. Câteva cunoştinţe şi relaţii superficiale le umplu viaţă. Contactele cu ceilalţi sunt limitate. Prin felul de a gândi se închid în lumea lor strâmtă. Prin gândurile voastre puteţi să schimbaţi un egoist făcându-l generos. Să se emită spre el numai vibraţii de generozitate şi bunăvoinţă.

Dispreţul faţă de noi şi profunda nemulţumire faţă de sine constituie o agresiune faţă de Dumnezeu. Dispreţul şi blamarea omoară înainte de toate iubirea faţă de un alt om. Orice ticăloşie ar comite un om împotriva noastră noi nu avem dreptul să respingem iubirea faţă de el. Bărbatul care dispreţuieşte femeia se degradează spiritual, începe să sufere de diferite boli şi îmbătrâneşte mai repede ca de obicei. Trebuie să vă schimbaţi atitudinea faţă de femei şi faţă de situaţiile legate de ele. Trufia şi dispreţul faţă de oameni generează lipsa voinţei de a trăi, sentimentul pierderii sensului vieţii.

Ura este o forţă care te leagă de persoana pe care o urăşti.. Ancorarea de înţelepciune dă naştere dispreţului. Acesta începe de la cap. De aceea se blocheză biocâmpul în regiunea capului. În curând dispreţul se întoarce împotriva propriei persoane. De aceea, se deteriorează câmpul în jurul rinichilor şi apare distrugerea acestora.Nimeni nu poate strânge bani dacă-i dispreţuieşte. Zgârcenia şi economia aduc boală şi dezastre.



Multumesc Doamne pentru Tot ceea ce imi daruiesti!

sursa:E-mail

1 aprilie 2010

Noi de ce nu putem gandi asa?

Astazi am poposit putin pe forumul organizatiei EMMA si am fost profund miscata de cuvintele unei mame care si-a pierdut fiul in varsta de 19 ani ,cuvinte pe care vi le redau si voua:

Cu toate ca este greu sa-ti pierzi copilul la aceasta varsta - la orice varsta este greu –
La noi nu exista intrebari ca „ De ce?“ sau „ De ce Noi? „ sau „ De ce asa ?“. Exista doar:
Multumim Lui Dumnezeu ca l-am avut alaturi de noi timp de 19 ani,
Multumim ca ne-a invatat sa fim parinti,
Multumim ca ne-a facut viata atat de frumoasa,
Multumim ca prin modul in care a trait,
a dovedit ca se pot trai relatii umane fericite si corecte
Multumim pentru iubirea sa neconditionata
Multuminm pentru zambetul sau , pentru umorul sau
Multumim pentru intelepciunea sa
Multumim pentru bucuria sa de viata cu care a umplut fiecare incapere in care a intrat
Multumim pentru creativitatea sa
Multumim pentru incurajarea sa , pentru sfaturile sale
Multuminim pentru prietenia sa pe care a acordat.-o atator oameni mari si mici !
.

Pentru noi Robert este un cadou a lui Dumnezeu.
Spun „este“ deoarece el este mereu prezent.Doar corpul sau nu mai este , insa esentza sa , ceea ce-l defineste , este nemuritoare. De multe ori il percepem in jurul nostru, are grija sa ne fie bine, ne consoleaza atunci cand lipsa prezentei sale fizice devine greu de suportat, ne trimite oameni potriviti la timpul potrivit, ne face sa gasim lectura potrivita la subiectele care ne preocupa si raspunde mai repede decat pot formula eu o intrebare in gand .
Atunci cand putem multumi in loc sa ne cufundam in tristete, atunci cand putem inlocui durerea prin iubire neconditionata, dispare voalul dintre dimensiuni si moartea isi pierde spaima.
„Sa nu lasati niciodata ca durerea sa devina mai mare dacat Iubirea“ sunt cuvintele lui Robert. Uneori este deosebit de greu sa nu lasi durerea sa devina mai mare decat iubirea- insa este posibil ! Trebuie sa mergi doar in inima ta , sa-ti amintesti de o bucurie pe care ti-a produs-o copilul tau - poate primele miscari percepute intrauterin ?- si sa readuci acel sentiment in inima si sa-l extinzi in fiecare celula a ta. Atunci durerea efectiv nu mai are loc. Incercati.
Annemarie Binder

Puteti citi mai multe aici:
http://www.organizatiaemma.ro/forum/viewtopic.php?f=13&t=1203