31 martie 2011

Pierderea partenerului de viata

Conform scalei de evaluare a impactului celor 43 de evenimente de viata (Holmes & Rahe, 1967), decesul partenerului reprezinta cel mai puternic impact negativ asupra individului.
Exista mai multe cauze care pot explica faptul ca pentru majoritatea persoanelor casatorite, disparitia sotului sau sotiei inseamna o trauma emotionala considerabila, avand in vedere ca ea inseamna, de fapt, pierderea relatiei centrale din viata unei persoane.

In plus, apar schimbari majore in modul in care este organizata viata partenerului supravietuitor. Nu in ultimul rand, vaduvia are un impact major asupra identitatii sociale a persoanei in cauza, care isi pierde rolul de partener intr-o relatie maritala si acum se gaseste in pozitia de vaduv sau vaduva. Aceste schimbari pun probleme particulare mai ales in acele societati in care viata sociala graviteaza mai ales in jurul cuplurilor casatorite.
Stroebe et al. (1993) arata ca pierderea sotului sau sotiei poate sa afecteze functionarea sociala a sotului supravietuitor in mai multe moduri:

Pierderea suportului social si emotional: care reprezinta de fapt principala pierdere. Pierderea principalului mijloc de validare sociala a judecatilor personale, partenerul de viata fiind cel care ofera suportul necesar si increderea individului in corectitudinea propriilor puncte de vedere.
Pierderea suportului material, dar si a suportului in realizarea diferitelor sarcini: in majoritatea casniciilor, exista o anumita diferentiere a rolurilor, in care sotul si sotia au responsabilitatea diferitelor sarcini si activitati; disparitia unuia dintre soti inseamna ca sotul supravietuitor trebuie sa preia sarcinile care anterior erau realizate de acesta.
Pierderea protectiei sociale: partenerul nu mai isi poate apara sotul sau sotia de agresivitatea sau tratamentul nedrept al altor persoane.
Etape:

Diferiti autori au incercat sa descrie starile emotionale prin care trece persoana care isi pierde partenerul de viata. Ramsay & de Groot (1977) arata ca in cele mai multe cazuri pot fi descrise reactii specifice la aceasta pierdere majora, insa ordinea aparitiei lor nu este predictibila:

-starea de soc sau amorteala
-dezorganizare sau o inabilitate de a-si planifica viata rational
-negarea (de exemplu, asteptarea sotului disparut sa se intoarca acasa)
-depresia
-vina de a-si fi neglijat partenerul disparut sau de a nu il fi tratat bine
-anxietate si teama de viitor
-agresivitatea (de exemplu, fata de medici sau chiar membrii familiei)
-acceptarea situatiei de fapt
-reintegrarea sau reorganizarea vietii persoanei vaduve

Chiar daca se afirma adesea faptul ca ultimul stadiu al doliului implica recuperarea si revenirea dupa experienta pierderii partenerului, recuperare este extrem de dificila sau nu este intotdeauna posibila.
In cazurile in care a existat un atasament foarte puternic intre soti, implicarea emotionala poate sa continue pe parcursul intregii vieti.


http://www.consultanta-psihologica.com/etapele-perioadei-de-doliu/

30 martie 2011

Am uitat…

Am uitat…
Am uitat cine sunt…
Am uitat sa ma rog…
Am uitat sa privesc atent în jur.
Am uitat ca am un suflet ce trebuie hranit.
Am uitat ca viata mea nu este proprietatea mea. Nu pot sa mi-o asigur.
Am uitat… ca miscarea, ratiunea, sentimentul sunt doar daruri…
Doamne, am uitat…
Te rog, iarta-mi uitarea.

Romeo Hajdatan

29 martie 2011

MOARTEA SI VIATA DE DINCOLO

“Moartea este de fapt o trecere, o transformare care face parte, implacabil, din destinul nostru. Ideea de moarte este singura pe care oamenii nu o privesc direct in fata si totusi, a preocupat mintea omeneasca, de cand omul a aparut pe pamant. A invata sa privim moartea dincolo de ceea ce fac din ea, in general, medicii si preotii inseamna sa intelegem in profunzime legile Divine care actioneaza in acest Univers, indiferent daca suntem de acord cu ele sau nu.

Nimeni nu scapa mortii. Toti suntem supusi durerii, de a vedea pe cineva iubit din jurul nostru, plecand in lumea invizibila ochilor nostri. Acest eveniment asezat cu desavarsita intelepciune de Dumnezeu a produs omului numai griji, frica si superstitii incat toata existenta sa a stat sub teroarea zilei fatale ca maine sau intr-o zi va muri si va dispare pentru totdeauna.

Omenirea nu este lamurita cu ceea ce se petrece dincolo de mormant. Este bine ca omul sa aiba cunostiinte despre actul mortii, caci altfel, agonia va fi prelungita si in plus, spiritul lui ajuns in spatiu, multa vreme nu este lamurit, unde este, ce s-a intamplat cu el, se zbate in nestiinta, si abia tarziu isi da seama ca se afla intr-o lume formata din altfel de material si in alte conditii decat in viata pamanteasca.

Doar necunoasterea ne face sa credem ca ceva se opreste dupa momentul mortii, caci noi o percepem ca pe o limita pe care nu o putem depasi.

Omul este o forta complexa. Desi putini dintre noi cunosc sau vor sa recunoasca acest fapt, fiinta umana nu se reduce numai la limita perceptiilor sale la un nivel obisnuit. In fiinta umana se imbina trei componente corpul fizic sau invelisul material pe care-l abandonam mortii ca pe o haina uzata, corpurile subtile, invizibile simturilor obisnuite, care insotesc sufletul, evolueaza si se purifica odata cu acesta si sinele suprem (spiritul) sau centrul de forta al fiintei noastre, focarul constiintei.

Spiritul plus sufletul reprezinta de fapt, un om dezincarnat. Rand pe rand fiecare dintre noi, prin moarte, ajungem la viata eterna, apoi o noua nastere ne readuce pe Pamant, pentru a incepe lupta cu existenta.

Calatoria sufletului in planurile subtile are si ea loc urmand niste principii si legi. Cu cat corpurile subtile sunt mai rafinate, mai elevate, cu atat mai largi sunt orizonturile care se deschid in fata sufletului dezincarnat. In functie de afinitatile sale, el se duce in mijlocul celor care il atrag. El isi gaseste rasplata sau pedeapsa in propria sa constiinta. Lumina il patrunde lasand sa se vada gandurile, actiunile, intentiile etc. pe care le-a avut in timpul vietii abia incheiate. Totul, de la nastere si pana la moarte iese la iveala. Fiinta revede si retraieste toate etapele prin care a trecut.

Senzatiile care preced moartea si care urmeaza ei sunt infinit de variate si depind de gradul de evolutie spirituala a celui care isi paraseste corpul. Separarea se face aproape intotdeauna lent, in momentul despartirii sufletului de corp. Ea incepe uneori cu mult timp inaintea mortii si nu se termina decat in momentul in care se rup ultimele legaturi fluidice care unesc corpul fizic si corpurile subtile. Cu cat atasamentul de planul fizic este mai mare, sufletul traieste mai dureros aceste momente. Sufletul “simte” destramarea corpului material. Aceasta trecere se dovedeste usoara pentru cel care, pe parcursul vietii, a aspirat catre scopuri spirituale, insa pentru cel atasat de aparente, care nu este pregatit de plecare, aceasta trecere este o agonie prelungita.

