31 ianuarie 2014

In amintirea celor dragi care ne-au parasit





Intr-o zi de  ianuarie Mihail Alin pleca intr-o misiune cereasca lasand in urma lacrimi si durere.Pe 3 ianuarie i s-a alaturat si tatal lui.Suntem alaturi cu gandul si sufletul de Lili care astazi ii pomeneste in rugaciune.
Zbor lin printre ingeri!
Dumnezeu sa va odihneasca in pace!

30 ianuarie 2014

FRICA DE SINGURĂTATE

Eu m-am născut să zburd a fericire,
De toţi cei dragi să fiu înconjurată.
Şi în cascade, către omenire
Să mă jertfesc pe un altar de piatră.

Urăsc să întâlnesc singurătatea,
Chiar dacă-s slabă, mi-e frică de ea.
Şi mă tot rog să aibă bunătatea
Să nu se oprească lângă uşa mea.

Căci numai gândul către ea de-mi zboară
Simt că îngheţ,mă frâng în ace mii.
Această iarnă parcă mă-nfioară,
Mă pustieşte de-ncercări zglobii.

Nu îmi doresc să-mi afle slăbiciunea
Si-apoi râzând să profite de ea.
Mai bine o las să-mi vadă uscăciunea,

Va ocoli voit tristeţea grea.

29 ianuarie 2014

Ceasul spart

Am scăpat ceasul fericirii mele
Şi s-a oprit din ticăitu-i fin
Într-un minut aducător de rele
Şi o secundă plină de venin.

Şi cu regret adunând în tăcere
La piese întinse acum pe caldarâm,
Simt coborând un val cald de durere
Cu miros putred de pe alt tărâm.

Aş vrea să-l pot urni din nou la viaţă,
Să mă trezesc în ticăitul său,
Să pot ieşi din astă neagră ceaţă,

Să păcălesc cumva destinul rău...

24 ianuarie 2014

Meditatie


Sint zile cind as vrea sa sufar.
Si nu din datorie sau din moft.
E-un fel de-a fi,
Un mod de-a plinge-n perna,
O revedere a eternului "a fi sau a nu fi".
Si-ncep a depana orice miscare,
Orice-amintire care m-ar ajuta.
Orice eveniment pe care atingindu-l, doare
Orice figura din adincimea mea.
Cu ochi mascati realizez ca sint o mie.
Ba chiar mai multe decit ar parea.
Sint vechi, de cind bunelu era-n viata,
De cind era pace-n tara mea.
Mi-aduc aminte timpul cind cirese,
Erau nu in vitrina
Ci pe copaci, la oameni in gradina.
Cind rochia noua o-mbracai nu la plimbare
Ci-odata-n an, la o zi mare.
Cind Pastele, Craciunul era o sarbatoare.
Cind frigul te-nclesta de la picioare
Si patrundea adinc adinc
Incit nu-ntelegeai, cum oare
Suporta lumea asta frigul?
Ba chiar cintind,
La masa,in cimp si chiar la-nmormintare.
Si toate aceste amintitri sint vii,
Dar fara de culoare.
Sint lucruri care se intimpla cu oricine.
Cu unul mai sarac sau mai bogat ca tine.
Si depan firul timpului cind viata
A inceput a se schimba
Cind nu mai reusesti sa faci fata,
Cind trebuie sa te-nveti a exista.
Cind omul bun e valutat ca prost
Si cautind in viata asta un rost,
Devii hain si chiar devii obraznic
Stii cum arati????????
Arati atit de groaznic ,jalnic si scribos
Incit oricit ai vrea sa pari de sus, esti jos.
Mai jos decit te vezi
Si nimeni nu te poate ridica .
Trebuie so faci doar ,tu cu omenia ta
Inteligent si cumpatat
Incearca sa pui lucrurile cap la cap
Sa te gindesti de ce in lumea asta
Te nasti ,traiesti gresesti
Si numai ca sa mori, alesuti-ai o alta lume
O lume unde nu mai esti om.
Esti suflet,o fantoma ,aer, vint.
Si nu mai poti fi arogant
Precum erai aici, pe-acest pamint.
De asta am clipe cind as vrea sa sufar
Si nu din datorie sau din moft
E-un fel de-a fi
Un mod dea revedea
Greseala mea si-altora ....

