29 decembrie 2010

28 decembrie 2010

Atunci cand intalnim Pierderea...


Pierderea...una din cele mai puternice lectii de viata...

Pe cat de mult ne stradium sa fugim din calea ei, sa-i rezistam atunci cand ii simtim apropierea, pe cat de mult ne dorim sa nu fim pusi in situatia de a o cunoaste vreodata... Pierderea apare pretutindeni in Univers. Si, cum se spune, vine un timp cand si cele mai solide constructii se darama...Relatiile, indiferent sub ce forma apar acestea in viata noastra, aduc cu ele momentul in care trebuie sa ne luam ramas bun de la ceea ce inseamna forma fizica a celor pe care ii iubim.
In sfera relatiilor intime, Pierderea imbraca diverse forme... iubirile pasionale, aparent transcedentale se destrama brusc si fara avertismente, relatiile vechi, distante si lipsite de viata admit intr-un final ceea ce demult era vizibil, iubirile neimplinite, paralizate de temeri sunt incapabile sa treaca la un nivel superior de intimitate..., iubirile tinere si fragile care cel mai adesea nu supravietuiesc celei dintai neintelegeri..., prieteniile ce se sfarsesc atunci cand celalalt nu mai raspunde chemarilor tale...Relatiile se sfarsesc, iar noi ne confruntam cu Pierderea.Pierdem contactul cu ceea ce el/ea a adus in viata noastra, fie real sau imaginar... Si, poate cel mai dureros, este ca pierdem imaginea a ceea ce a insemnat, a ceea ce inseamna si speranta a ceea cea ar putea insemna acea relatie in viitor. Pierdem „Povestea noastra” si pentru cei mai multi dintre noi aceasta este de departea cea mai grea Pierdere.


http://www.nlpexplorer.eu/relatii-cuplu/atunci-cand-intalnim-pierderea.html?