Dupa separarea sufletului de corp urmeaza o perioada de confuzie, foarte scurta pentru fiintele elevate, care se trezesc curand in toata splendoarea vietii spirituale, dar foarte lunga pentru cei egoisti si strans legati de valorile materiale. Din aceasta a doua categorie, multi sunt convinsi ca inca mai traiesc in corpul fizic timp indelungat dupa ce, de fapt, ei au murit. Incertitudinea apasa asupra sufletelor mai putin evoluate, “care ar vrea sa-si intarzie ora plecarii din corp”, iar apoi, isi contempla dezintegrarea completa a corpurilor care au servit drept haina.

Pentru cel evoluat, moartea este pasnica si chiar vesela. Desprinderea de materie se face cu usurinta. Isi percepe ascensiunea in lumea de dincolo ca pe o etapa evolutiva superioara, simtind ca ea ii ofera mult mai multa fericire decat viata pamanteasca. Sufletul se gaseste acum suspendat intre existenta materiala care se estompeaza si noua viata care se contureaza in fata lui.

Brusc, o lumina spirituala il inunda, il ajuta sa se elibereze de fricile si incertitudinile lui. Apoi privirea i se desprinde de Pamant si de fiintele care plang langa patul lui. El intrezareste planurile subtile si vede alte fiinte, prieteni de alta data, mai plini de viata si mai frumosi decat ar fi crezut, stiindu-i morti pana acum.Impreuna cu ei, se avanta si urca pana la nivelurile pe care ii este permis sa le atinga, corespunzatoare evolutiei sale. Puteri noi se trezesc in el; destinul sau fericit incepe. Sufletul timid indrazneste sa foloseasca libertatea pe care acum o intuieste. Timpul se scurge fara ca el sa-l poata masura. Intr-un sfarsit, alte entitati evoluate il ajuta sa se elibereze de ultimele atasamente lumesti si sa urce mai departe, spre Imparatia Cerurilor.

Desprinderea sufletului e mai putin dificila in urma unei boli indelungate, cand legaturile carnale se desfac treptat, putin cate putin. In schimb, cei care se sinucid, cad prada unor stari oribile. Ei retraiesc ani intregi angoasa ultimelor momente ale vietii, caci, prin sinucidere, nu au facut decat sa-si schimbe suferintele terestre cu altele, la nivel energetic, mult mai vii. Usor, usor, sufletul devine constient de vietile anterioare, de ceea ce a facut in fiecare viata, apoi urmeaza judecata propriei constiinte, si in final, judecata lui Dumnezeu. Oricat de dureros ar fi acest examen, el este necesar, intrucat, constituie punctul de plecare al unei noi orientari benefice.

In planurile subtile, totul se conduce dupa principiul rezonantei, principiu care are la baza corespondenta dintre cauza si efect. El stabileste ceea ce merita fiecare. Legea se aplica de la sine. Pentru indreptarea trecutului acuzator, fiinta renaste iar, si iar, pana ajunge sa inteleaga care e propria lui natura, si anume: sa regaseasca ceea ce este autentic, esential si divin in structura sufletului sau. Aceasta regasire este, de fapt, chiar scopul principal al tuturor cailor spirituale autentice: regasirea de SINE si, prin aceasta, comuniunea cu Dumnezeu.

Ca o concluzie, deci, dupa moarte, omul trebuie sa suporte in planul astral tot raul pe care l-a facut altora, sa sufere pentru toate greselile faptuite. Aceasta nu inseamna ca Inteligenta Cosmica vrea sa se razbune sau sa-l pedepseasca; ea doreste ca el sa devina perfect constient de tot ceea ce a facut pe pamant, pentru ca, adesea, el a facut sa sufere anumite fiinte fara macar sa-si dea seama si aceasta ignoranta este inacceptabila, ea impiedicandu-l sa evolueze. Apoi, urmeaza reincarnarea, corectarea si avansarea pe drumul evolutiei.

Totul in viata se inregistreza, trebuie sa platim in planul astral pentru fiecare greseala pe care am comis-o aici pe Pamant. Nu se poate scapa nici chiar de regretele si suferintele celor vii care au ramas pe Pamant, ele sunt un chin pentru cei morti.

Asadar lasati mortii sa plece linistiti acolo unde trebuie sa se duca. Nu va agatati de ei, nu ii retineti prin suferintele si regretele voastre, ii deranjati si ii impiedicati sa se elibereze.

Rugati-va pentru ei, trimiteti-le dragostea voastra, gandurile voastre bune si doriti ca ei sa se elibereze si sa se ridice din ce in ce mai mult in lumina. Daca ii iubiti cu adevarat, sa stiti ca intr-o zi veti fi cu ei. Acesta este adevarul. Acolo unde este dragostea voastra, acolo veti fi si voi intr-o zi.

Sanda Stefan

Dor de Calin

Corina

28 martie 2011

Depresia - tristetea patologica

Depresia este o tulburare a starii afective, care duce la aparitia unei trairi de tristete sau de pierdere a sperantei pentru o perioada indelungata de timp. Fiind mai serioasa decat un simplu episod de tristete, de suparare sau decat o traire temporara de scadere a energiei, depresia poate avea un impact semnificativ asupra bucuriei de a-ti trai viata, asupra capacitatii de munca, asupra starii generale de sanatate si asupra persoanelor apropiate. Depresia se manifesta diferit de la o persoana la alta. Unii se simt "daramati" pentru o perioada lunga de timp, in timp ce la alte persoane trairile de depresie vin si pleaca. In cazul in care o persoana are episoade scurte de depresie usoara, aceasta poate fi capabila sa isi continue viata profesionala si sa faca fata activitatilor cotidiene. Totusi, daca persoana in cauza nu urmeaza o forma sau alta de tratament pentru depresie, este supusa riscului de a deveni din ce in ce mai depresiva sau de a se imbolnavi fizic. In cazurile severe de depresie, persoana respectiva poate ajunge la incapacitatea de a comunica, la incapacitatea de a efectua activitatile de rutina si chiar la suicid. In aceste cazuri, consultul unui specialist si urmarea unui tratament sunt esentiale. Persoanele cu depresie pot fi refractare la ideea de a cauta ajutor deoarece considera ca acest lucru este o dovada de slabiciune personala sau un defect de caracter sau cred ca trebuie sa fie capabili sa iasa singuri din aceasta stare. Astazi se stie ca depresia, ca si orice alta afectiune medicala, are o baza biologica si chimica. Tratamentul depresiei este sigur si de regula eficace chiar si in cazul persoanelor cu depresie severa. http://www.sfatulmedicului.ro/Depresia---tristetea-patologica/depresia-tristetea-patologica_18

27 martie 2011

Launtric

Cand in noapte lacrimile cad

Pe obrazul trist si cald,

Ascult cum sufletul cerseste

O clipa, un vis ce imi sopteste

In liniste si parca tot pierdut,

Increderea, puterea de demult.

