31 mai 2013

CE MAI FACI,MAMA?-PE CARARILE VIETII

Pe lumea asta sunt-poate-milioane de mame care plang.Poate sunt si milioane de tati care plang.Dar plansul lor nu-i facut doar din lacrimi.Nu curge plansul doar pe obraji,in forma picaturilor sarate si eliberatoare,atat de cunoscute fiintelor.
Lacrimile pot lua forme dintre cele mai neasteptate si de aceea ele nu sunt recunoscute.Mamele si tatii din lumea aceasta,blamati pentru lacrimile lor,ei insisi nestiind ca plang,continua sa caute iubirea copiilor lor.Caci, daca ridurile le brazdeaza fetele,daca schioapata putin,daca-i doare coloana vertebrala sau ii chinuie inima si diabetul,unde ar mai putea privi ei cu speranta pentru dragoste decat spre proprii copii?Persoanele de sex opus se topesc din peisajul mintii si al sufletului;munca nu mai este un refugiu,in umbra caruia sa-ti ascunzi ranile emotionale.La o anumita varsta existenta pare ca se ingusteaza si te obliga sa intrii in tine si sa te vezi,sa te simti,sa te traiesti asa cum esti,dar n-ai  avut timp sa-ti dai seama.
Sunt parinti care plang dupa iubire atat de straniu,atat de ciudat,incat copil fiind poti crede ca lacrimile lor mascate sunt rautate.Plansul mamelor si al tatilor batrani curge prin insistenta lor de a te suna prea mult.Te simti agresat,iritat,nervos,fiindca mama sau tatal varstnic par sa nu faca altceva decat sa-ti dea telefon,sa te intrebe unde esti si ce faci.Cand ti-e lumea mai draga,suna mama si te intreaba”de ce n-ai mai trecut pe la mine?Am gatit cutare si cutare si n-ai venit,ma faci sa gatesc degeaba...etc”!Habar n-ai ca-i iubirea mamei sau a tatalui in insistenta asta,pentru tine bolnavicioasa!Habar n-ai ca replicile usturatoare ale unei mame frustrate sunt un soi de lacrimi,pe care nu le poti intelege si nu le poti vedea.In furie,in nerabdare,in control,in deprimare,in deznadejde,ca si-n reprosuri se scurg lacrimi,izvorate din frica de a nu fi iubit si din nestiinta noastra de a iubi.Nici noi nu stim ca un copil furios ne cere dragoste.Nu stim si ne e greu sa acceptam ca o mama pisaloaga ne cheama s-o iubim,caci lacrimile ei nestiute si neintelese s-au pietrificat in trairi distructive.Parintii nu-si urasc copiii cu adevarat,nici copiii nu-si urasc cu adevarat parintii.In iritarea,ura sau respingerea pe care le simtim e doar o neintelegere omeneasca privitoare la iubire.”Am nevoie sa ma iubesti” sau „Vreau sa te porti cu mine in asa fel incat sa simt ca ma iubesti”sunt expresii „greu” de rostit;sunt cuvinte din filme,pe care unii dintre parintii nostrii n-au indraznit vreodata sa le gandeasca.
Inconstient,insa,ei le rostesc prin comportament.Inconstient,ei spun ce vor;ei vor dragoste,dar nu stiu asta.Ei cer,dar stiu ca asta cer.Pentru ca mamele noastre nu stiu ca cer,nici nu stim ce anume cer.Unii,numai pentru unii e valabila aceasta poveste nescrisa si nespusa a nevoii de iubire,isi vad mamele si tatii ca pe niste poveri.Ar fi indeajuns sa-i dam un telefon acestei mame care plange.Formele plansului,atat de bine ascunse,se pot topi deindata ce intelegem ca nimic nu-i mai mult pe lume decat dragostea ,exprimata simplu,simplu de tot.Un telefon,o intrebare,gen”ce faci mama?”, o invitatie la cina,un pic de atentie si asta-i tot ce am avea de facut pentru ca lacrimile,oricum s-ar fi exprimat ele, sa se topeasca pentru totdeauna.