27 decembrie 2010

Andreea Cristina are nevoie de ajutor


BUNA ZIUA. MICA NOASTRA POVESTE INCEPE PE 10 DECEMBRIE 2009LA ORA 12-45.DUPA O OPERATIE DE CEZARIANA USOARA AM VAZUTO PRIMA OARA.ERA ASA DE MICA SI AVEA ASA O GURITA MARE ,A PLANS DE LA INCEPUT.TOATE BUNE SI FRUMOASE TIMP DE 2 ZILE.CAND M-AU LASAT SA O VAD ASISTENTA MI-A SPUS SA MA DUC LA DOCTORA NEONATOLOAGA UN ETAJ MAI JOS CA VREA SA VB CU MINE.M-AM DUS TREMURAND SI ACEASTA PE OCOLITE MI-A SPUS CA EA BANUIESTE CA ARE CEVA LA INIMIOARA SI CA E SUSPECTA DE SINDROMUL DOWN.AM IESIT PLANGAND,NU IMI VENEA SA CRED CA COPILASUL PE CARE NI L-AM DORIT ATAT DE MULT E BONLAVIOR.ERAM SOCATA AM PLANS APROAPE TOT TIMPUL PANA LA EXTERNARE.NE-AU EXTERNAT SI NE-A DAT UN BILET SA MERGEM LA IOMC SA-I FACEM TESTUL GENETIC .DUPA 1 LUNA AM FACUT TESTUL SI NE-A CONFIRMAT CA ARE ACEST SINDROM.DOAMNA DE ACOLO NE-A SPUS CA AR FI BINE CA PENTRU LINISTEA NOASTRA SA-I FACEM UN ECO LA INIMIOARA.AM FACUT SI ECO LA INIMIOARA SI DIN NOU SOC ARE SI UN DSA DE 8 MM.AM MAI STAT 2 LUNI SI AM MAI FOST PENTRU A FI SIGURI LA ALIN NICOLESCU UN ALT CARDIOLOG CARE NE-A LINISTIT PUTIN SPUNAND CA DA ARE DSA 8 MM DAR CU TRATAMENT POATE EVOLUA BINE IAR DACA VA FI CAZUL DE OPERATIE POATE LA 1 AN JUMATATE PANA ATUNCI SA VENIM PERIODIC LA CONTROL SI NE-A DAT TRATAMENT CU FUROSEMID SI SPIRONOLACTONA.NE MAI LINISTISEM PUTIN DAR PESTE 2 SAPTAMANI MICUTA NOASTRA A FACUT FEBRA .AM PLECAT CU EA LA SPITAL DAR PE DRUM A INCEPUT SA FACA CONVULSII.DUPA DOUA ZILE AU REUSIT SA-I STABILIZEZE TEMPERATURA SI NU MAI FACEA CONVULSII DAR A INTRAT IN COMA DE GR 1 IN CARE A STAT 5 ZILE.AU URMAT ZILE SI NOPTI DE GROAZA IN CARE DOCTORII NU II MAI DADEAU NICI O SANSA IAR O" DOAMANA DOCTOR"DACA SE POATE NUMI ASA MI-S SPUS INTRO ZI CU O CALMITATE DE NEDESCRIS SI FOARTE RECE "PUNE MANA FETITO SI FA ALTUL SANATOS CA NU MERITA SA TE CHINUI CU ASTA,ROAGATE LA DUMNEZEU SA-TI DE-A ALTUL SANATOS CA NU MERITA SA TE CHINUI CU UN COPIL CU DOWN CARE NU O SA FIE NICIODATA UN COPIL NORMAL, SA TE ROGI SA FACA D-ZEU CE E MAI BINE" AM RAMAS SOCATA DE CE MI-A SPUS DAR MAI ALES DE FELUL IN CARE MI-A SPUS-O.AVEA SIGUR CEVA CU COPII CU SINDROMUL DOWN,AU URMAT SI NOPTI IN CARE NE-AU SPUS CA NU VA MAI PRINDE DIMINEATA,I-AM APRINS CHIAR SI DE 2 ORI LUMANAREA CA APROAPE CA NU MAI AVEA PULS.DAR DUMNEZEU NE-A ASCULTAT SI A FACUT-O BINE,I-A DAT PUTEREA SA LUPTE .LA NICI O LUNA DUPA EXTERNARE AU REINCEPUT CONVULSIILE SI NE-AM INTERNAT LA V.GOMOIU TIMP DE 12 ZILE SI NE-A SPUS CA ARE EPILEPSIE SI IN URMA UNUI TOMOGRAF SI HIDROCEFALIE CARE PENTRU MOMENT E BINE DAR ORICAND LICHIDUL POATE CRESTE MAI MULT .MICUTA NOASTRA EVOLUEAZA BINISOR MANANCA,MERGEM LA RECUPERARE (MAI NOU TREBUIE SA-I FACEM ORTEZE).DAR ACUM APROAPE O LUNA AM FOST LA UN CONTROL DE RUTINA LA INIMIOARA IAR DOCTORUL NE-A SPUS CA TREBUIE SA-I FACEM OPERATIA LA INIMA IAR DSA-UL ARE 11MM.DACA MAI STAM RISCAM SA FACA HIPERTENSIUNE PULMONARA.SUNTEM DISPERATI ,CU BANII NU MAI FACEM FATA AVEM SI CEVA DATORII SI NE TREBUIE AJUTOR .SOTUL MEU A DESCHIS CHIAR SI UN CONT PTR EA LA BCR PE NUMELE DE IOSIF VASILE DUMITRU R070RNCB0211086559530001,IN SPERANTA CA O SA NE AJUTE CINEVA.SAPTAMANA ACEASTA TREBUIE SA MERGEM IAR LA DOMNUL DOCTOR LA CONTROL SI SA NE DE-A DETALII DESPRE OPERATIE.
O alta mamica ne roaga sa o ajutam...o putem ajuta facandu-i cunoscuta povestea,de aceea va rog si pe voi cei care puteti sa o preluati.

20 decembrie 2010

Calin-o viata dedicata circului







Calin a fost acrobat.A lucrat 30 de ani la Globus in Bucuresti.Era pasiunea vietii lui.S-a imbolnavit acum 8 ani de ciroza.Fiind singur, nu a pus mare pret pe sanatate.Ficatul lui s-a deteriorat de tot, si medicii nu au mai avut ce sa faca.Eu am intrat in viata lui pe ultima suta de metrii.Dar ne stiam demult.Ne-am daruit atat iubire incat azi am senzatia ca nu mai am aer suficient...L-am iubit atat de mult incat as fi vrut sa schimb locul cu el.Si m-am rugat la Dzeu sa nu ma lase sa traiesc mult si sa ma duca la el.Si-a dedicat intreaga viata, circului.Daca stateai de vorba cu el iti dadeai seama ca locul lui este intr-o arena .Era amuzant si avea o calcura in priviri pe care nu am intalnit-o la nimeni.Iubea oamenii si animalele si se gandea in primul rand la altii.
Inchid ochii si vad un clown imbracat cu hainuta verde si nasucul rosu care imi zambeste din ceruri.Ajuta-ma Doamne, sa inteleg de ce!