Neincetat si singuratic gand,

Ma poarta-ncet pe fiecare drum,

Si alene sper, si cer, si strig-

Strabat zabavnic pustiul labirint,

Spre o minune ce-mi poate da

Un zambet, ceea ce candva,

Aievea renastea in mine

Cu glas dulce pura ta iubire.

Cui sa cer sens si judecata,

Ca azi sarutul..vocea ta cea calda,

Oglindesc un gol intunecat, o amintire,

Fagas de lacrimi...nostalgie?

Ma-nclin in fata asprului ecou,

L-ascult cum domina, predestinat

Nu pot sa schimb, nimic sa fac,

Si astept oricand sa fiu chemat!


Cristina Stavar

25 martie 2011

6 luni de cand Cosmin a plecat intr-o lume mai buna

video

De la Catina pentru Cosmin

"Ai plecat prea devreme
Inainte sa-nvat a nu ma mai teme
Mai vii din cand in cand
La tine ma trezesc visand
Te port mereu cu mine-n gand
M-atingi si ma intrebi de-mi este bine
M-ajuti si-mi spui ca esti mereu cu mine
Imi spui mereu ca vrei ca sa fiu fericita
Imi spui ca merit mult si vrei sa fiu iubita
Imi spui sa-mi urmez pasii caci sunt calauzita
Imi spui ca ma iubesti, ca m-ai iubit mereu
Imi spui ca te si superi, cand eu nu mai sunt eu,
Imi spui ca ai plecat c-asa a trebuit
Dar daca esti acolo, tu esti cel fericit
Imi spui sa nu mai judec, sa-L cert pe Dumnezeu
El te-a luat in ceruri, dar esti aici mereu."

Amarie Luminita

Cosmin si Catina

video

24 martie 2011

Scrisoare catre Calin Ahil,


Cred dragul meu ca ultimul salt nu prea ti-a reusit.Ti-ai luat un avant prea mare si eu am ramas asteptand acea aterizare perfecta.Trapezul a ramas gol, leganandu-se...
De sase luni astept, astept sa te intorci , dar cerul ti-a oferit o casa mai buna si ai hotarat sa ramai acolo.Mi-a ramas in minte o imagine in care imi faceai cu mana.Si ma hranesc din ea zi de zi.
Deschid deseori dulapul si ma uit la ciocolata pe care ai lasat-o acolo.Astept ziua s-o mancam impreuna, cand va dori Dumnezeu.Uite ca a venit si primavara multdorita dar ce folos...cine se mai poate bucura de ea?Mai face cineva naveta de la Bucuresti pentru mine?
As vrea sa-ti spun o groaza de lucruri dar mai intai as vrea sa plang de durere.Nu sunt puternica, cum ai vrea tu, si nici nu cred ca doresc asa ceva.Cum iti spuneam eu odata:
,,Sunt un om obisnuit!''
Tu esti puternic si deosebit.Cine avea curajul tau? Cine mai facea acrobatiile tale?
Eu oricum te astept sa vi macar in visele mele, sa ma incurajezi, sa ma ti de mana si sa nu-mi mai dai drumul niciodata.

Corina

23 martie 2011

22 martie 2011

Mesaj din Japonia - impresionant, special si dadator de incredere

Sâmbătă, 19 Martie 2011
Buna iubita mea familie si dragi prieteni,

In primul rand vreau sa va multumesc foarte mult pentru ingrijorarea voastra pentru mine. Sunt foarte emotionata. De asemenea doresc sa-mi cer scuze ca va trimit un mesaj general adresat tuturor, dar pentru moment, pare sa fie cea mai buna cale pentru ca mesajul meu sa ajunga la voi.

Aici in Sendai lucrurile par sa fi fost ireale. Dar sunt foarte binecuvantata sa am prieteni minunati care ma ajuta foarte mult. Fiindca baraca mea a devenit inca si mai vrednica de numele ei, m-am mutat acum in casa unui prieten. Impartim resursele precum apa, hrana si un incalzitor cu kerosen. Dormim aliniati intr-o camera, mancam la lumina lumanarii, impartasim povesti. Este o atmosfera calda, prietenoasa si frumoasa.

In timpul zilei, ne ajutam unul pe altul sa curatam mizeria din casele noastre. Oamenii stau in masini, uitandu-se la stiri de pe panourile de navigatie, sau se aliniaza la coada pentru a primi apa de baut atunci cand se deschide o sursa. Daca cineva are in casa apa care curge la robinet, pune semne afara, pentru ca oamenii sa vina sa-si umple canile si galetile.

De-a dreptul uimitor, unde stau eu nu au fost jafuri, nu au fost imbranceli la cozi… Oamenii isi lasa usa casei deschisa, pentru ca asa e mai sigur, in caz ca loveste un nou cutremur. Oamenii tot spun “Asa era pe vremuri cand toti se ajutau unii pe altii.”

Cutremurele continua sa vina. Noaptea trecuta au lovit aproximativ la fiecare 15 minute. Sirenele se aud non stop si elicopterele ne trec pe deasupra capului foarte des.

Ne-a intrat apa in case timp de cateva ore asta noapte, iar acum pentru jumatate de zi. ... A venit electricitatea in dupa-amiaza asta. Gazul inca n-a venit.

Dar toate lucrurile astea depind de fiecare zona. Unii au, altii n-au gaz, apa si electricitate. Nimeni nu s-a spalat de cateva zile. Ne simtim murdari, dar acum avem griji mult mai importante decat asta. Iubesc aceasta stare de a lasa la o parte a aspectelor neesentiale. Traind in intregime la nivel de instinct, de intuitie, de grija, a ceea ce este necesar pentru supravietuire, nu doar pentru mine, ci pentru intregul grup.

Se desfasoara ciudate universuri paralele. Unele case sunt intre-o ruina completa, altele au rufe la uscat la soare!

Oamenii se aliniaza la cozi pentru mancare sau apa, iar cativa isi plimba cainele! Toate se intampla in acelasi timp.

O alta amprenta a frumusetii este in primul rand – linistea din timpul noptii. Nu se aud masini. Nimeni nu este pe strazi. Iar cerurile in timpul noptii sunt impanzite de stele. De obicei vedeam doar vreo doua, dar acum tot cerul e plin.

Muntii din Sendai sunt puternici si datorita aerului proaspat le putem vedea siluetele profilate pe cer intr-un mod magnific.

Si japonezii insisi sunt atat de minunati…Revin la baraca mea pentru a o verifica in fiecare zi, acum pentru a trimite acest e-mail din moment ce a venit electricitatea, si gasesc mancare si apa lasate la usa de la intrare. Nu am idee de la cine, dar este acolo. Batrani cu palarii verzi merg din usa in usa intreband daca toata lumea este OK. Oamenii vorbesc cu persoane complet straine intrebandu-le daca au nevoie de ajutor. Nu vad semne de teama. Resemnare, da, dar frica sau panica, nu.

Ne spun ca ne putem astepta la replici, si achiar la alte cutremure majore, timp de inca o luna sau mai mult. Si ne confruntam mereu cu zguduieli, huruituri, vibratii, zdruncinaturi. Sunt binecuvantata pentru ca traiesc intr-o parte a Sendai-ului mai ridicata, mai solida decat alte zone. Deci, deocamdata zona asta este mai bine situata decat altele. Asta noapte, sotul prietenei mele a venit de la tara, aducand apa si mancare. Binecuvantata din nou.

