15 decembrie 2009

Iarta

Stii ca atunci cind iti mentii starea de furie sau de suparare pe cineva, sistemul tau energetic sufera foarte mult? E ca si cum ai lua o greutate de cateva kilograme si ai purta-o dupa tine tot timpul. Cind alegi sa ierti, alegi sa renunti la acea greutate. Acest lucru te face sa fii mai usor si iti creste vibratia. Insa e foarte usor de vorbit despre iertare si foarte greu de facut. Mai intai, da-ti seama ca sentimentele de furie pe care le perpetuezi in viata ta iti fac rau tie, nu persoanei care te-a jignit.
Daca cineva iti da un cactus, cat timp il vei tine in mana? Pina va incepe sa-ti patrunda pe sub piele? Pur si simplu da-i drumul, lasa-l sa cada, leaga-ti ranile, ingrijeste-le si vindeca-te. Daca alegi sa tii cactusul in mana in continuare, nu poti sa invinovatesti pe nimeni altcineva decit pe tine pentru propria ta durere.
Invata lectia care decurge din experienta respectiva si mergi mai departe. Cand te simti jignit(a), tratat(a) nedrept, asuma-ti responsabilitatea si mergi mai departe. Nu fi aspru cu tine, doar realizeaza ce ai facut rau in situatia respectiva si decide cum ar fi bine sa te comporti in viitor.
Trimite iubire celei/celui care ti-a facut rau. Fii empatic(a). Realizeaza ca persoana respectiva se comporta asa, pentru a-si indeplini si ea nevoia de iubire. Simte compasiune pentru cei care nu au primit iubire in viata si cred ca vor obtine atentie prin comportamente agresive. Poate cel care te-a ranit se simte rau in legatura cu acest lucru, dar nu vrea sa recunoasca. Poate nu a vrut sa te raneasca, dar nu vrea sa-si recunoasca vina. Poate sufera atit de tare incit actul ei/lui a fost un strigat de ajutor. Incearca sa vezi situatia din punctul ei/lui de vedere.
Toata lumea greseste. Iarta-te pe tine si pe ceilalti. Ne aflam aici pentru a invata. Nu e nevoie sa porti greutati insuportabile in spate. Nu lasa loc pentru ura si manie in viata ta. Fa loc doar pentru iubire.

http://drumuricatretine.wordpress.com/

11 decembrie 2009

Scos din sertar

Timpul se incapataneaza sa alerge…nu stiu cat de des constientizez dar recunosc fetele mele au mai crescut,s-au schimbat…eu m-am schimbat…
Acum am curajul sa recunosc acest lucru…DA m-am schimbat enorm,fac lucruri pe care inainte nici nu visam sa le fac vreodata…
Se spune ca ce nu te omoara te intareste ,eu am inceput sa cred aceasta afirmatie…esti obligat sa mergi mai departe.
Dragii mei eu sunt dovada vie ca se poate.Credeti-ma nici mie nu imi vine sa cred…
Cand il aveam langa mine pe Vali eram mai retrasa,mai timida,imi era bine sub aripa lui…Pentru ca el era optimist si foarte tupeist si ii placea sa faca orice…Se descurca in toate si era incantat sa le faca pe toate pentru noi.Ne completam unul pe altul si ne era bine impreuna…
Cand am ramas fara el am fost socata.
Acum cateva zile o prietena mi-a marturisit ca a crezut ca voi fi “terminata” ca nu voi putea sa merg mai departe ,nu ma voi descurca…
Sigur ca am fost speriata,dar am avut o puternica motivatie- fetele mele.Eu si Vali ne faceam tot felul de planuri (ca oricare parinte care face totul pentru copilul sau) pentru ca lor sa le fie mai bine…
Am fost constienta de faptul ca puteau sa ne piarda pe amandoi si imi imaginez ca le era mult mai greu…
Sunt prea mici pentru a se descurca singure…acum cred ca s-au maturizat mai devreme…
Aceasta a fost motivatia,dupa aceea am inceput sa fac tot felul de activitati pentru a fi ocupata cat mai mult…Pentru a nu avea timp de gandit…si m-am schimbat.
Am mai mult curaj…indiferent cat de greu mi-ar fi fost la un moment dat ,duceam lucrurile pana la capat ,pentru ca acum sunt singura care le poate rezolva…Trebuia sa ma descurc singura….
Aud tot mai des in jurul meu oamenii spunand la adresa mea “esti o fiinta puternica”
Eu nu ma vad asa,sunt pur si simplu o fiinta pusa intr-o situatie fara iesire,care trebuie sa mearga mai departe si care lupta sa se schimbe…Nu ne putem schimba decat pe noi daca vrem…
Eu sunt dovada ca se poate