Daca ar fi sa scriu cateva randuri despre el as scrie:,,Calin -file de poveste si o viata inchinata Circului!''
Corina

19 decembrie 2010

Despartire

Mai trece o zi şi încă una
Apari mereu la mine-n vis
Îţi fac încet un semn cu mâna
Dar tu treci puntea peste abis.
Căzut în negurile albastre
Retina mea nu te distinge
Văd numai dorurile noastre
Şi depărtarea ce le stinge.
Te văd în orice colţ de casă
Eşti lângă mine-n orice loc
Când era viaţa mai frumoasă
M-am înecat în nenoroc.
Pe drumul unde mergeam doi
Mi-e greu stingheră să rezist
De ce-am rămas doar eu, din noi ?
Nici nu mai ştiu de ce exist.
Mă ţine-n viaţă numai gândul
Că Dumnezeu ştie ce face
Şi atunci când o să-mi vină rândul
Te voi găsi dormind în pace.


http://maminineta.wordpress.com/2010/05/26/despartire-prietenei-mele-marioara-mihele-care-si-a-pierdut-sotul/

17 decembrie 2010

IDEAL

Nu concep a ma topi-n multime
A nu-mi lasa amprenta-n Univers
Vreau sa-ncerc ca printr-un vers
Sa intorc lumea in alt sens

Vreau sa pot patrunde Universul,
Sa ma adap din vesnicul izvor,
Urmasii sa-mi respecte versul,
Atunci cand eu o fi sa mor.


Florin Sorin Craioveanu

16 decembrie 2010

Despre Florin Craioveanu


O alta mama indurerata ne impartaseste drama prin care trece.Fiul sau ,Florin Sorin Craioveanu a sunat-o in dimineata zilei de 15 august 2003 pentru a o felicita cu ocazia sarbatorii de Sf Maria.
Dupa aceea afla de la prietena acestuia Diana ca dupa amiaza a mers impreuna cu un prieten la o bere in parcul Herastrau.Pe la ora 16 vorbeste cu prietena sa dupa care nu mai raspunde la telefon.
Lucian prietenul lui Florin ii duce telefonul acasa si spune ca acesta a mai ramas putin la lacul Tei.Motiveaza ca Florin a plecat sa cumpere ceva de mancare si i-a lasat lui telefonul...
Apoi l-au gasit inecat...Povestea celor intamplate relatata de Lucian cel care l-a vazut ultimul in viata este ca au ajuns in Herastrau au servit mici si bere,au plecat spre casa si cand au ajuns la poarta locuintei unde statea Florin acesta a insistat sa mearga sa ii arate lacul din spatele casei.
S-au dezbracat pentru a face baie,dar Florin a ramas la patru metri de mal...Lucian a inotat ,s-a intors o data catre mal si l-a vazut stand acolo dupa care nu l-a mai vazut...L-a cautat dar nu l-a mai gasit si i-a dus lucrurile acasa spunand ca a plecat ...nu stie unde
In apa mai erau si alte persoane...
Nimeni nu a venit cu nici un alt indiciu...poate daca acele persoane aflate pe malul lacului Tei la acea data vor veni si vor spune ce au vazut se vor elucida intrebarile care o macina pe Steliana mama lui Florin...
Dupa disparitia sa Steliana a aflat ca fiul ei scria poezii.I-a adunat versurile intr-o carte sub titlul "Soarele vietii noastre Pusi" pe care o puteti citi si voi...

http://www.cartidownload.ro/Diverse/581257/Florin_Sorin_Craioveanu_Soarele_Vietii_Noastre_Pusi



Am rugamintea sa preluati aceasta poveste,sa incercam impreuna sa o facem cunoscuta.In speranta ca cineva care a vazut ceva la acea data va citi despre dorinta acestei mame de a afla adevarul si o va contacta...

Actiune EMMA

Actiunea "Un gest din suflet" propusa de Bianca Brad fondator al organizatiei EMMA s-a desfasurat anul acesta in 9 judete din tara.
Cadoul EMMA Bucuresti s-a indreptat catre Slobozia,acolo unde parintele Valentin a strans in grija domniei sale mame si copii...
Bucuria copiilor a fost mare la vederea bradutului incarcat de jucarii...
Si cum uneori cuvintele sunt prea mici ca sa poata descrie sentimente ,va las sa trageti voi concluzii din imagini...

http://nicubunu.ro/pictures/pj/emma-slobozia-2010/

10 decembrie 2010

Strigat...de durere

Dragii mei,nu prea obisnuiesc sa postez aici comentarii fara acordul persoanei care le-a lasat si sper ca aceasta doamna sa ma ierte...
Este un strigat de disperare,o durere prea mare a unei mame care si-a pierdut puiul o grea incercare si o mare suferinta.
Sa incercam impreuna sa ii aratam ca sufletele noastre sunt alaturi in suferinta,ca ii suntem aproape ,ca o intelegem si o ascultam...