Cumva in acest moment realizez din experienta directa ca este vorba intr-adevar de un pas evolutionar Cosmic enorm care se produce acum peste tot in lume chiar in acest moment. Si cumva, pe masura ce traiesc experienta acestor evenimente ce se desfasoara in Japonia, imi simt inima deschizandu-se foarte larg. Fratele meu m-a intrebat daca nu ma simt ingrozitor de mica din cauza tuturor celor intamplate. Nu, nu ma simt mica. Ci mai degraba, ma simt ca o parte din ceva mult mai mare decat mine. Acest val al nasterii (peste tot in lume) este dificil, si totusi magnific.

Va multumesc din nou pentru grija si iubirea voastra pentru mine.

Va trimit inapoi multa iubire,

Cu drag,
Aiko

Lacrimile, bune sau rele pentru organism?


Unii plang din cauza tristetii, altii plang pentru a impresiona. Trebuie sa se stie ca lacrimile au si un efect negativ asupra corpului uman.

Unele persoane plang mai mult decat altele. Ceva, totusi, se ascunde in spatele acestei nevoi de a plange. Oamenii de stiinta ne ofera cateva explicatii, gazduite de publicatia Pravda.

Lacrimile sunt un raspuns natural al corpului nostru in fata emotiilor precum tristetea sau durerea, de obicei. Oamenii plang in diverse situatii, chiar si atunci cand vad ceva frumos. Este cazul femeilor. Oamenii sunt singurele fiinte de pe aceasta planeta care isi exprima emotiile prin lacrimi. In cazul in care simti o emotie puternica, durere, teama sau o mare bucurie, atunci creierul intervine prin lacrimi.

Cum ne apara lacrimile

Lacrimile au si un scop biochimic. Ele pot fi numite si mecanism de supravietuire. Se crede ca ajuta la eliberarea unor hormoni de stres si toxine din organism. Dar ele ajuta si la manipularea altor oameni de catre cei care se simt deznadajduiti. Unii obtin mult mai usor compasiunea celorlalti sau atrag atentia cu un impact mult mai mare.

Alti oameni stiu sa evite emotii atat de puternice, care le-ar putea provoca lacrimi. Plang cel mai mult femeile, care au senzatia de anxietate si cei extrovertiti.

Un studiu stiintific efectuat in Olanda pe 200 de femei a aratat ca plansul nu face intotdeauna bine.

Cei care plang de teama sau din cauza depresiei au o situatie mai dificila dupa ce plang. Pe de alta parte, nici atunci cand oamenii isi stapanesc lacrimile, consecintele nu sunt chiar sanatoase pentru corpul lor. Cel putin asa sustin psihologii.

Femeile plang mai mult decat barbatii, iar lucrurile tind sa se schimbe, dar nu spectaculos. Barbatii considera lacrimile un semn de slabiciune. Totusi, luptatorii din Grecia antica nu plangeau cand mergeau la razboi?



21 martie 2011

Rugaciune Cezar Stratan

Cum facem fata pierderii cuiva drag

Moartea este ceva inevitabil, este partea finala a vietii, este o etapa fireasca a evolutiei noastre ca fiinte vii. Insa lasa in urma multa durere. Pierderea cuiva drag este un eveniment dureros, care modifica iremediabil viata celor ramasi in urma.
In momentul in care pierdem pe cineva drag, trecem printr-o serie intreaga de emotii si sentimente, printre care se numara:
- negare - "Nu mi se poate intampla asta, tocmai mie!"
- furie - "De ce mi se intampla asta?"
- vina - "Cu ce am gresit sa fiu astfel pedepsit? Este vina mea, trebuia sa nu fac sau sa fac...."
- depresie - "Nu mai pot sa fac nimic, nu mai am chef sa traiesc si sa ma dau jos din pat dimineata"
- confuzie, disperare - "Ce ma fac acum? Cum voi putea eu sa traiesc fara el/ ea?"

Aceste reactii sunt firesti, naturale, sanatoase. Este modul nostru de a face fata situatiei. Jelirea celui pierdut dureaza un timp, in functie de fiecare om. Nu toti oamenii reactioneaza la fel, nu toti traiesc la fel durerea. Avem nevoie de timp ca sa ne acomodam cu noua situatie, sa ne revenim emotional dupa socul pierderii cuiva important din viata noastra. Este un proces lung, anevoios, dureros, care ne secatuieste energetic, fizic si psihic.
Iata cateva sugestii pentru a putea face fata pierderii cuiva drag si a ne pastra echilibrul si sanatatea:
- plangeti! - nu va reprimati plansul. Plansul va ajuta sa va detensionati, sa va descarcati emotional si sa va simtiti eliberati. Acceptati sentimentele care va incearca, este firesc sa va simtiti confuzi, frustrati, maniosi.
- vorbiti cu cei din jur despre persoana pierduta. Va va ajuta sa va mai alinati durerea amintindu-va lucruri placute din trecut.
- puteti sa onorati memoria celui pierdut facand un anumit lucru (plantati un copac, create o caseta cu lucruri dragi ale celui disparut), organizati un ceremonial sau un anumit ritual astfel incat sa-i pastrati mereu vie amintirea.
- ganditi-va cum ar fi vrut persoana disparuta sa reactionati. Ar fi vrut sa suferiti, sa va opriti viata in loc? Sau ar fi vrut sa continuati sa traiti si sa priviti spre viitor. Daca va veti continua viata nu inseamna ca il uitati pe cel dus sau ca nu va veti mai aminti de el. Nu trebuie sa va simtiti vinovati.
- incercati sa mancati sanatos si sa va odihniti. Suferinta afecteaza sistemul imunitar, il slabeste si de aceea trebuie sa aveti grija de sanatate, pentru a nu va agrava starea.
- incercati sa amanati deciziile majore de tipul schimbarii locului de munca, a casei in care locuiti, deoarece acestia sunt factori de stres psihic suplimentari
- puteti sa scrieti un jurnal sau un blog - va va ajuta sa va constientizati mai bine trairile sufletesti, sa va clarificati sentimentele si gandurile, va va ajuta sa rememorati intamplari si fapte din trecut, alaturi de persoana draga pierduta.
- daca sunteti o persoana religioasa mersul la biserica, rugaciunile, discutarea cu duhovnicul dumneavoastra va pot ajuta sa faceti mai bine fata durerii.
- acordati-va timp sa suferiti, sa il plangeti pe cel drag. Nu va fortati sa va reluati activitatile zilnice in acelasi ritm ca inaintea tragicului eveniment, dar nici nu va retrageti complet din orice activitate, deoarece riscati sa cadeti in depresie.
- daca simtiti ca nu puteti face fata singuri durerii si starea de tristete (depresie) dureaza mai mult de patru luni, fara nici un semn de ameliorare, ci dimpotriva, cu inrautatirea ei incercati sa mergeti la un psiholog.


http://www.ganduri-online.ro/familie/pag-0/d-26-Cum-facem-fata-pierderii-cuiva-drag.html

20 martie 2011

Interventia lui Cosmin a avut succes

Interventia lui Cosmin a durat aproape 6 ore. S-a scos tumoarea principala, care venea in contact cu splina, pancreasul si stomacul. A fost necesara extragerea splinei si indepartarea unei mici parti din stomac si a unei parti din pancreas.Pe langa tumoarea principala, au fost indepartati cativa noduli din abdomen. Interventia a avut succes si Cosmin se simte bine. I se administreaza calmante si nu are dureri.
Multumim echipei de medici condusa de medicul chirurg Piero Buffa si medicul oncolog Alberto Garaventa.
Doamne, ajuta!