Din cartea „PE CARARILE VIETII” autori BILCEA DAIA si ION M. DINCA

30 mai 2013

Lectura si emotie



Am petrecut ieri cateva ore pline de incarcatura emotionala alaturi de oameni valorosi in cadrul intalnirii Cenaclului „Luceafarul” din Giurgiu,cenaclu condus cu multa pricepere si pasiune de catre dna Dunia Palangeanu,unde in cadrul atelierului de creatie citesc din gandurile mele,ganduri pe care voi cei de aici le cunoasteti...

M-am intalnit cu profesorii mei din liceu si scoala generala domnii Daia Bilcea si Dinca Ion,ambii profesori de matematica care isi au originea in satul in care m-am nascut si am copilarit si eu o vreme si care au ajuns la tiparirea celui de al treilea volum „Pe cararile vietii”.
Cu deosebita multumire sufleteasca am primit si eu acest volum si am inceput sa il citesc.Emotia intalnirii cu locurile natale si cu oameni pe care ii cunosc sau despre care am auzit in povestirile tatalui meu(el insasi un mare povestitor al obiceiurilor si al vietii oamenilor din sat,dar care are darul de a le povesti si nu de a le scrie) a fost asa de mare incat lacrimile au inceput sa curga fara sa imi dau seama iar sentimentele sunt greu de transpus pe hartie.

Vreau sa va arat si voua doua texte care m-au impresionat profund,o poezie scrisa de o copila a carui tata nu s-a intors de pe front si pe care ea si mama ei l-au asteptat mereu sa se intoarca acasa si o scrisoare a unei alte fete care se intreaba „Ce faci mama?”
Ambele texte sunt publicate in cartea „Pe cararile vietii” autori Daia Bilcea si Dinca Ion carora le multumesc din suflet pentru ca mi-au daruit-o,m-au crescut si m-au educat ,au pus un umar la ce sunt astazi.


SCRISOARE PENTRU TATA
de Ene Niculina

Taticule,iti scriu scrisoarea asta
Sa nu stie mama,ci numai eu;
Nu stiu de ce,cand trec soldati pe strada,
Mamica plange tot mereu
-Cand ai sa vii, taticul meu?!

De ziua ta pusesem flori pe masa-
Flori multe,ca-n toti anii,stii,
Dar tu lipseai...si ce trist era in casa,
Si ma-intrebam mereu, cand ai sa vii?
-Taticule,vezi sa ne scrii.

Ce n-ai luat taticule cu tine
Le-a pus mamuca intr-un pachet plangand.
De ce plangea si se uita la mine
Si mie nu-mi spunea ce-avea in gand?
-Taticule,sa vii curand!

Mi-a spus mamica azi,ca niciodata
Ca maine dimineata de cu zori,
Mergem la cimitir,sa-mi spui tu, tata,
Mama nu vrea, de-ntreb adeseori
Cui ducem noi acolo flori?!


Foto:GiurgiuMania

29 mai 2013

O noapte cu un înger de Luminita Amarie

Sub sufletul meu alb, azi crucea plânge;
E clipa... parcă simt cum mor încet.
Mă cântă cântecul, și-un fel de sânge,
Îmi fierbe azi în pieptul viu, de-ascet. 


La ușa mea au înflorit poeme,
Pe patul meu mătasea parcă-i giulgi,
Și niște amintiri de noi, boeme,
Îmi spun din poze: ,,uită să mai plângi''! 

În mine simt durerea, și în beznă,
Strivesc aripi de îngeri ce-am născut.
Păstrez și-acum sărutul tău pe gleznă,
Credeam că voi zbura, dar am căzut! 

Ce-s oare-aceste umbre care umblă
Prin casa mea, prin gândul meu, prin vânt?
Un înger orb se vinde pe o rublă,
Cerându-mi să-i mai spun un vers, să-i cânt. 

Să-i spun despre iubirea ca sărutul,
Să-i scriu despre cărări, despre beții,
Să-i spun de ce se-nsuflețește lutul,
Să-i spun și lui, să-i spun, de ce nu-mi vii!


28 mai 2013

BĂTRÂNUL ORAŞ




O linişte pluteşte peste întreg oraşul
Ce-a îmbătrânit cu ochii pe Dunăre în jos,
Aşteptând călătorul ce-i învăţat cu pasul
Să poposească aici văzând meleag frumos.

L-a tot bătut furtuna şi vântul peste pietre,
Îmbătrânind alei şi plopii fără soţ.
Şi parcă mai mulţi oameni au tot plecat din vetre,
Clădiri din care timpul a muşcat ca un hoţ.

