30 aprilie 2014

DOR DE GLIE

Noi ne-am născut într-o micuţă ţară,
Dar înzestrată de le Dumnezeu...
Ce ne-a dat bogăţie în cămară
Şi-o  Maică ce ne-o ocroti mereu.

Dar unii ce-şi pierdură omenia
Ne-au jefuit şi ţara ne-au secat.
Şi au lăsat în urmă sărăcia,
Nu se căiesc deloc de-al lor păcat.

Şi se mândresc că pleacă toţi copiii
Să fie slugi prin case la străini,
Trăim ca într-un basm cu zmei şi scorpii
În cale ni se pun azi mii de spini.

Şi pâinea ce o aşezăm pe masă
E coaptă –n lacrimi şi-are gust străin.
Oricât de bine am fi, un dor de casă
Ne scoate adânc din suflet un suspin.

Ne cheamă legea firii şi pământul
Ce-n cântece de dor ne-a legănat,
Glasul strămoşilor ne-aduce vântul,

Cu inima de glie ne-am legat.

23 aprilie 2014

TĂCERE



Nu am ştiut cât sunt de fericită
Şi nici ce bogăţie deţineam.
Printre străini m-am dus ,profund mâhnită
Un ban în plus să strâng,atât doream.

Şi mi-am lăsat acasă în ogradă
Două flori dragi ce-n dar eu am primit.
Doar pentru ele adunam grămadă
Şi mă jertfeam pe altare însutit.

Dar m-a lovit o veste nemiloasă
Ce m-a sfărmat în bucăţele mii,
Copiii mei s-au rătăcit de casă
Şi-n lumea asta nu-i voi mai găsi.

Îmi strig cu disperare a mea fată
Ce nici liceul nu şi-a terminat,
Pe-al meu băiat ce n-a putut s-o scoată
Din grele fiare,cu ea a plecat…

Cândva plângeam că nu aveam avere
Şi îmi vedeam viaţa o haină grea,
Din suflet astăzi bucuria –mi piere
În focul ei mă arde durerea .

Copiii mei s-au înălţat spre stele
Şi-n urma lor doar crucile au rămas,
Spuneţi-mi voi cum să vorbesc cu ele?
Din cruci nu îmi răspunde nici un glas…

Marilena Perijoc

7 aprilie 2014

VIS PE CALEA PRIBEGIEI

Speriat că n-am cu ce să-mi cresc copiii
Îmi las în urmă ţara şi pe-ai mei.
Şi mă tot duc pe calea pribegiei,
Mânat de visul ce-l cred cu temei.

Orbit de griji, îmi părăsesc poporul
Ce îl cinsteşte-n fapt pe Dumnezeu.
Printre străini mereu i-oi duce dorul
Căci văd alt port,alt grai şi un alt zeu.

Mă simt străin şi singur, dar mi-e bine
Căci simt că portofelul e mai greu.
Tot strâng în el palate,limuzine,
Cu ochii minţii construiesc mereu.

Şi mi se face un dor de a mea casă,
De vatra simplă cu miros de lut,
De mămăliga rece de pe masă
Şi satul care cu drag m-a crescut.

Şi mă întreb atunci ce-i bogăţia
Căci banii acum la schimb parcă i-aş da
De aş putea s-aduc iar bucuria

Pe chipul celor dragi,în ţara mea.

3 aprilie 2014

LICEUL TINEREŢII MELE

Acum în ceas aniversar
La  calendar întorc  o filă.
Din al recunoştinţei car
Cu flori în dar ,arunc umilă.

Tu liceu drag al tinereţii mele
M-ai ocrotit şi învăţat,
Mi-ai transformat visarea-n stele
Şi gându-n zbor mi-ai înălţat.

Tăcut ai ascultat cum geme
Furtuna –n inimi de copii,
Ce printre cifre,teoreme,
Iubirea şi-o trăiau zglobii.

Şi le-ai fost sfetnic bun în vreme,
Spre viaţă încet i-ai îndreptat.
Trasând prin tine adânci scheme,
O hartă-n timp le-ai arătat.

Mă-nclin acum privind spre tine
Şi dascălilor mulţumesc,
Căci astăzi vouă se cuvine

Să vă arăt cât vă iubesc!

1 aprilie 2014

ADOLESCENŢA

E vremea să îmi pun mai sus piciorul,
Copilăria s-o las înapoi.
Adolescent de-acum, i-oi duce dorul...
Căci viaţa îmi pune-n faţă vânt şi ploi.

Mă uit în jurul meu cu supărare,
De nimeni nu mă simt azi înţeles.
Cu sfaturi mă loveşte fiecare
Şi parcă numai piedici am în mers.

Nu înţeleg deloc ce mi se-ntâmplă...
De ce mă doare acum când am crescut?
Pe unde –am rătăcit cărarea simplă,
De ce privirea fetei m-a durut?

Sunt multe întrebările din minte
Şi noi vocaţii apar în prim plan,
Dar lângă mine stă al meu părinte
Şi chiar dacă nu văd,îmi dă elan.

Mă răzvrătesc în gând pe fiecare
Şi vreau să fug apoi,mă izolez.
Dar în scurt timp dispare acea stare
Şi îmi propun pe dată un alt crez.

E dificil să stau pe-această treaptă,
Dar cu credinţă o alta voi urca.
Şi voi lupta să fie cât mai dreaptă

Decizia ce o iau cu viaţa mea.