Am scris tot ceea ce vedeti mai sus cu ceva vreme in urma pentru voi.In acel moment am fost intrerupta si m-am gandit ca o sa il termin cand am timp.De atunci a trecut ceva vreme,insa astazi l-am redescoperit si m-am hotarat sa-l postez in aceasta forma,cu riscul de a spune lucruri pe care le-ati mai auzit de la mine…

9 decembrie 2009

Impresii despre emisiune

In ultima perioada din viata mea am impartasit cu voi si bune si rele(poate mai mult rele si imi cer scuze daca va incarc cu problemele mele cand voi le aveti fiecare pe ale voastre)
Nu am avut curajul sa va spun inainte ,am fost invitata in emisiunea “Celebri sau nu la Mihaela Tatu” .

Emisiunea o puteti vedea inregistrata aici.

Multumesc pentru invitatie,multumesc doamnei Mihaela Tatu , Antoniei Deca si tuturor celor din spatele camerelor care lucreaza la aceasta emisiune si pe care i-am simtit emotionati si cu sufletul alaturi de mine.
Nu sunt numai cuvinte formale sau de politete,sunt spuse din suflet pentru ca inseamna enorm pentru mine aceste gesturi pe care probabil unii dintre voi le considerati banale…
Prima mea reactie a fost de refuz.Nu vedeam ce sa caut eu acolo,sunt un om obisnuit care a trecut printr-o intamplare tragica si nefericita dar sunt multi altii in aceeasi situatie ca mine sau poate mult mai tragica…
Sigur ca imi era teama de cum voi reactiona(vorbeam totusi despre un subiect care pe mine m-a marcat si care mi-a schimbat total viata) credeti-ma ca sunt cel mai aspru critic al meu si pentru mine era ceva nou …
Dupa aceea mi-am dat seama ca eu am fost dezamagita cand am deschis acest blog din dorinta de a primi aici povestile voastre,comentariile voastre, de a schimba cu voi pareri ,trairi, sentimente,ceea ce nu prea am reusit pana acum.
Si in acest moment al vietii mele am inteles ca si eu fac acelasi lucru ca si voi(cei care nu doriti sa va faceti publica povestea voastra trista,considerand-o prea intima sau poate prea normala) ma tem…ma tem sa ies din zona mea de confort…insa eu am citit ca:

“Nu vei evolua pana cand nu vei face cativa pasi in afara zonei tale de confort”

M-am hotarat sa merg indiferent de consecinte sa vorbesc tuturor despre Vali ,despre marea mea dragoste si sa imi testez curajul…(cu ceva vreme in urma categoric nu as fi avut acest curaj)
Si am facut-o…
Sigur ca am fost coplesita de emotii si asta inteleg ca s-a vazut.Marturisesc ca in acest moment nu am vazut inregistrarea ,aproape imi este teama sa o fac pentru ca ma cunosc pe mine si sigur am sa vad numai greseli(déjà toata noaptea am avut raspunsuri mult mai bune la intrebarile Mihaelei,dar intre scris si vorbit acolo in direct pentru prima data in viata mea e cale lunga)
Nu vreau sa ma scuz in nici un fel,sa nu intelegeti acest lucru…va spun doar impresia mea,”gandurile” mele asa cum v-am obisnuit.
Ce a urmat dupa emisiune?Ceea ce ma asteptam…Impresii…
-trebuia sa zambesc mai mult
-sa stau cu fata la camera
-am stat ca Labus (adica nu am stat dreapta)
-am dat raspunsuri scurte
-mi-a tremurat vocea
Sa va mai spun?
Da,am facut aceste lucruri dar asta sunt eu…Sunt cea din viata de zi cu zi,un om simplu care incearca sa invete sa mearga mai departe de una singura,care incearca sa se schimbe,sa-si invinga emotiile si sentimentele.
Nici nu am intentionat sa arat nimic despre mine,sunt un om simplu… am incercat sa vorbesc lumii intregi despre o persoana draga mie(si acasa mi-am dat seama ca datorita emotiilor pe care incercam sa le controlez nu am pomenit nimic despre Gina.Sigur ca vorbesc mai mult despre sotul meu ,dar asta nu inseamna ca nu imi este dor si de ea.Ma doare pentru ca nu imi amintesc sa ii fi spus vreodata ca o iubesc…Si ea a fost o persoana vesela,optimista si extrem de indragostita de fratele meu.Si pentru noi a fost cumplit sa inmormantam doua fiinte dragi…Iarta-ma Gina!)
si atat…