Cristina Dragos – Asociatia “Bubulina”


http://www.cosmindanila.ro/jurnalul-meu/
video

18 martie 2011

In amintirea celor dragi care ne-au parasit...


Andrei Perijoc

18.03.1993-19.03.1993



Andrei,
A mai trecut un an ,esti mult mai mare acum.
Si mi-as dori sa iti pot da o imbratisare
Dar drumul pan la tine este lung
Si inca nu gasesc acea carare…

Pe-a vantului adiere iti trimit surasul
Pe-a soarelui azi raza iti trimit un dor
De sus spre noi vegheaza
Si nu uita ca te iubesc enorm!

Scrisoare de la Cosmin



Prieteni dragi,
Astazi chiar am nevoie, mai mult ca pana acum, sa fiti alaturi de mine.
Peste putin timp voi fi internat la chirurgie. Medicii au hotarat: pe 18 martie voi fi operat. Of… Parca n-am aer, de frica ce-mi este!
Se intervine chirurgical, pentru prima oara. Va fi o interventie pe abdomen. Ca sa-mi scoata “guguloiul” cel mare. Si sa-i curete si pe cei mai mici care s-au aciuat pe langa cel mare.
Voi sta internat aici o saptamana, dupa care ma vor duce iar la oncologie.
Ma mai alina putin venirea tatalui meu. Vor fi amandoi langa mine. Imi vor da putere. Stiu asta, sigur!
Tineti-mi pumnii !
Sa ne-auzim cu bine,
Cosmin


Un dar de la Narcisa

video

Confesiuni

Dragele mele am fost obisnuita multi ani sa nu discut acest subiect dar astazi voua vreau sa va vorbesc.
Astazi ar fi trebuit sa fie mare sarbatoare,baiatul meu a crescut mare…ar fi implinit 18 ani…Si mi-l imaginez cat de inalt ar fi fost si cat de frumos…si ce mare bucurie as fi avut…
El stie acum cat vreau sa par de tare,cum imi sterg lacrimile pe furis,rusinata parca de faptul ca imi curg…
Mi-e atat de dor de ei,voi stiti cat doare…
Ma consolez cu gandul ca sunt impreuna acum…

Dragilor mei…


Din bolta albastra ce se-ntinde-n zare
Azi trepte spre lumina intrezaresc.
Iubire simt si dor si incercare
Si pasesc acum dreapta
Privind spre univers.

Va vad zburand,jucandu-va-mpreuna
De sunteti fericiti sunt azi si eu.
Si-ntind spre voi duios o mana,
As vrea sa ma prin azi si eu in jocul tau.

Esti un boboc ce a crescut in floare
Un cant suav ce il aud mereu,
Imi sterg azi lacrima de jale
Sarbatoresc ceva ce stiu doar eu.

Ce –nseamna timpul pentru voi acuma?
E o zi senina si un frumos drum.
Eu numar clipele ce par o lunga cale,
Ma bucur pentru voi caci sunteti fericiti acum.

Si va veni si clipa intalnirii
Cand scara spre lumina voi urca
Ma veti intampina la capatul luminii
In alta lume ne vom revedea.

17 martie 2011

Leac pentru descurajare


Martin Luther a trecut printr-o perioadă în care era descurajat şi supărat pe sine, pe lume, pe biserică. Starea lui i-a afectat pe toţi cei dragi. Încercările soţiei de a-l încuraja prin vorbe şi fapte menite să-l înveselească şi să-i reaprindă speranţa s-au dovedit a fi în zadar. După ce a epuizat toate modalităţile posibile de a-i readuce bucuria, ea s-a înfăţişat într-o zi în faţa lui în doliu, profund îndurerată.

- Cine a murit? a întrebat Luther.
- Oh, tu nu ştii Martin? Dumnezeu din ceruri este mort.
- Cum poţi spune asemenea lucruri fără sens, Kathe? Cum poate să moară Dumnezeu? De ce, El e nemuritor, şi va trăi mereu.
- Crezi că e adevărat? îl întreabă ea cu neîncredere în glas.
- Cum te poţi îndoi? La fel de sigur cum e că există un Dumnezeu, este şi faptul că El nu poate muri niciodată.
- Şi totuşi, adaugă ea sfios, pe un ton ce-l făcu pe el să o privească, cu toate că nu te îndoieşti de existenţa lui Dumnezeu, ai ajuns descurajat şi fără de speranţă ca şi cum El nu ar exista. Mie mi se pare că te porţi ca şi cum Dumnezeu ar fi mort.

Auzind toate acestea, Martin Luther a conştietizat greşeala pe care o făcuse atunci când s-a lăsat pradă deznădejdii.


http://www.ozibuna.net/cartea-cu-povesti/leac-pentru-descurajare.html

De la Narcisa pentru mama ei...

16 martie 2011

Reintregirea sufletului


Se cred ca parti din suflet sunt libere sa paraseasca corpul, ele vor pleca atunci cand visam, sau pentru a ne proteja de situatiile cu potential daunator, la nivel emotional sau psihic. In situatii in care suferim traume, e posibil ca bucati din suflet sa nu se mai intoarca in corpul energetic, si atunci trebuie intervenita si recuperata forta vitala pierduta.Motive pentru care pierdem bucati de sufletSunt multe motive pentru care se intampla asta. Daca o persoana a trait o situatie abuziva, atunci o mare parte din energia sufletului sau a fost detasata cu scopul de a o proteja de abuz. Certurile din familie pot afecta anumite parti ale sufletului, deoarece ne este afectata in mod negativ starea de spirit.Daca se intampla un accident, sufletul poate pleca pentru a nu fi afectat de accident. Daca pierdem pe cineva drag, fragmente de suflet pot sta departe de noi, pana cand suntem pregatiti sa facem fata durerii. Toate acestea sunt mecanisme de protectie. In anumite cazuri, fragmentele de suflet se vor intoarce de la sine. In alte cazuri, trebuie intervenit pentru a se ajunge din nou la plenitudinea sufleteasca.O alta metoda de a-ti pierde sufletul este de a-l da cuiva. Atunci cand oamenii se indragostesc, sau in cadrul unei familii, se intampla sa cedeze fragmente de suflet celor dragi. Acest tip de schimb pare acceptabil din perspectiva de a darui ce ai mai bun celor dragi, insa nu este o idee prea buna.Unei persoane nu-i este de folos sufletul alteia, dintr-un motiv simplu: in acest caz, persoana trebuie sa mai faca si energiilor straine nefolositoare, pe langa problemele personale pe care le are. Iar persoana care isi cedeaza din energia sufletului isi pierde puterea personala. Calatoria lui devine mult mai dificila, deoarece nu este pe deplin prezent in viata lui. Este o situatie pierd-pierzi.Si pentru ca nu ne-a avertizat nimeni referitor la aceste pierderi de suflet, facem asta in mod inconstient. Pe masura insa ce devenim mai constienti de aceasta dinamica a energiilor, putem gasi cai mult mai folositoare prin care sa ne impartim dragostea si afectiunea intr-o relatie. Putem observa, daca suntem atenti, limbajul pierderii sufletului in vorbirea noastra zilnica: “i-am dat sufletul pe tava”, “ma doare sufletul”, “ti-am oferit sufletul”, “am pierdut o parte din mine”, “mi-a furat sufletul.”Un alt motiv pentru pierderea sufletului se numeste furtul sufletului, sau mai bine zis imprumutatul sufletului. Asa cum am spus, un om obisnuit nu este constient de dinamica energiilor. Furtul sufletului poate fi ceva inocent, de ex. vezi pe cineva cu multa energie si vrei sa imprumuti putin de la ea. Sau iti e frica sa nu pierzi pe cineva, si atunci iei un fragment din energia acelei persoane astfel incat sa o ai in permanenta aproape. Furtul sufletului este o metoda de a-l domina pe celalalt. Se poate observa usor atunci cand un sot abuziv ia din energia partenerului abuzat. Cand iei din sufletul unei persoane, iei din puterea ei.


