Se afișează postările cu eticheta Citate. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Citate. Afișați toate postările

18 octombrie 2016

TE-AM VISAT

Te-am visat măicuţă,
Iarăşi te-am visat!
Într-o poieniţă,
Lângă un copac.
Tristă înlăcrimată,
Cu gândul la noi.
Faţa tot brăzdată,
De griji şi nevoi.
Nu te-ai liniştit,
Nici acolo...mamă?
Sufletul tău trist,
Nu vrea să adoarmă?
Am privit la tine
Mult, în visul meu.
Mi-ar fi fost mai bine,
S-aud glasul tău.
Am plecat în zbor,
Şi tu ai rămas,
Te-am lăsat cu dor,
Dorul, fără glas.
Durerea nu moare,
E precum un spin,
Peste tot răsare,
Pune-n suflet chin.
Îmi e dor de tine,
Buna mea măicuţă!
Să mai vii la mine,
Tot în poieniţă.
GICA CIOBANU 14.10.2016

14 octombrie 2016

"CÂNDVA...NE VOM REGĂSI":

"Plutind sub zările neînturnate, Cu sufletul în zbuciumari de vis Un Dor suprem de Viață şi Dreptate, Îmi este sacrul legământ nescris ! Nu-mi este AMINTIREA TA străină, N-ai fost nicicând un simplu anonim ! Acum eşti Stea şi Rază de Lumină, Cu-acelaşi pământesc pseudonim ! Chiar dacă ai rămas numai un nume, Pentru ceilalți,firesc,necunoscut, Eu,totuşi şi acum,te cred O Lume, Trăind în forma Timpului Trecut ! În Soarele ce mie mi se-arată, E chipul tău din vremuri care-au fost ! Ce nu se întristează niciodată, Ce caută şi Urii a-i da rost ! Ți-aud clar paşii drumurilor noastre, Merse-n demultul meu copilăresc ! În căutarea florilor sihastre, La vremea când în taină înfloresc ! Îngenuncheată-n fața umbrei tale, Cu lacrimile mele loc îți cer: Să regăsim,măcar în CER,o cale, De-a căuta al DRAGOSTEI reper !.(ADINA BĂRBUŞ-13.10.2016)

20 mai 2016

RUGĂMINTE CĂTRE TINE

"Să nu adormi,când ploaia plânge,lovind cu lacrimi în fereastră,
Deschide geamul,azi mă strânge un Cer cu inimă albastră !
Să nu-mi stingi Dorul,ce te cheamă-scânteia lui mă ține viu:
Şi-am să"revin",de TU m-aştepți,în întunericul târziu...
Să nu adormi,când noaptea cade,ca o perdea întunecată,
Am să rog Cerul să îți rabde apropierea-ndepărtată:
În Marea-i Carte,sunt descrise Destinele atâtor Stele !
Dar numai una poartă vise-şi Visul tău e printre ele !
Să nu adormi,când vântul bate,în geamăt,tristul miez al nopții,
Pe aripi poartă-acele şoapte,ce ne-au decis în viață sorții...
Priveşte-n Sus...să-mi simți Iubirea de dincolo de orizont,
Chiar dacă astăzi mă cuprinde,la mine-n suflet ai un loc !
Să nu adormi,când ploaia cade,când doar furtunile prind glas,
Ține-mi Tăcerea strâns în palme-e tot ce-acum ți-a mai rămas...
Si totuşi...nu îți fie teamă...chiar şi de-aici,din Infinit,
Am să îți fiu mereu aproape,în ciuda oricărui"Sfârşit"!
Să nu adormi,eu vin spre tine,cu ploi,cu vânt sau Cer senin,
Te caut doar...dar Timpul ține un aprig Dor fără alin....
Mi-e gândul Cer,plin de cuvinte-te chem,te strig-oare-n zadar ?
Te rog să ne-ntâlnim în Vise:Mi-e Dor să fiu cu tine iar !".. (ADINA BĂRBUŞ-20.05.2016).