Le smulse strălucirea şi măreţia toată,
De straie dezgolite genunchii şi-au plecat.
Petale din unghere cu ochii acum îşi cată,
Cu lacrimi de moluz şi apa amestecat.

Doar turnul în picioare ,rămas să dea de veste
Cum multe lupte au fost şi cum a triumfat,
La cei ce se opresc le spune o poveste
Şi falnic se înalţă ,se crede un împărat.

E obosit oraşul de atâtea generaţii
Pe care le-a crescut şi apoi le-a îngropat.
Prieten are timpul şi ale lui turaţii,

Prin ploaie şi ninsoare se tot lasă purtat.


Versuri:Marilena Perijoc
Grafica:Florin Caraba








24 mai 2013

Moartea nu este absolut nimic
Doar am trecut in camera de alaturi.
Eu sunt eu si tu esti tu,
Orice am fost una pentru celalalta
Inca mai suntem.
Cheama-ma pe vechiul meu nume,
Vorbeste-mi usor
Asa cum o faceai.
Sa nu iti schimbi tonul vocii
Sa nu ai un aer fortat, solemn si trist
Razi, asa cum obisnuiam sa radem,
De micile glume care ne placeau.
Joaca-te, zambeste, gandeste-te la mine. Roaga-te pentru mine.
Lasa ca numele meu sa ramana cuvantul obisnuit
Care a fost totdeauna.
Rosteste-l fara afectare,
Fara urma de umbra in glas.
Viata inseamna tot ce a insemnat vreodata,
E la fel cum a fost totdeauna
Un continuum neintrerupt, absolut.
De ce as fi de neconceput
Pentru ca nu pot fi vazuta?
Eu doar te astept
Pentru un timp
Undeva, foarte aproape
Dupa colt
Totul este bine.

- Henry Scott Holland

22 mai 2013

PRIN RETINA SUFLETULUI MEU


Cu mers vioi sau paşi împiedicaţi
Mă îndrept privind mereu spre înainte.
Şi umerii îmi sunt împovăraţi
De încercări şi chiar de reci cuvinte.

Şi încercările mi-au activat un filtru
Care-mi separă dorul de căldură,
Adânc în suflet dacă vreau să intru
Dau drumul lung pe încă o scurtătură.

Şi prin retina sufletului meu
Văd lumea ce se-ntinde la picioare.
Să o înţeleg îmi este tot mai greu,
Ea se grăbeşte ,veşnic în mişcare...

Îmi potrivesc din mers grăbită pasul
Să pot păşi,dar lumea aleargă.
Mă străduiesc cât pot să învăţ dansul
Şi să adun mult bine în desagă.

Şi cât mai pot ,o să tot car cu mine
Petale din corola de minuni.
Le împart la toţi ,ca să le fie bine,
Să uite urma rea de slăbiciuni.

Şi nu aştept în schimb nici o răsplată,
Căci sufletu-mi se vede compensat
De zâmbete ce cu parfum te-mbată
Şi de tristeţi ce eu am alungat.

20 mai 2013

DRUM PRIN DOLIU-SINDROMUL SOCULUI POSTTRAUMATIC de Anda Mogos


Daca cel drag al tau a pierit intr-un mod brusc si violent si aceste simptome te descriu,sunt doua lucruri pe care le poti face.

In primul rand, evita evadarile prin alcool sau droguri.
Cei care sufera de stress posttraumatic au o incidenta crescuta de dependente.Chiar daca durerea si imaginile recurente sunt atat de puternice incat ai face orice pentru a le opri,alcoolul si drogurile nu iti sunt prieteni,si te vei gasi in scurt timp intr-o situatie si mai complicata si mai dureroasa.

In al doilea rand ,confrunta-ti direct amintirile,in loc sa fugi de ele.Vorbeste despre ce s-a intamplat,povesteste despre tragedie din nou si din nou.Ideal ar fi sa faci asta in prezenta unui psihoterapeut care stie cum sa te calauzeasca in acest proces,dar daca nu ai aceasta optiune, povesteste unui prieten.Relateaza-i ce s-a intamplat,chiar daca stie,si daca i-ai mai spus-o chiar tu.Spune-i si ce-ai simtit atunci,si ce simti acum cand povestesti.
Daca nu ai nici un prieten de incredere,si daca esti credincios,povesteste-le pe toate in rugaciune lui Dumnezeu.