Autor.Golban Tatiana

23 ianuarie 2014

HARTĂ A DURERII

Săpat-au lacrimile-n suflet albii,
O hartă scrijelită a durerii.
Şi-n inimă înfipte mii de săbii
Ascultă cântecul înstrăinării.

Singurătatea calea le-o înlesneşte,
Le lasă s-o robească neclipind,
Când în adâncuri întrebarea creşte
Cu picături de dor amestecând.

Uitat-a bietul suflet bucuria,
Trecutul pare aşa de-ndepărtat.
I-a mai rămas din urmă doar tăria

De-a face faţă oricărui oftat.

21 ianuarie 2014

Ultimul Zbor

Dumnezeu sa ii ierte si sa ii odihneasca in pace pe cei adormiti plecati ieri in ultimul lor zbor pe pamant!Acum zboara la intalnirea cu Universul .Condoleante familiilor indoliate!

18 ianuarie 2014

In amintirea celor dragi care ne-au parasit



Suntem alaturi in rugaciune de Lili la trecerea celor trei saptamani de la plecarea sotului ei la cer.Dumnezeu sa il ierte si sa il odihneasca in pace pe Marin!

16 ianuarie 2014

Suflet in floare

POEŢI GIURGIUVENI
  Marilena Perijoc   

                                         SUFLET ÎN FLOARE

“Azi paşii mă poartă pe alei pustii
Privirea-mi ascund peste tot în cale
Am înţeles că nu ai să vii
Din al meu suflet cad lin petale

Furtuna în care am fost prinsă cândva
Pe un mal nisipos m-a aruncat
Şi-o cale deschisă spre undeva
E viitorul întunecat”

Poezia ”Suflet în floare” e o deschidere către viaţă, dar o viaţă care răscoleşte sufletul,speranţele,încrederea şi care nu mai poate fi resimţită decât ca un dat al sorţii.
Când nu mai înţelegi cum de totul se răstoarnă într-o clipă nu-ţi mai rămân decât două variante: să lupţi sau să împărtăşeşti lumii întregi trăirea ta.
Poeta Marilena Perijoc pendulează între aceste două căi cu sufletul răvăşit, cu o sinceritate dezarmantă, cu o puritate a sentimentului de credinţă în Dumnezeu ce pare a lumina mintea oricărui om care se apleacă peste versurile ei.
E de înţeles că astfel se simte mai liberă, mai puternică, mai aproape de ce i-a rămas.Şi evident i-a rămas ceva de mare preţ: talentul de a scrie, disponibilitatea de a-şi deschide sufletul şi de a arăta că acolo , în suflet, stă puterea de a merge mai departe oricare ar fi obstacolele, piedicile, renunţările, neîmplinirea.

“Îmi caut prin camera inimii mele
O forţă ascunsă,o rog pe ea
Să mă ajute în zilele grele
De la pământ să mă pot ridica”

A merge pe un drum străjuit de ambele părţi de ziduri înseamnă a trăi o senzaţie de izolare dar poeta are nebănuite puteri şi una din acestea e puterea de a te dedica artei sensibile, de a te retrage, fie doar şi în închipuire într-o odaie a sufletului care a rămas curată, luminoasă, plină de amintiri.
Şi chiar dacă aceste amintiri nu fac decât să mai redeschidă o rană, poeta se agaţă de acele ziduri de netrecut şi reuşeşte,din când în când, să respire aerul proaspăt de afară

“Şi dacă singură mă simt uneori
Greutăţi peste umăr mă apasă
Cu ochii în sus cercetând printre zări
Caut pe cer o fereastră…”