9 mai 2016

Cămătar de vise

Sunt cămătar de vise – dobândă mare cer
Dar, vise, pe măsura dobânzii îţi ofer...
Iubito, într-o lume ursuză-ntunecoasă –
Eu îţi vorbesc de-o alta – senină, luminoasă.
Ştiu, te îmbăt cu vise iţite dintr-un vis
Pe care, odinioară, din teamă de plictis –
L-am făurit în zile scăldate-n praf de-azur,
Pe când priveam viaţa prin diamantul pur
Al inocenţei care, treptat, m-a părăsit
Şi-n vălmăşagul vieţii, sălbatic, m-a zvârlit.
Dar mi-au rămas în suflet, pierdute-ntr-un ungher,
Crâmpeie de visare, ce n-au pierit – nu pier.
Puţine-s şi firave – de aceea greu le dau
Şi, poate, tot de-aceea, dobândă mare iau:
Surâsuri, şoapte tandre, sărut şi-mbrăţişări –
Căci sunt sătul de ură – sătul sunt de ocări.
Mi-e veacul plin de zgură şi mult prea mohorât
Şi zilele mi-s pline de searbăd şi urât...
Deci, ca să scap de silă, tristeţe şi amar -
Făcutu-m-am de vise, iubito, cămătar.
Cămătăria asta, mă face câteodat’,
Când cer dobândă mare – cel mai bogat bărbat
Deşi, dintodeauna, doar vise îţi ofer –
Plăteşti cu drag dobânda, cam mare, ce ţi-o cer.
...Sunt cămătar de vise, dobândă mare cer -
Dar, vise, pe măsura dobânzii îţi ofer;
Iubito, hai, plăteşte – scadenţa a sosit –
Afară-i frig, e ceaţă şi iarna a venit...

Autor: Boris Ioachim
Îmi place
Comentează

4 mai 2016

Doliu: ajuta copilul sa depaseasca decesul parintelui sau

Responsabilitatea pentru propria persoana

Cand pierderea partenerului de viata apare in cuplul cu copii, parintele ramas se confrunta cu un amalgam de emotii si provocari nebanuite pana in acel moment.
Chiar daca fiecare experienta este unica prin factorii contextuali implicati, in majoritatea situatiilor preocuparea principala a parintelui devine echilibrul si alinarea copilului sau.
Inainte de toate, este important ca parintele ramas in viata copilului sa constientizeze ce  insemnatate mare va avea si din acest moment inainte in viata celui mic.
Aceasta constientizare se traduce atat in asumarea responsabilitatii in relatie cu copilul cat si in responsabilizarea din relatia cu propria persoana.
Echilibrul emotional al parintelui unic devine acum baza pe care cel mic o are la dispozitie pentru a se echilibra pe sine.
Parintele se confrunta el insusi cu durerea pierderii partenerului de cuplu, iar aceasta are un impact major, care nu trebuie minimalizat sau evitat.
In plus, in urma pierderii partenerului de viata apar adeseori pierderi succesive colaterale – a relatiilor de prietenie, a sigurantei materiale, a statutului – care solicita si complica trairea perioadei de doliu.
Modul personal in care parintele decide sa isi traiasca si sa isi gestioneze pierderea si doliul va influenta in mod direct copilul, mai ales in situatiile in care cel mic se confrunta pentru prima oara cu pierderea unui om drag.
Acesta este momentul in care copilul va invata ce manifestari emotionale sunt permise si care nu, cat si ce se poate discuta despre pierdere si despre persoana iubita care nu ii mai este alaturi si, inclusiv, cum se asuma doliul in context social.
Astfel, pentru inceput este important ca parintele sa isi autoevalueze resursele interioare impreuna cu solutiile la care are acces pentru a se echilibra si adapta in perioada de doliu.
Grupurile de suport facilitate de profesionisti, consilierea psihologica sau psihoterapia pot fi printre optiunile pe care le poate avea in momentele in care simte ca propriile strategii nu sunt indeajuns pentru provocarile pe care le traieste.


De Livia Caciuloiu, psihoterapeut autonom, acredita EMDR nivel A, Master IA-NLP, cu experienta in asistarea psihologica a persoanelor care au pierdut un om drag din 2011, co-autoare a primelor programe de sprijin terapeutic pentru perioada de doliu din tara.
www.psihomedeor.ro
Tel.: 0742.024.642


http://m.psychologies.ro/anchete-si-dosar/cum-imi-ajut-copilul-sa-depaseasca-decesul-unui-parinte-2152147

Valsul inimii

Au înflorit castanii, privind la fel, spre cer
Ca ochii mei spre tine, când pleci fără să spui,
Iar eu rămân a nopţii, rămân a nimănui;
Că vei veni în vise, să mă-nfloreşti, mai sper.
E-atâta primăvară şi ţip de-atâta dor!
Salcâmii-şi pleacă ramul, pe macii-nlăcrimaţi-
Au înflorit devreme şi vor muri uitaţi
Într-un amurg de cântec şi răstigniţi pe-un nor.
Vreau să dansez cu tine, poemul meu de-o zi,
Când timpul se opreşte-ntr-o clipă doar a mea!
Eu să-ţi fiu ceru-albastru, tu să aprinzi o stea,
Să ne lumine paşii în valsul inimii...
04.05.2016
Violetta Petre