In urma doi ani eram o familie fericita, implinita. Familia mea era compusa din trei persoane. In februarie 2008, in vacanta, baiatul meu in varsta de 19 ani a plecat la munte, acolo a avut accident cand conducea un atv. A intrat in coma... nu l-am putut salva. Dupa doua luni de coma... a decedat.

De atunci eu m-am izolat de toti. Nu suport pe nimeni in jurul meu, am impresia ca sunt falsi. Eu nu doresc sa impart suferinta mea cu ei. La serviciu ma comport acceptabil, neavand incotro. Astept cu nerabdare sa ajung acasa... sa plang, sa plang, sa plang. Nu pot sa plang langa sotul meu, mai rar. Nu mai raspund la telefoane, inchid interfonul, nu deschid usa la nimeni, am fost si la specialist.Dar...
Imi vreau copilul inapoi... Stiu ca este imposibil, dar e singurul lucru pe care mi-l doresc. O perioada i-am suportat pe apropiati, dar nu mai suport sa dau explicatii, sa ma justific fata de ei, tot timpul sunt certata,... Stiu ei nu pot intelege durerea noastra.
Vreau sa fiu alaturi de copilul meu, dar sunt lasa. Imi vizitez copilul saptamanal, vreau sa fiu cu el, imi apare in vis, se lasa mangaiat, pupat. Are nevoie de mine.

Nu va puteti imagina cat de mult imi doresc sa fiu cu el.Am obosit.... Acum ,am trei personalitati diferite.la servici sunt de nerecunoscut:zambesc,rad,glumesc.Cu sotul meu incerc sa fiu tandra sa nu-i arat suferinta.Iar cand raman singura sunt mama....care si-a pierdut puiul,ratiunea de a trai...si plang....Faptul ca-mi suprim suferinta in exterior,imi va afecta starea de sanatate mintala? Am 43 de ani,toti ma intraba;nu ai ramas insarcinata?...altele si la 70 de ani...este groaznic.
Comunicarea cu persoanele straine imi face bine,pentru ca nu simt mila pe care o simt langa cei apropiati.
Ce fel de mama sunt eu?
Dumnezeu ne-a rapit puiul de langa noi,ratiunea de a trai,visa,ne-a rapit speranta de viata,de ce ne lasa sa suferim?
Oare ce pacate avem, de am fost asa de aspru pedepsiti?Povestea mea seamana izbitor cu povestea doamnei de la Pitesti care s-a aruncat in mare,doar ca eu aveam baiat.
Culmea,eu stau la mare si n-am curaj.
Ce fel de mama sunt eu?

6 decembrie 2010

Mama

Cand tu aveai 1 an ea te hranea si te imbaia.

I-ai multumit plangand toata noaptea.


Cand tu aveai 2 ani ea te-a invatat sa mergi.

I-ai multumit fugind cand ea te chema.


Cand tu aveai 3 ani ea iti pregatea toata mancarea cu dragoste.

I-ai multumit aruncand farfuria pe jos.


Cand tu aveai 4 ani ti-a dat creioane colorate.

I-ai multumit colorand masa din sufragerie.


Cand tu aveai 5 ani te-a imbracat pentru vacanta.

I-ai multumit sarind in prima balta.


Cand tu aveai 6 ani te-a dus la scoala.

I-ai multumit strigand nu merg.


Cand tu aveai 7 ani ti-a cumparat o minge.

I-ai multumit aruncand-o in fereastra vecinilor.


Cand tu aveai 8 ani ti-a dat o inghetata.

I-ai multumit scapand-o in poala.


Cand tu aveai 9 ani ti-a platit lectii de pian.

I-ai multumit ca nici macar nu te-ai deranjat sa exersezi vreodata.


Cand tu aveai 10 ani te ducea toata ziua cu masina de la fotbal la gimnastica de la o zi de nastere la alta.

I-ai multumit ca sareai din masina si nu te uitai niciodata inapoi.


Cand tu aveai 11 ani te-a dus pe tine si pe prietenii tai la cinema.

I-ai multumit cerindu-i sa stea in alt rand.


Cand tu aveai 12 ani te-a avertizat sa nu te uiti la anumite programe la TV.

I-ai multumit asteptand sa iasa din casa.