A trăi între aceste apăsări nu e deloc uşor.Şi totuşi a-ţi deschide sufletul, odaia aceea cu lumini şi umbre e o şansă de purificare şi doar prin purificare sufletul se înalţă.
Zbuciumul poate fi binefăcător, întunericul se poate risipi într-un punct unde înfloreşte o sclipire de speranţă, pustiul are ici –colo oaze de verdeaţă, sub gheţari mai pot exista fragmente minuscule de viaţă.
Fiecare poezie a Marilenei Perijoc e ca o renaştere.
Şi renaşterea e ca o binecuvântare când viaţa îţi aşează semne de întrebare la fiecare răscruce

“Şi mai adânc, cu praful suit până la cer
O singură durere mai grea şi mai bătrână…”

…sună versurile unei alte poete care caută şi ea răspunsuri la întrebări răscolitoare,scormonind în trecut printre lucruri vechi,trecute şi atât de prăfuite încât pulberea ajungea ”până la cer”
“Suflet în floare” e o poezie cu “paşi”, cu “alei”, cu ascunzişuri în care poeta nu reuşeşte să ajungă pentru a vedea, pentru a descoperi ce e dincolo de necunoscut. În urma ei bântuie încă o furtună de nisip care i-a orbit vederea, a descumpănit-o până când a renunţat să-şi mai închipuie că va exista vreodată un viitor.Nisipul şi petalele nu pot coexista, nisipul e deşert, petalele reprezintă florile, viaţa.A te zbate între viaţă şi moarte,iată ce semnifică parcursul unei existenţe în care înţelegi că acel “cineva” nu va mai veni.
Şi atunci retragerea în interiorul propriei fiinţe e singura armă de apărare împotriva zilelor grele în care a fost silită, îngenuncheată de o forţă cumplită a destinului.
“Mater dolorosa” e imaginea unei fiinţe supreme căutând cu privirea, către cer, o fereastră din care să se reverse o speranţă, poate iertarea, ajutorul, o mână întinsă, ceva de care să se agaţe pentru a putea continua:

“De-acolo doi ochi veseli zâmbesc
Molipsind de acum veşnicia
Privind către mine doresc
Să-mi vadă pe chip bucuria”

…Şi minunea se petrece: de acolo, de sus, din veşnicie apar doi ochi ca doua lumini care transmit o bucurie molipsitoare, parcă de dincolo de timp şi de dincolo de lume.

“Sunt parte dintr-un feeric tablou
Pictat de-un maestru-n culoare
O melodie ca un ecou
Transformă al meu suflet în floare”

Poeta se integrează sufleteşte în această feerie de lumini şi aude melodii cereşti care-i transformă, ca prin farmec, durerea în bucurie, disperarea în rugăciune,dorinţa de a dărui în profesiune de credinţă:
“Si înapoi bucurie voi da…”



Mariana Mincă

14 ianuarie 2014

SĂ-ŢI FIE CALEA LINĂ



Mi-e sufletul prins în furtună,
E frig şi ceaţă-n jurul meu.
O soartă crudă,acum stăpână,
Mi te-a răpit şi-mi pare rău.

În minte am mii de cuvinte
Pe care aş vrea să ţi le spun.
Şi-n suflet dorurile-s multe
Cu a lor tărie mă răpun.

Privesc la cei rămaşi aici
Aş vrea să-i pot îmbărbăta,
Dar vorbele-s aşa de mici
Nu compensează lipsa ta.

Cu-n ultim strigăt de durere
Ridic speranţa-mi către cer,
Căci doar acolo mai pot cere
Să împrăştie cumplitul ger.

Să-ţi facă calea cât mai lină,
Odihnă veşnică să-ţi dea.
Uşor plutind către lumină
Să străluceşti precum o stea.

Căci tinereţea ai luat cu tine
Pe drumul tău când ai plecat,
În urma ta dor şi suspine,
Râuri de lacrimi şi oftat.


13 ianuarie 2014

STEAUA CE COBOARĂ


În urmă cu mulţi ani lumină
O stea din ceruri cobora,
Să facă viaţa mai senină
La cei ce îl vor asculta.

