BĂTRÂNUL ORAŞ

O linişte pluteşte peste întreg oraşul

Ce-a îmbătrânit cu ochii pe Dunăre în jos,

Aşteptând călătorul ce-i învăţat cu pasul

Să poposească aici văzând meleag frumos.

L-a tot bătut furtuna şi vântul peste pietre,

Îmbătrânind alei şi plopii fără soţ.

Şi parcă mai mulţi oameni au tot plecat din vetre,

Clădiri din care timpul a muşcat ca un hoţ.

Le smulse strălucirea şi măreţia toată,

De straie dezgolite genunchii şi-au plecat.

Petale din unghere cu ochii acum îşi cată,

Cu lacrimi de moluz şi apa amestecat.

Doar turnul în picioare ,rămas să dea de veste

Cum multe lupte au fost şi cum a triumfat,

La cei ce se opresc le spune o poveste

Şi falnic se înalţă ,se crede un împărat.

E obosit oraşul de atâtea generaţii

Pe care le-a crescut şi apoi le-a îngropat.

Prieten are timpul şi ale lui turaţii,

Prin ploaie şi ninsoare se tot lasă purtat.

Versuri:Marilena Perijoc

Grafica:Florin Caraba