Cand tu aveai 13 ani ti-a sugerat cum sa te tunzi.

I-ai multumit spunandu-i ca nu are gusturi.


Cand tu aveai 14 ani ti-a platit o tabara de vara de o luna.

I-ai multumit uitand sa-i scrii macar o scrisoare.


Cand tu aveai 15 ani venea de la lucru si-si dorea o imbratisare,

I-ai multumit stand in camera ta cu usa incuiata.


Cand tu aveai 16 ani te-a invatat sa-i conduci masina.

I-ai multumit luandu-i-o de cate ori puteai.


Cand tu aveai 17 ani ea astepta un telefon important.

I-ai multumit stand la telefon toata noaptea.


Cand tu aveai 18 ani ea plangea la festivitatea ta de absolvire a liceului.

I-ai multumit stand la petrecere pina in zori.


Cand tu aveai 19 ani ti-a platit facultatea, te-a dus in campus si ti-a carat bagajele.

I-ai multumit salutand-o in afara camerei ca sa nu te simti jenat in fata prietenilor.


Cand tu aveai 20 de ani te-a intrebat daca te intalnesti cu vreo fata.

I-ai multumit spunandu-i "Nu-i treaba ta!"


Cand tu aveai 21 de ani ti-a sugerat anumite cariere pentru viitorul tau.

I-ai multumit spunandu-i "Nu vreau sa fiu ca tine!"


Cand tu aveai 22 de ani te imbratisa la absolvirea facultatii.

I-ai multumit intrebandu-o daca poate sa-ti plateasca o excursie prin Europa.


Cand tu aveai 23 de ani ti-a dat mobila pentru primul tau apartament.

I-ai multumit spunandu-le prietenilor ca era urita.


Cand tu aveai 24 de ani ti-a cunoscut logodnica si te-a intrebat de planurile de viitor.

I-ai multumit spunandu-i printre dinti: "Maaaaami, te rog"!


Cand tu aveai 25 de ani te-a ajutat sa-ti plateti nunta si a plans si ti-a spus cit de mult te iubea.

I-ai multumit mutandu-te in cealalta parte a tarii.


Cand tu aveai 30 de ani te-a sunat sa-ti dea un sfat pentru copil.

I-ai multumit spunandu-i "Lucrurile sunt diferite acum"


Cand tu aveai 40 de ani te-a sunat sa-ti aminteasca de aniversarea unei rude.

I-ai multumit spunandu-i ca erai foarte ocupat chiar atunci.



Cand tu aveai 50 de ani ea era bolnava si avea nevoie sa ai grija de ea.

I-ai multumit citind despre povara care devin parintii pentru copiii lor.


Si apoi, intr-o zi, ea a murit in tacere. SI tot ce nu ai facut vreodata s-a intors lovind ca traznetul in INIMA ta.


Daca ea mai este pe aproape, nu uita sa o iubesti mai mult ca niciodata.


Daca ea nu mai este, aminteste-ti dragostea ei neconditionata si da-o mai departe.


Aminteste-ti mereu sa o iubesti pe mama ta.


Pentru ca nu ai decat o singura mama in toata viata ta.



sursa :E-mail

De sarbatori

Suntem sau nu constienti,fara a ne cere permisiunea,anii trec ducand cu ei intr-un loc undeva la arhiva ,bine stocate, povestile vietii noastre.
Mi le imaginez acolo,in camera aceea imensa din univers bine asezate si etichetate pe rafturi...
Acolo undeva este povestea vietii mele,povestea ta...
Ma gandesc ca ar trebui sa ne concentram si sa ne straduim sa ne purtam cat mai bine pentru ca filmul vietii noastre sa fie cat mai frumos...

Am ajuns intr-o alta luna de decembrie,plina de sarbatori,lumina si bucurie...
Pentru multi dintre noi cei de aici este acum si plina de suferinta,de dor,de lipsa...
Suntem parca hipnotizati,setati pe anumite activitati care ‘trebuiesc ‘ facute,insa privirea pierduta,tristetea de pe chip ne tradeaza...
Pentru cei dragi noua de aici si ‘’ de acolo ‘’va trebui sa fim puternici...sa incercam sa ii bucuram.Caci ce bucurie sufleteasca mai putem astepta decat un zambet pe fata unei persoane dragi ?

Va doresc o luna plina de lumina,de liniste sufleteasca si de caldura celor dragi !
Eu va daruiesc un gand bun si o imbratisare iar Dumnezeu sa va dea bucurie sufleteasca ,sanatate si putere !
La multi ani !

5 decembrie 2010