23 noiembrie 2009

Mi-e tare dor de tine

Zilele asta mai mult ca oricand. Mi-e dor sa dansez cu tine ,chiar daca aveai de multe ori doua picioare stangi, stiu ca te straduiai. Mi-e dor sa te vad cu fetele tale. Mi-e dor sa imi spui Ira.Mi-e dor de glumele tale.Mi-e dor de veselia pe care o raspandeai cand intrai intr-o camera.Mi-e dor de pasiunea cu care iti traiai viata.Mi-e dor de tine, atat de dor incat vad pe strada barbati ce-ti seamana si grabesc pasul sa il ajung din urma, s-apoi ma opresc cu lacrimi in ochi, caci stiu ca nu esti tu .Sunt trista si cu sufletul neimpacat ca nu am reusit sa invat de la tine sa traiesc viata cu aceasi intensitate ca tine, pentru ca desi te-am iubit tare mult, nu am petrecut mai mult timp impreuna, ca nu ti-am fost aproape atunci cand a trebuit.Imi lipsesti tare mult.

22 noiembrie 2009

Multumiri


Multumesc Organizatia EMMA pentru balonul simbolic in memoria lui Andrei...

http://www.organizatiaemma.ro/memoria/ingerasii

Multumesc mamicilor de ingeri care sunt alaturi de mine, pentru cuvintele de incurajare.
Multumesc Bianca Brad pentru sustinerea morala pe care mi-o oferi mie si tuturor mamicilor de ingeri...

http://www.organizatiaemma.ro/node/540

19 noiembrie 2009

Un gand bun pentru Sebi

BUNA ,
ma numesc Sebi si din dorinta de a scapa de singuratate am dat cumva de blog-ul tau . Te inteleg , eu mi-am pierdut mama intr-un accident de masina . Mult timp aveam impresia ca e plecata undeva si trebuie sa se intoarca . Totul s-a intimplat acum 5 ani , eu aveam 26 ani atunci . Cind am aflat m-am comportat normal ba chiar anormal seara rideam eram vesel . Abia dupa citeva luni am inceput sa pling si ma doara .
Dupa citeva luni am pierdut si relatia care o aveam cu iubita mea , de atunci nu mai pot oferi dragoste , nu mai pot atinge sentimente profunde , decit durere si regrete .

As face orice ca sa intirzii intoarcerea mea acasa seara , de fiecare data e la fel nimeni nu ma asteapta , nimeni nu ma intreaba cum ma simt , nimeni nu imi ofera o imbratisare , o mingiiere , o vorba buna .



nu mai pot scrie iar ma rupe plinsul

fii binecuvintata

Povestea ta

Atunci cand o fiinta draga pleaca din aceasta lume,avem tendinta de a cauta tot ce este legat de acest subiect,din dorinta parca de a afla un raspuns clar cu ce se intampla dincolo de moarte…
Vrem sa ii simtim aproape si ne legam de orice cuvant,orice amintire.Aflam ca singurul lucru care ne mai uneste cumva cu ei este rugaciunea.Rugaciunea facuta pentru suflet il ajuta si il usureaza pe raposat.Trebuie sa fie insotita de slujbele in biserica si de milostenie…
Rugaciunea ne ajuta si pe noi cei ramasi sa ne gasim linistea sufleteasca.Dumnezeu ne da putere si in marea Lui bunatate ii usureaza pe cei pentru care noi ne rugam.
Am deschis acest blog cu o dorinta.Dorinta de a ne intalni undeva noi toti cei care cautam un sprijin,avem o intrebare,stim ca cei de aici au trecut prin aceeasi durere si ne inteleg.Ca aici nu suntem judecati.
Pentru ca si eu am facut ca si voi.Am incercat sa gasesc raspunsuri,am vrut sa intreb,m-am ascuns de cei a caror privire spunea “saraca,si-a pierdut mintea…”
Am primit de la voi diferite mesaje si va multumesc pentru incredere.Incepand de acum voi posta povestile voastre.Astept sa mi le trimiteti la adresa mea de E-mail .
Ne vom aminti si vom discuta aici de cei dragi care au ramas mereu aproape,in inimile noastre…

13 noiembrie 2009

Un zambet care nu si-a pierdut speranta


Astazi m-am intalnit cu Rodica Daniela si cu mama ei.Inca nu poate vorbi in urma interventiei chirurgicale dar daca o privesti ea iti zambeste…Un zambet frumos dincolo de cuvinte…
Mama ei mi-a aratat mai multe dosare cu acte medicale.Numai anul acesta au fost internate de patru ori…
Dintre acestea tot ea ,(pe care soarta a facut-o sa stie atatea despre spitale si boli) mi-a dat cateva sa vi le arat
Si pentru cei care o pot ajuta cu cativa lei mi-a lasat un numar de cont.Sa incercam sa o ajutam cum putem pe Daniela.

