25 martie 2016

BOABA DE ROUĂ

 Am coborât ca boaba cea de rouă
 Prin univers ușor călătorind
 Și dacă sufletul astăzi îți plouă
 Sunt ploaia ce te spală răcorind.
 
 Și timpul ce-a trecut cu nepăsare
 Nu are ceas să îl pot măsura.
 Doar o secundă am de la plecare,
 Mă-ntorc și bucurie-om savura.
 
 Nu am uitat de ziua ta iubito,
 Petale de flori rare am cules.
 Și dacă mândra lună ți-ai dorit-o
 Cu ea am să mă-ntorc din univers.
 
 Am tot primit în gânduri către mine
 Mesaje dragi în cânturi de poem.
 Le-am strâns buchet și-l păstrez pentru tine,
 Privește pe fereastră cum te chem.
 
 Sunt florile ce-ți luminează viața
 Pe care cu mult drag le îngrijești
 Și vântul ce-și îngână acum povața,
 Te-am învățat cum să te dăruiești.
 
 Eu sunt la tine-n suflet și-n privire,
 În fiecare pas pe care-l faci.
 Și chiar de am plecat în nemurire,
 Îți mângâi plânsul și stau până taci.





22 martie 2016

ALB MURDAR

 În dimineți cu pleoape lungi, umbrite,
 Aburi de rouă ascunzând priviri
 Purtând un strai de haine ponosite
 Zâmbesc cu ochii printre amintiri.
 
 Și perle cad șirag de albe spume
 Dar frumusețea lor pare-n zadar,
 Căci cerul înnorat privind spre lume
 Transformă totul într-un alb murdar.
 
 Iar verdele ce-acoperă pământul
 S-a zgribulit sub plapuma de ceață.
 Și lumea toată și-a întrerupt cuvântul
 În așteptarea razelor de viață.
 
 Se simte totuși gând de adiere
 Ce poartă-n palme cupa apei vie.
 În fața-i se ridică bariere
 Ce-avea menirea ca pe loc să-l ție.
 
 Parfumul lor va îndemna pe soare
 Să-și plece fața-n jos spre muritori,
 Zâmbetul său apare din candoare
 Și vieții pe pământ îi dă culori.

  

4 martie 2016

FLUTURAȘI ZGLOBII

 Miroase-a ghiocei și-a primăvară,
 Din două inimi fluturași zglobii
 Din colț de rai spre lume lin coboară,
 Pe razele de soare aurii.
 
 Și lumea pare că este perfectă,
 Iar răul doar în basme  exista.
 Doar gelozia uneori suspectă
 Un zmeu spre ceruri va mai înălța.
 
 Culorile sunt astăzi mai aprinse,
 Parfumul florilor le-a îmbătat.
 Din jurăminte și iubiri promise
 O punte aurită au înălțat.
 
 Și fericirea pare o primăvară
 Ce viață-aduce-n suflet și în gând,
 Cu pana în a iubirii călimară

 Va completa legenda rând pe rând. 

3 martie 2016

LEGENDA PRIMĂVERII


 Legenda primăverii ne-amintește
 De o fetiță ce iubea dreptatea.
 Părinții, frații ei în răutate,
 Într-un deșert și-au construit cetatea.
 
 Iar într-o zi fetița Primăvara
Din fumul negru-al urii a evadat.
 Cu capu-n jos mergând și-a dus povara
 Chemată magic de un glas înfundat.
 
 Și obosită a căzut se pare
 Pentru-a ajunge-ntr-un loc mai frumos,
 Sărăcăcios, într-o lumină mare
 Căci era casa Domnului Hristos.
 
 Dorința ei a fost să se răzbune
 Pe răul ce-a cuprins familia,
 Iar Dumnezeu sperând la fapte bune
 Trimise frigul în deșert să-i ia.
 
 Cuprinși de remușcări se tânguiră
 Cerându-și fata dragă înapoi.
 Și auzindu-i aceasta se miră,
 Dorind să-i ușureze de nevoi.
 
 În chip de înger pe pământ trimisă
 Natura înverzea unde pășea,
 Familia poveste lasă scrisă,

 Ne-o aminti să nu facem ca ea! 

LELIA MOSSORA - NEÎNTÂLNITE JUMĂTĂTI