18 octombrie 2016

TE-AM VISAT

Te-am visat măicuţă,
Iarăşi te-am visat!
Într-o poieniţă,
Lângă un copac.
Tristă înlăcrimată,
Cu gândul la noi.
Faţa tot brăzdată,
De griji şi nevoi.
Nu te-ai liniştit,
Nici acolo...mamă?
Sufletul tău trist,
Nu vrea să adoarmă?
Am privit la tine
Mult, în visul meu.
Mi-ar fi fost mai bine,
S-aud glasul tău.
Am plecat în zbor,
Şi tu ai rămas,
Te-am lăsat cu dor,
Dorul, fără glas.
Durerea nu moare,
E precum un spin,
Peste tot răsare,
Pune-n suflet chin.
Îmi e dor de tine,
Buna mea măicuţă!
Să mai vii la mine,
Tot în poieniţă.
GICA CIOBANU 14.10.2016

14 octombrie 2016

"CÂNDVA...NE VOM REGĂSI":

"Plutind sub zările neînturnate, Cu sufletul în zbuciumari de vis Un Dor suprem de Viață şi Dreptate, Îmi este sacrul legământ nescris ! Nu-mi este AMINTIREA TA străină, N-ai fost nicicând un simplu anonim ! Acum eşti Stea şi Rază de Lumină, Cu-acelaşi pământesc pseudonim ! Chiar dacă ai rămas numai un nume, Pentru ceilalți,firesc,necunoscut, Eu,totuşi şi acum,te cred O Lume, Trăind în forma Timpului Trecut ! În Soarele ce mie mi se-arată, E chipul tău din vremuri care-au fost ! Ce nu se întristează niciodată, Ce caută şi Urii a-i da rost ! Ți-aud clar paşii drumurilor noastre, Merse-n demultul meu copilăresc ! În căutarea florilor sihastre, La vremea când în taină înfloresc ! Îngenuncheată-n fața umbrei tale, Cu lacrimile mele loc îți cer: Să regăsim,măcar în CER,o cale, De-a căuta al DRAGOSTEI reper !.(ADINA BĂRBUŞ-13.10.2016)

10 octombrie 2016

PECETE

În ziua când s-a rupt o legătură
Din trunchi firav, o alta s-a născut.
Și veșnic dragoste peste măsură
Ca o pecete-a unui început.

Din cer a fost lăsat ca o menire
S-apară viața-n lume iar și iar.
Și legături cu lanț de dăruire
Unite vor fi veșnic prin sfânt har.

Iar rău- oricât ar vrea să le despartă
Nu poate rupe acest talisman
Și nici pecetea-nevăzută poartă
Lăsată-n incantații de șaman

6 octombrie 2016

BRUN ȘI MELANCOLIE

 Plouă cu frunze arse din veșmântul
 Cu-aspect de brun și de melancolie,
 Octombrie își poartă-n plete vântul
 Și taie din a soarelui făclie.
 
 În adieri de suflete plecate
 Cu ochii spre pământul roditor,
 Tristeți și bucurii parcă s-ar zbate
 Din semne ce se nasc iscoditor.
 
 Peste câmpie strigăte răsună,
 Cu gălăgie stoluri au plecat
 Spre zare unde vremea e mai bună,
 Căci pe aici miroase a iernat.
 
 Iar frigul astăzi parcă se întinde,
 Peste pământ și-n suflet a intrat.
 În gheara lui natura toată-o prinde
 Și cerul de durere s-a-ncruntat.