http://www.naturaly.ro/viata/4-energie/290-suflet.html

14 martie 2011

Cum ne comportam fata de oamenii in suferinta?

Suferinta celor dragi si apropiati este greu de suportat si adesea ne doare si pe noi . De prea multe ori nu gasim cuvintele si gesturile potrivite caci nimic nu pare sa fie suficient de alinator cand e vorba de durerea psihica intensa. Domeniul este greu de impacat si de imbratisat chiar si de specialistii in terapia pierderii si a durerii care trebuie sa se confrunte zilnic cu durerea si suferinta celor din jur. Am considerat ca este util sa "purtam o discutie" pe tema aceasta delicata. Nu ne-a invatat niciodata nimeni cum sa reactionam fata de un om in suferinta psihica si cum sa evitam lucrurile care i-ar putea accentua starea. Preferam adesea sa evitam un asemenea om tocmai din cauza ca durerea sa ne sperie, ne face sa ne simtim pe un teren nesigur, alunecos, minat, in care toate cele invatate o viata intreaga dau gres. Nu e usor sa spui cuvinte de imbarbatare omului care s-a confruntat cu pierderea . Pierderea vietii celor dragi, a sanatatii, a viselor, a sperantelor, a prietenilor, a statutului, a situatiei materiale, a locului de munca, sunt motive de inclestare dureroasa launtrica si de restructurare a intregului univers psihic interior. Sa incercam impreuna sa ne apropiem cu piosenie fata de suferinta aproapelui si sa-i oferim un ajutor binevenit.

Cum puteti ajuta o persoana care a suferit o pierdere ?

1.Aratati-va grija si preocuparea dvs. sincera.
2.Fiti disponibil sa ascultati sau sa ajutati cu orice pare sa fie nevoie la un moment dat.
3.Spuneti ca va pare rau pentru ce s-a intamplat si pentru suferinta sa.
4.Permiteti-i sa isi exprime oricat de multa nefericire simte la un moment dat si impartasiti-o.
5.Incurajati-o sa fie rabdatoare cu sine insusi, sa nu astepte prea multe de la sine, sa nu isi impuna nici un fel de "ar trebui".
6.Permiteti-i sa vorbeasca despre pierderea sa oricat de des simte nevoia si doreste.
7.Vorbiti despre calitatile speciale si care il faceau sa fie iubit pe cel pierdut.
8.Nu o reasigurati ca a facut tot ceea ce ar fi putut face.
9.Nu lasati ca propriul sentiment de neputinta sa va retina de la actiune.
10.Nu o evitati deoarece va simtiti incomfortabil (a fi evitat de prieteni adauga si mai multa durere).
11.Nu ii spuneti "stiu cum te simti" decat daca ati experimentat acelasi tip de pierdere. Altfel nu aveti de unde sa stiti.
12.Nu ii spuneti "ar trebui sa te simti mai bine acum" sau orice altceva care implica o judecata a sentimentelor sale.
13.Nu ii spuneti ce ar trebui sa simta sau sa faca.
14.Nu schimbati subiectul cand mentioneaza pierderea sa.
15.Nu evitati sa pomeniti despre pierderea sa de teama sa nu ii starniti iar durerea. Puteti fi siguri ca nu a uitat-o.
16.Nu incercati sa gasiti ceva pozitiv (lectie de morala , strangerea relatiilor familiale, etc.) legat de pierdere.
17.Nu mentionati "macar il ai pe...".
18.Nu ii spuneti "poti oricand sa ai o alta...".
19.Nu ii sugerati ca "ar trebui sa fie recunoscatoare pentru...".
20.Nu faceti nici un fel de comentarii care sugereaza in vreun fel ca pierderea a fost din vina lor (sufera deja de multe sentimente de indoiala si de vina).




Respectati urmatoarele principii:

Caldura si preocupare - fiti preocupati , acceptatori , prietenosi.

Empatie - incercati sa intelegeti cum e sa fii in pielea cuiva si aratati ca intelegeti

Acceptare non-critica - nu fiti socati si nu judecati. Acceptati persoana si sentimentele sale. Respectati dreptul cuiva de a simti orice fel de emotie si de a alege orice actiune .

Autenticitate - fiti real , nu jucati doar un rol .

Vorbire - nu puteti vorbi si asculta in acelasi timp .

Clarificare - daca nu intelegeti ceva , sau simtiti ca ati pierdut o idee esentiala , clarificati-va punand o intrebare relevanta .

Rezumare - Verificati periodic daca ati inteles rezumand punctele principale a ceea ce s-a spus .

Intrebari - folositi mereu intrebari deschise , la care nu poate sa fie raspuns doar prin DA sau NU . Atentie sa nu transformati totul într-un interogatoriu .

Nu intrerupeti - o pauza , chiar si una mai lunga , nu inseamna ca persoana a terminat tot ce are de spus .

Limitati-va cuvintele - temerile , grijile , problemele personale nelegate de persoana in cauza o pot distrage usor de la ceea ce spune .

Ascultati sentimentele - Nu va concentrati doar asupra faptelor caci , de cele mai multe ori, ele sunt mai putin importante decat sentimentele .

Nu presupuneti si nu va grabiti sa trageti concluzii - nu completati propozitiile persoanei nici verbal nici in mintea dvs.

Cititi printre randuri - puteti afla o gramada de lucruri din modul in care persoana spune lucrurile si din ceea ce nu spune.

Concentrare/Atentie - concentrati-va asupra a ceea ce vi se spune. Practicati ignorarea stimulilor distractori.

Declaratia familiei in momentele de durere si pierdere:


Daca ai nevoi de spatiu pentru a fi singur cu tine in liniste, iti voi respecta nevoia.
Daca vrei sa fii aproape, voi face orice efort pentru a relationa intr-un mod iubitor si receptiv.

A vorbi despre cel drag pierdut, a impartasi amintiri, a cugeta la pierderea noastra sau la "De ce-uri" sunt componente necesare ale durerii. Cand vrei sa vorbesti, voi face tot ce pot pentru a te ajuta fara sa-ti judec gandurile si sentimentele.
Nu avem nevoie sa iti ascunzi durerea sau sa cauti locuri pentru a plange de unul singur. Când iti dau lacrimile, lasa-le sa isi urmeze cursul. Voi incerca sa fac la fel .