De la inceput,oamenii mari ai lui Dumnezeu au stiut sa-si verse inima inaintea Lui,stiind ca El este un ascultator foarte bun.

Daca si aceasta optiune iti pare straina,ai intotdeauna optiunea de a-ti asterne povestirile in scris.Scrie ce s-a intamplat,ce iti aduci aminte,ce simti,ce ti-ai dori sa fie diferit,sa poti schimba,si ce te doare cel mai tare,ce te face sa vrei sa urli de frustrare si durere.

Indiferent pentru care dintre acestea optezi,tine minte,mai presus de orice,sa nu taci.Nu incerca sa tii in tine,sa eviti sa te gandesti,sa iti ocupi mintea cu altceva.Pana la urma,emotiile si gandurile negre vor da pe dinafara ca un vas in care apa fierbe in clocot.

ANDA MOGOS-DRUM PRIN DOLIU

17 mai 2013

Catre Tine...

Esti vesnic viu si printre noi
Esti unicul in lumea noastra
Duios,cu tact si plin de dar
Ai fost si esti ca nimeni altul.
Chiar daca te-ai urcat la cer
Inima ta pulseaza vie
Asa a fost destinul tau
Oare e just asa sa fie?
Oriunde-ai fi si te-ai gasi
Te rog sa vii in vis de noapte
Sa ne arati si lumea ta
Si sa vorbim cu toti in soapte
Poate-i absurd si fara sens
E totul vag si neinteles
Dar simt .ascult suflarea ta
Vad chipul tau.privirea ta.
Intruchiparea ta cereasca 
E ca o piine dumnezeeiasca
Din care rupi si te hranesti
cu care zi de zi traiesti. 

In memoria lui Serj.Cel mai scump   frate,tatic,sot,fiu,ginere,cumnat si prieten  de la cea mai indurerata soacra.....
P.s.....Mi-ai fost mai mult decit un ginere....Ai fost persoana care mi-a facut fiica fericita....Nu te vom uita niciodata.....

 Neamtu Emilia

16 mai 2013

TATĂLUI MEU


Mereu în calea mea ai fost cu mine
Chiar dacă- n faţă nu mi-ai arătat.
Şi pentru mine o lacrimă îţi vine
Dacă am căzut sau m-am împiedicat.

Căci scris e într-o carte nevăzută
Ca un bărbat să fie doar sever,
Să nu-şi arate lacrima căzută
Şi dorul să-şi ascundă într-un ungher.

M-ai educat cum ai ştiut mai bine,
M-ai ocrotit şi răsfăţat în toate.
Cu-n glas sever de-ai grăit către mine
În inimă -ţi stau dorurile toate.

Când Dumnezeu te-a ales să-mi fi tată,
Pe mine pruncul m-a îmbogăţit.
Sunt mândră să fiu eu draga ta fată,
Chiar dacă astăzi părul mi-a albit.

Îţi mulţumesc pentru a ta iubire
Şi pentru că mi-ai insuflat valori,
Pe care ai mei urmaşi le moştenesc din mine,
Sunt peste timpuri mari şi dragi comori!

14 mai 2013

DRUM PRIN DOLIU-SINUCIDERE



Printre noi,cei indoliati,se numara si cei a caror durere este amplificata de faptul ca moartea celui drag a lor a survenit ca urmare a unei alegeri.

Atunci cand cel drag al tau  a ales sa moara,doliul tau este mult mai amar si mai greu de vindecat.Pe langa jalea,dorul si regretele asociate unui doliu obisnuit,moartea prin sinucidere lasa in urma ei multa trauma pentru cei apropiati.Te poti astepta sa simti multa vinovatie,resentimente,manie,remuscari,si,mai ales,un sentiment de neputinta si intrebari fara raspuns.De ce a facut asta?De ce nu s-a gandit cat de mult ne va durea?Nu stia cat de mult il iubeam?De ce nu mi-a cerut ajutorul?
In mod deosebit,pentru cei care au pierdut pe cineva prin sinucidere,exista doua aspecte care sunt specifice acestui doliu.