Şi luminând cu a sa sclipire
Prin bezna grea de pe pământ,
Îşi tot cânta a sa menire
Scriind cuvânt după cuvânt.

Şi literele poleite
De dorul ce-l avea în piept,
Vor fi în ani nepreţuite
De cei cu suflet de poet.

Cu  o pană plină de magie
Ai scris poem după poem
Şi te-ai întors în veşnicie

Tânăr cu viaţă de boem.

9 ianuarie 2014

CĂLITĂ ÎN LACRIMI

Azi inima rămasă sângerândă
În mii de bucăţele a explodat.
În faţă am acum o soartă crudă
Ce are veşnic sufletu-ngheţat.

M-am tot călit în lacrimi şi suspine
Care în jurul meu tot dănţuiesc,
Eu le-aş goni, dar se ţin după mine
De parcă duc păcatul strămoşesc.

Mă văd rămasă-n urma pe-o cale
Şi simt că viaţa asta s-a sfârşit.
Căci nu mai pot să duc atâta jale,
Sunt singură şi tare am obosit.

Mă-ntreb de unde mai am azi putere
Să-mi târăsc paşii obosiţi pe drum.
Din rana ce îmi dă numai durere
Se scurge fericirea ca un  fum.

Mai am acum doar bobul de credinţă
Ce cu iubire-mi umple sufletul.
Încă respir cu o singură dorinţă,
Cât mai trăiesc să nu-mi pierd cugetul.

8 ianuarie 2014

Ireturnabil....



Cu inima arzinda
Cu sufletul in scrum
Mi-aduc aminte cum
Te-am petrecut cumnate
In al tau ultim drum
Acum tu esti departe
Nu te mai pot suna
Si nu ma astept fapte
Sau miina ca mi-i da.
Si daca bunul Dumnezeu
S-a indurat si mi te-a luat
Sa stii atunci cumnatul meu,
Nu mi te-a luat
Mi te-a furat
Si m-a facut sa simt cum poate
Sa piarda-o sora pe un frate.


Tatiana Golban

7 ianuarie 2014

La multi ani!

Foto internet

4 ianuarie 2014

Sa ne rugam...



Rugaciune la moartea unui prieten

 Doamne, Doamne, Creatorule si Ziditorule a toate, Cel ce ai pus in sufletul omenesc puterea dragostei ce leaga inimile apropiate si ne-ai dat noua, ca pe o sete, trebuinta de a ne cauta semeni, spre a ne impartasi aceleasi ganduri si simtiri, insuti Tu, Preabunule Doamne, cauta cu indurare spre durerea grea care-mi framanta astazi fiinta, ca si oarecand durerea care a lovit pe proorocul si imparatul David care, la stirea mortii prietenului sau Ionatan, astfel jelea: "Munti din Ghilboa! Nici roua, nici ploaie sa nu cada peste voi! Cum au cazut vitejii in mijlocul luptei ?! Cum a murit Ionatan pe dealurile tale, ma doare de tine, frate Ionatane! Tu erai placerea mea, dragostea ta catre mine era uimitoare!".

 Asculta Doamne, rugaciunea pe care eu, smeritul, Ti-o inalt din inima curata, dar franta de durere, precum ai ascultat rugaciunea Fiului Tau si Mantuitorului nostru. Care venind in Betania si afland mort pe prietenul Sau Lazar, S-a intristat cu duhul si-l plangea in fata iudeilor, care vazandu-L au grait: "iata cat il iubea de mult!". Da, Doamne, sufletului robului Tau Marin , iertare pacatelor cate ca un om, cu stiinta sau fara stiinta, a savarsit in aceasta viata si-l asaza pe el in cortul dreptilor si sfintilor care din veac au placut Tie,- ca Dumnezeul milei si al indurarilor esti si binecuvantat in vecii vecilor. Amin!


http://www.crestinortodox.ro/rugaciuni/rugaciune-moartea-unui-prieten-72594.html