In timpul primului an si poate si dupa aceea vom face o intalnire pentru a celebra amintirea celui drag. Ne asteptam sa ne simtim si mai tristi in acele zile si vom incerca sa planificam activitati pline de sens impreuna.

Aranjarea lucrurilor personale ale celui iubit va fi facuta incet, luand in considerare toate sentimentele noastre.
Uneori sentimentele noastre de tristete vor afecta relatiile noastre in moduri neasteptate si neplacute. Cand se intampla asta vom face tot posibilul sa ne exploram sentimentele, facand orice pentru a le rezolva impreuna. Unii din membrii familiei noastre se vor adapta mai repede pierderii decat altii si asta e in regula.

Intelegem ca nici unul dintre noi nu poate satisface toate nevoile altei persoane mai ales in perioda dificila de durere. E in regula sa ne intoarcem catre oamenii din exterior pentru ajutor si suport.

Daca unul dintre noi e malitios, capricios sau spune un lucru pe care n-ar fi vrut sa-l spuna, vom incerca sa ne reamintim ca noi toti am fost profund jigniti într-un fel anume. Realizam ca durerea poate persista chiar si atunci când nu se mai vorbeste de ea .

Intelegem ca lumea uita prea curand pierderea noastra si actioneaza ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat. De aceea, ne vom sprijini unul pe altul de-a lungul întregului proces.

Nu vom presupune ca vreunul dintre noi e prea tanar sau prea batran ca sa sufere.
Incercarea de a fi "tare" pentru ceilalti adesea amana durerea si procesul de recuperare. Nu ma astept sa fii puternic pentru mine. Mai curand îmi asum responsabilitatea pentru propria mea vindecare .

http://psihologice.3x.ro/oameniiinsuferinta.html

12 martie 2011

Schimb de idei

Pornind de la articolul postat pe blogul”Exista viata dupa doliu” vin astazi si va rog sa imi lasati ideile voastre despre cum ar trebui creat un grup de suport,care sa vina in ajutorul celor care tocmai au suferit o pierdere…Ce asteptari aveti voi de la un astfel de grup?Cum va doriti concret sa fiti ajutati?
Exista Organizatia EMMA care acorda sprijin mamelor care si-au pierdut un copil ,dar poate ar trebui sa mai existe o alta organizatie care sa acorde sprijin tuturor celor care trec prin pierderea unei persoane dragi,care trec printr-un doliu.
Voi ce parerea aveti?

11 martie 2011

Văduva din Nain – Cum să faci faţă durerii

Cei care au luptat în războaie ne povestesc că pierderea unui camarad este mai dureroasă pentru un soldat decât încasarea unui glonţ în propria carne. Ne putem atunci imagina durerea văduvei din această Evanghelie, aflată pe drumul spre cimitir pentru a-şi îngropa unicul copil – un fiu. “Mulţime mare din cetate era cu ea”, spune pericopa. Dar oricâţi erau în jurul ei, ea era acum singură, conştientă doar de durerea ei. Nu mai avea pe nimeni. În frumoasa cetate Nain ea mai avea acum doar două morminte – al soţului, şi acum al fiului ei.

Aceasta este povestea unei femei. S-a întâmplat de mult şi departe de noi. Dar nu este oare povestea fiecăruia dintre noi? Viaţa poate să fie atât de frumoasă pentru o vreme, dar inevitabil vin zilele când nu mai este aşa. Apare suferinţa; apare războiul; apare frica; apare moartea. Rezultatul acestor suferinţe este o mare amărăciune – o experienţă dureroasă cu care fiecare ne-am întâlnit în viaţă cel puţin odată. Cel mai adesea este o experienţă devastatoare. Nu doar moartea aduce durere. Există multe alte experienţe în viaţă, când pierdem ceva, ce ne aduc de asemenea dureri mari. Pierderea unei slujbe, sau a unei promovări aşteptate; renunţarea la un loc drag, plin de prieteni, pentru a te muta într-un loc străin; separarea sau divorţul; pensionarea forţată când trebuie să laşi în urmă munca ce a fost parte vitală a vieţii tale atâţia ani; plecarea copiilor în momentul în care se căsătoresc, sau merg la facultate sau îşi încep slujba; o deteriorare gravă a sănătăţii; o lovitură financiară – toate acestea pot fi surse de mari dureri. Sunt ca nişte amputări – distrug o parte din noi, aduc moarte unei părţi din viaţa noastră.

Cum să faci faţă unor astfel de necazuri? Trăim într-o vreme a medicamentelor miraculoase. Puţine sunt durerile pe care astăzi medicina să nu le poată uşura ori elimina complet, cu ajutorul medicamentelor. Totuşi, nu există nici o pilulă, nici un sedativ care să uşureze angoasele, singurătatea sau suferinţa provocată de o inimă frântă. Medicii ne spun că tratarea necorespunzătoare a necazurilor, mâhnirilor, poate duce la tot felul de boli, de la ulcer la diabet, ba chiar şi la probleme psihice, la sinucidere. De multe ori citim ştiri prin ziare despre sinucideri, care se încheie astfel: “Rudele doamnei Popescu spun că era foarte deprimată de cât i-a murit soţul acum câteva luni.”

Unii oameni cred că cel mai bun medicament împotriva durerilor provocate de drame mari este timpul. Şi totuşi, timpul singur nu vindecă. Dimpotrivă, timpul poate transforma urât de tot durerea. O poate transforma într-o amărăciune care otrăveşte trupul şi mintea. Dacă vrem să vindecăm durerea, trebuie să colaborăm cu timpul în moduri constructive – câteva dintre ele le vom menţiona acum.

Exprim-o! Una dintre greşelile cele mai grave pe care le putem face este să refuzăm să ne exprimăm durerea, să o ţinem închisă într-o sticlă. Astfel de dureri neexprimate cauzează tot felul de suferinţe fizice şi mentale. Psihiatria modernă subliniază faptul că atunci când ochii refuză să plângă, alte organe din trup vor începe să plângă rezultând tot felul de boli psihosomatice.

Autor: pr. Anthony M. Coniaris
Traducere: Oana Capan


http://www.predici.cnet.ro/arhive/205/

10 martie 2011

9 martie 2011

Punte catre tine


In preajma mea
Azi,ghioceii au inflorit
Si-o raza jucausa-mi bate-n geam
In suflet frigul astazi s-a imblanzit.
Tu ma privesti de sus
Si ma transformi intr-un ocean.

Azi ma topesc gandindu-ma la tine,
La ce-as fi vrut
In dar sa iti ofer.
Si dragostea azi ma inunda-n vene
Si fluturi zboara
Jucausi…sunt mii..

Iubirea este o punte catre tine,
O construim de cand eram copii
E bine ancorata-n doua inimi
Si peste veacuri ea va dainui.

8 martie 2011

7 martie 2011

"Smaranda"


Smaranda inainte de spectacol...suparata ca nu ii place basmaua si nu ii vine costumul...

Cuvintele..