Primul aspect este un sentiment impovarator de responsabilitate.Poate te gandesti”ar fi trebuit sa recunosc semnele,sa ma prind”, sau”ar fi trebuit sa am mai multa grija”.
Posibile variante de desfasurare a trecutului-dorinta de a nu-l fi lasat pe cel drag singur acasa,sau dorinta de a-l fi ajutat mai mult,sau de a-i fi luat mai mult in serios durerea si tristetea-te bantuie constant.Te simti responsabil,si deci vinovat.

Al doilea aspect este strans legat de primul.Social,este rusinos sa spui altora cum a murit sotul,copilul sau parintele tau.Pe de-o parte,este banuita o dovada a unor serioase tulburari mentale,si pe de alta parte,o dovada a unei lipse in relatia ta cu el.”Daca era sanatos la cap,si daca tinea la tine,n-ar fi facut el asa ceva”,ar spune omul de rand needucat.

Consecinta unor asemenea idei prezente in mentalitatea populara este un sentiment accentuat de rusine si deci de izolare din partea celui care a pierdut pe cineva prin sinucidere.Daca un indoliat gaseste sustinere din partea celor apropiati,indoliatul prin sinucidere gaseste si mai putina sustinere si mai multa condamnare,ceea ce va duce la un doliu complicat.Astfel,un indoliat prin sinucidere sufera in mai multe feluri:durerea normal asociata unui doliu,la care se adauga o complicatie data de faptul ca moartea survine brusc si,de multe ori brutal,si lipsa de sustinere si ajutor din partea apropiatilor sau a societatii.


ANDA MOGOS din cartea DRUM PRIN DOLIU

13 mai 2013

Astazi am sufletul printre stele







Secundele au alergat grabite transformandu-se in ore,in zile,in ani...Pentru mine timpul parca a inghetat,ii privesc uimita miscarea,ii vad urmele lasate si lucrurile mutate dar privesc la el ca la un film...parca sunt undeva afara si nu fac parte din el...Este greu de descris in cuvinte acest sentiment...

Dupa ceas au trecut cinci ani de la acea zi de 13 in care tu Gina si Stefan ati pornit pe un alt drum...Mintea mea si-a activat scutul de protectie impotriva durerii si refuza sa-si aminteasca acea zi...Prefera sa isi aminteasca zambetul tau,iubirea si daruirea ta,mana intinsa spre ajutor tuturor celor care aveau nevoie,galagia si veselia cu care ii molipseai pe toti.
Cand ati plecat ati luat cu voi zambetele ...poate pentru ca tu si Gina erati cei galagiosi,cei responsabili cu sarcina de a ii binedispune pe toti in jur sau poate pentru ca ati luat cu voi si partea aceea mica a nostra de bucurie si de zambet...
In tot acest timp am luptat cu ce aveam in suflet si am incercat sa imi continui acest drum cum pot mai bine.Am invatat sa traiesc fara tine chiar daca nu imi imaginam vreodata ca acest lucru va fi posibil,am invatat sa fiu singura,sa ma descurc singura,sa le fac singura pe toate...sa zambesc timid fara a ma simti vinovata ca o fac,asta pentru ca stiu sigur ca tu nu suportai sa ma vezi plangand si esti fericit daca rad.Incerc sa fac fata tuturor incercarilor vietii fara sprijinul tau(cu toate ca sunt convinsa ca imi esti mereu in preajma si ma ajuti si acum),uneori mai obosesc alteori ma impiedic si cad dar ma ridic de fiecare data cu gandul la tine.
Ai fost si vei ramane forta mea,m-ai sprijinit si rasfatat cat mi-ai fost aproape , ma veghezi si ma ajuti atat cat poti si acum.

Iti multumesc pentru viata frumoasa pe care am avut-o impreuna si pentru ca uneori cand dorul si lacrimile ma coplesesc tu esti langa mine si ma ajuti sa depasesc acest moment.

Dumnezeu sa va ierte Madalin,Ecaterina si Stefan!Sa va dea lumina vesnica!