Am citit de curand pe blogul “dardindar” despre virgula…despre cum poate schimba aceasta sensul unei fraze…
Tot asa pot schimba si cuvintele starile sufletesti…
Se intampla ca cel care le scrie sa fie intr-o anumita stare,sa isi transpuna deschis gandurile pe hartie fara sa le cenzureze…iar cel care citeste are si el o “stare”…si uneori un cuvant inteles gresit de un suflet sensibil lasa urme…
Inteleg aceste lucruri si de aceea va spun ca eu nu ma supar pentru nimic din ce comentati pe acest blog.
Va rog sa incercati sa ma intelegeti si sa nu va amarati sufletul destul de incarcat de durere.Nu vi s-a intamplat niciodata sa spuneti ceva cu o intentie buna si sa fiti intelesi gresit?
Va rog,aici pe blog sa incercam sa nu analizam cuvintele…Intre noi cei incercati de soarta nu cred ca isi au locul “rautati”.Noi nu mai suntem capabili sa il ranim intentionat pe cel de langa noi.
Se intampla sa avem puncte de vedere diferite,sa ni le spunem deschis,sa ne descarcam sufletele…dar sa nu ramanem cu ele…
Vali obisnuia sa spuna”depinde din care unghi privesti lucrurile”
Sa incercam sa le privim din acelasi unghi!(chiar daca le vedem altfel,sa mergem si in coltul celuilalt,sa privim din acelasi punct cu el…sau cel putin sa incercam.Nu trebuie neaparat sa fim de acord cu el,dar nu avem nici pentru ce sa ne suparam)
In viata de zi cu zi ne alegem gesturile,cuvintele,aici suntem noi cei naturali,liberi…sa ne descarcam sufletele!
Voi ce parere aveti?

6 martie 2011

4 martie 2011

«Am fost în Rai şi mi-am cunoscut sora»

Colton Burpo, un băieţel de 11 ani din SUA, care a fost la un pas de moarte, susţine că a ajuns în Rai şi şi-a întâlnit sora moartă, pe care nu a cunoscut-o niciodată.
După ce Colton s-a simţit rău mai multe zile, părinţii săi au chemat ambulanţa, care l-a transportat la spital, micuţul având nevoie de o intervenţie chirurgicală complicată, fiind diagnosticat cu peritonită. Băiatul a fost operat de urgenţă, în urmă cu câteva luni, medicii fiind rezervaţi în privinţa şanselor lui de supravieţuire. Însă, după intervenţie, Colton şi-a revenit în mod miraculos şi le-a zis părinţilor că a fost în Rai şi a văzut îngeri, dar şi-a întâlnit şi sora nenăscută, deşi nici unul din părinţi nu i-a spus că mama lui pierduse o sarcină în urmă cu câţiva ani.“A început să mă îmbrăţişeze. Mi-a zis că e fericită că a venit cineva din familie acolo, sus”, a povestit băiatul, care le-a reproşat părinţilor că l-au minţit şi nu i-au spus de sora lui.


http://www.libertatea.ro/stire/declaratie-incredibila-a-unui-pusti-care-era-sa-moara-in-mainile-medicilor-am-fost-in-rai-si-mi-am-cunoscut-sora-324826.html

De ce fug oamenii de cuvinte??

Am iesit la cumparaturi si printre altele sa platesc si niste facturi....Nu era nimeni la ghiseul la care voiam eu sa platesc lumina....Nimeni in fata mea ,nimeni in spatele meu ,nici functionara.....Nerabdatoare ,,,am facut cativa pasi spre ghiseul celalalt...fara sa vad ca de fapt ala era inchis...Pana sa ma intorc inapoi la ghiseul deschis...deja un barbat intre doua varste ...putin neras....imi luase locul........desi ma vazuse acolo....a intins factura functionarei .....Nu ma suparase nepolitetea lui....asa imi trebuie daca nu stau locului....de unde era sa stie omul ,ma gandeam eu, ca de fapt eram inaintea lui.....Incepuse o oarecare discutie cu functionara ,referitoare la consum si altele pentru care omul in ziua de azi e bagat in ceata de marele "RENEL'"....in cele din urma atingand un subiect sensibil....spunand ca pe langa greutatile cotidiene...a mai avut si 2 mari pierderi....pe mama ....urmata la 3 luni de tata....in coltul ochilor lui rasarind imediat lacrimile....
Imediat am avut sentimentul de a-i intinde mana.. sa-l alin cu cateva cuvinte .......dar gandul ca ar fi crezut ca sunt vreo nebuna....m-a oprit....I-am simtit suferinta din suflet...am simtit cum il doare...si lacrimi din ochii mei au inceput sa curga instantaneu....ma durea si pe mine suferinta lui....
Simteam ca ar fi vrut sa zica mai multe...simteam ca vreau sa zic ceva....dar nici unul nu zicea nimic....lui ii curgeau lacrimile incercand pe sub ochelari ba sa le ascunda ..ba sa si le stearga... iar eu m-am intors cu spatele plangand....
De ce fug oamenii de cuvinte?? De ce isi ascund oamenii durerea??Gandul ca nu vor fi intelesi ii determina sa faca asta??
Am gasit pe blogul tau Marilena raspunsul la aceste intrebari....ca fiind acela ca daca vorbim...ne spunem durerea...plangem impreuna...gasim intr-adevar alinare...Ce am primit eu pe blogul tau mi-as fi dorit sa-i transmit si eu acelui om toate astea.. ...dar m-a oprit ceva.... si pana sa deschid gura ,,sa zic ceva ,el iesea pe usa....
E un loc de alinare blogul tau,si chiar daca nu am facut multe comentarii ,am citit si am recitit,si, sa stii ca ...am invatat cateva lucruri....pe care nu le stiam ..si poate nici omul ala de care l-am intalnit nu le stie,,,
Asa ca ...nu intamplator l-am intalnit ...ci pentru a mai invata ceva....Chiar si un singur cuvant ,inseamna enorm pentru un suflet trist si indurerat..."arata"" ca nu e singur si ca suferinta poate fi impartasita....
Iti multumesc Marilena,pentru blogul tau,te imbratisez ,pe tine si pe cei ce-si impartasesc povestile aici si care au acelasi subiect trist: durerea unei pierderi...pentru ca ,,,"'durerea unei pierderi "poate fi inteleasa...poate fi impartasita ...poate fi alinata...

Cu multa duiosie si caldura sufleteasca ,Nuti..

2 martie 2011

Misiune fara sfarsit


M-am trezit dimineata cu gandul sa-ti spun:La multi ani Alinule drag,dar nu te-am gasit...Am asteptat sa se deschida usa si sa apari razand in prag ,aducandu-mi un martisor (cum faceai tu)dar ...usa a ramas inchisa....Intr-un tarziu,mi-am amintit ca esti plecat in"misiune"(cum se spunea la serviciu)...in acea misiune fara sfarsit ...acolo...Sus...la Cer...
Cu durere si dor in suflet, am strans la piept poza ta si astept sa mai treaca o zi ...si poate inca o zi(cate oare?)...pana ne vom reantalni.

"Doar gandul la tine ma face sa sper,
In drumul acesta ce duce la cer.
Doar dorul de tine, de chipul tau bland,
Imi spune mereu:
In curand...
In curand!"

Odihneste-te in pace puiule drag!
mama si tata

1 martie 2011