12 mai 2013

Recomandare



Astazi vreau sa ii multumesc Mihaelei Vlad,”copila” care si-a ales in viata o misiune grea...misiunea de a vorbi despre suferinta zi de zi,avand totusi satisfactia ca a putut ajuta alte suflete in suferinta.Prin intermediul „Exista viata dupa doliu” am primit cartea lui Anda Mogos „Drum prin doliu”, o carte pe care nu am lasat-o din mana pana nu am terminat-o de citit,care mi-a starnit in suflet furtuna si mi-a adus pe fata lacrimi,o carte care descrie foarte bine etapele unui doliu dar care este in acelasi timp valabila atat pentru persoanele aflate in doliu cat si pentru cei care au in preajma o astfel de persoana si nu stiu cum sa reactioneze.
Am crezut ca in toti acesti ani am invatat si experimentat totul despre aceasta suferinta,dar am descoperit aici lucruri noi...Recomand aceasta carte tuturor celor care nu au citit-o si multumesc autoarei pentru initiativa de a aduce un astfel de ajutor...
In clipa cand sunteti la inceput de doliu si nu intelegeti ce vi se intampla  sau cand prietenul apropiat se afla intr-o astfel de suferinta si nu il mai recunoasteti,nu stiti cum sa reactionati,cititi „Drum prin doliu!!
Puteti gasi o parte din cartile din fotografie intre 17-19 mai la ONGFest în București în Parcul Tineretului, la CORTUL 36 .Mihaela Vlad va fi acolo personal impreuna cu voluntarii ‘Exista viata dupa doliu” si va vor raspunde la intrebari.
Multumesc Mihaela,multumesc echipei “Exista viata dupa doliu”,multumesc Anda Mogos!


Foto:Exista viata dupa doliu

10 mai 2013

EŞTI DARUL MEU


Eşti torţa care îmi ghidează drumul
Spre un viitor ce pare înceţoşat.
Şi în culori tu-mi umpli acum albumul,
Căci multă dragoste în dar mi-ai dat.

Şi mă-ncălzesc la focul sfânt ce arde,
Sunt tare norocoasă să-l primesc.
Mă dăruiesc la rându-mi în cascade
De har,un dar dumnezeiesc.

Topită sunt ,o lava în cădere
Alerg spre-a te cuprinde-n al meu drum.
Iubirea este a noastră mare avere,
Mă voi lupta să n-o transform în scrum.

Eşti darul meu şi mă îmbăt de tine
Ştiu ca şi eu -ţi sunt focul din priviri.
Ne-am întâlnit şi-om merge către bine,
Deţinem cheia dulcii nemuriri.

9 mai 2013

In numele Luminii


Lacrimile de compasiune, nu sunt ude. Loviturile pe care le primeste atunci cand iti protejezi aproapele, nu te ranesc. Cand emani lumina, intunericul incearca sa se apere si trimite catre tine pale de flacari intunecate, pentru a-ti opri stralucirea. Cand traiesti prin Lumina, stralucirea ta este o continua amenintare pentru intunericul din jurul tau.
Si vei observa ca, daca vei alege calea Luminii, vei intalni multe atacuri pornite asupra ta. Atacuri exterioare, dar si atacuri interioare. Intunericul va incerca sa ramana agatat de tine si iti va oferi multe ganduri si circumstante care iti vor sugera sa il iei in considerare. Ispitele te vor insoti pe drumul tau, tentatiile vor fi alaturi de tine, iluzia te va inconjura.
Iar tu, le vei observa. Atat. Le vei observa, le vei recunoaste rolul, le vei identifica si le vei… zambi. Le vei mangaia si vei revarsa iubire asupra lor, iar asta le va dizolva. Le va metamorfoza din iluzie, in gratie. Nu vei lupta impotriva lor, ci le vei anihila prin compasiune si devotament fata de Lumina.
Cand te hotarasti, cu toata fiinta, sa iti dedici viata Luminii, atunci primesti un cadou nepretuit: eliberarea de iluzie. Cand privirea ta este setata doar pe Lumina, te vei elibera de efectul intunericului si de influenta pe care acesta o poate avea asupra ta. Vei vedea intunericul, insa nu vei mai deveni supusul lui. Nu vei mai cadea in prapastia iluziei, pentru ca vei avea aripi de Lumina.
Iar intunericul va sti asta. De fapt, inca de pe acum, de cand in fiinta ta se naste decizia de a trai constient in Lumina, intunericul deja se razvrateste si isi pregateste armele, pentru a incerca sa te intoarca din drum. Acum, totul depinde de hotararea ta. Vrei cu adevarat sa fii al Luminii? Daca da, atunci intunericul nu te mai poate rani. Daca vrei sa traiesti in Adevar, atunci preda-ti fiinta Luminii si lasa Puritatea sa traiasca prin tine. Cu totul.
Inmaneaza-ti trupul lui Dumnezeu si lasa-ti fiinta curatata de toate impuritatile relative. Permite-i Creatorului sa te inunde in Dragostea Sa Infinita si scufunda-te, constient, in adancul Luminii Absolute. Stai acolo si lasa-te mangaiat de Tatal tau. Si stai, si stai… Si stai. Stai in bratele Tatalui. Meriti asta. Meriti din plin. Lumina iti va vindeca orice rana si iti va umple orice gol. Iluziile vor iesi la suprafata si vor pieri in Lumina Adevarului.

Postat de  in 3 mai 2013

8 mai 2013

SIMT LIPSA TA


Când ai făcut popas în astă lume,
O ursitoare crudă ţi-a cântat
Ca două fete să aduci pe lume
Şi apoi în zbor spre astre ai plecat.

Cu lacrima şi dorul greu în suflet,
Cu o mama să le apere de rău,
Încearcă să urmeze drumul drept
Păstrând ca pe-o icoană chipul tău.

Simt lipsa ta din fragedă pruncie
Şi tată spun numai cu dor, în gând.
Tu mă auzi şi-o rază laşi să fie
O mână drăgăstoasă ,mângâind...

Şi ochii îţi lucesc ca două stele,
Îi văd doar noaptea cănd mă uit la cer.
Te strig şi tu răspunzi durerii mele,
Cuvintele până la mine pier.

Chiar dacă doar o clipă ai stat cu mine
Îmi amintesc ce mult tu ne iubeai.
Şi când tristeţea peste mine vine,
Văd chipul tău pe o poartă din rai.

Atunci zâmbesc şi ştiu că eşti cu mine,
Cum în copilarie-mi promiteai.
Oriunde merg ,în spate o mână-mi ţine
Un scut care mă apără de răi.

7 mai 2013

PE CĂRĂRILE GÂNDULUI



O umbră sunt,rătăcitoare pe ale gândului cărări.
Nu mă-ntrebaţi de vârstă,stare,
Nici de-ale vieţii reci urmări.
Rămasă aici ,sunt doar o boare...

Nu mai am ţel sau aspiraţii,
Mă pierd în ceaţă căutând.
Şi am uitat de dulci tentaţii,
Sunt doar stăpâna unui gând.

El este al meu,îmi aparţine
Şi drepturi am să îl supun.
Când plânge sufletul din mine,
Eu îl transform într-un gorun.

Cu trunchiul drept,fruntea spre ceruri
Tot căutând pe cineva.
Şi peste viscole şi geruri
Va arăta valoarea sa.

Sunt unii ce privesc copacul...
Se miră  căci îl văd urât.
Cum mă mândresc cu el,săracul
Abia de face faţă-n vânt.

Dar rareori apar experţii
Ce voie  au a critica.
„Este un pom ce-n faţa sorţii
Nicicând fruntea nu-şi va pleca.”

Valoarea sa creşte cu anii,
Puţini pătrund în al său gând.
Ceilalţi ,se mulţumesc cu banii
Şi măşti ce-n faţă acum le râd.

2 mai 2013

Voi sunteti lumina lumii

Zbor lin si ingeri aproape!



MĂ DOARE GOLUL...

Cu braţele în aer schiţez o îmbrăţişare,
Dar golul rău mă doare chemându-mi lacrima.
E ziua –n care noi zâmbeam a sărbătoare,
Cu ochii sus spre ceruri ,duios te voi chema.

Un zâmbet vei trimite ce-i pentru mine un soare,
În raze îmbrăcată caldura-ţi voi simţi.
Se pare ca între noi stă acum o ursitoare
Cu o înfăţişare aspră şi un suflet plin de zimţi.

Să –ţi fie zborul lin ,parfum în a ta cale
Şi îngerii să-ţi cânte un cânt duios,divin!
Nu privi spre pământ unde e dor şi jale,
Te bucură-ntre astre,n-auzi al meu suspin!

Şi de la bucuria ce-n ochi îţi străluceşte
Mă molipsesc şi eu şi capul mi-l înclin,
Ca roua din privire să –ţi dea acum de veste
Că-n ale mele braţe strâng azi dureri ce-mi vin.

Lumina Credintei