BCR – Giurgiu
RON: RO 23 RNCB 0318 0373 4136 0001
Titular Ciobanu Ioana
(card BCR – 6761 6400 1506 1210, titular Ciobanu Ioana)

dennys.ciob@yahoo.com

12 noiembrie 2009

Un strigat de ajutor


Rodica-Daniela este una dintre persoanele greu incercate in aceasta viata.De mica duce o cruce grea fiind diacnosticata cu mai multe boli;boli care se agraveaza cu fiecare an si care au ajuns acum in numar de sapte.Dar cel mai grav(daca pot spune asa) a fost cand incercata ei mama pe care o cunosc personal mi-a trimis luna aceasta un SMS prin care imi spunea ca tocmai si-a operat fica de cancer la tiroida.
Cunoscand oarecum situatia lor,am fost profund miscata si primul lucru la care m-am gandit a fost cu ce bani…Pentru ca ea desi este platita ca asistent personal nu si-a primit salariul din luna mai,acest fapt fiind bine cunoscut de noi toti…
Acum asteapta rezultatul patologic sa afle exact diagnosticul,perioada in care Daniela trebuie sa urmeze un tratament.
M-a miscat modestia acestei mame,care desi este disperata pentru ca financiar nu se mai poate descurca,la propunerea mea de a ii face cunoscuta povestea s-a rusinat…
Mi-a raspuns ca sunt foarte multi ca si ea si ca nu se simte bine facand acest lucru.De atatia ani prin spitale a vazut o multime de asemenea cazuri astfel incat nu poate sa ceara ceva pentru ea…
Stiu ca traim cu totii vremuri grele,dar mai stiu ca sunt multi oameni cu suflet mare si fac apel la acestia.Sa incercam sa rupem din putinul nostru cate putin si astfel umar langa umar sa ajutam aceasta familie…
O sa revin cu date concrete pe care le astept de la aceasta mama si poate daca e de acord cu un numar de cont in care putem sa depunem cativa banuti pentru medicamentele Danielei.
Dar pana atunci le puteti adresa un gand bun,sau le puteti afla povestea la adresa lor de E-mail dennys.ciob@yahoo.com

2 noiembrie 2009

Prietenie


Un zambet firav,
O scanteie-n privire
O mica bucurie,
A lacrimei lucire?

Din suflet azi impart
Pentru voi toti prieteni,
Al perlelor sirag
Sirag al vietii mele.

Cum o poveste a trecut
Eu vreau sa incep o alta.
Traiesc un nou inceput,
Visez sau e aievea?
Ma impart in mii de petale
Sau s-a rupt siragul de perle?

Va daruiesc cate una
Semn al prieteniei mele.

Sunt aici pentru voi toti,
Daca are cineva nevoie de mine.
Sunt o mana intinsa pe obraz,
Un cuvant de imbarbatare,
O lacrima stearsa in tacere
Un sprijin,o nadejde…

20 octombrie 2009

Rugaciune


Tata din ceruri,te rog sa-mi binecuvintezi familia,prietenii,rudele si pe cei pe care ii iubesc si pe cei care citesc aceasta rugaciune chiar in acest moment.

Arata-le Tu ,o noua imagine a dragostei si puterii Tale nemarginite.

Duhule Sfant, te rog sa-i ajuti, chiar in acest moment.

Acolo unde exista durere, Te rog sa le daruiesti pacea si mila Ta.
Acolo unde exista indoiala,Te rog sa le inspiri o incredere innoita prin Harul Tau

Unde exista o nevoie,Te rog sa le-o implinesti
.
Binecuvinteaza-le Tu ,caminul,familia,munca,da-le Intelepciune si Lumina in viata lor.

Binecuvinteaza-i cand pleaca si cand se intorc acasa,mergi inaintea lor si deschide-le calea.

Calauzeste-i si ocroteste-i clipa de clipa in toata viata lor.

Iarta-le lor pacatele facute cu voie sau fara de voie,cu stiinta,din nestiinta sau pe cele pe care nu si le amintesc.

Condu-i Tu pe Calea Ta Cea Sfanta,
In Numele Fiului Tau,Iisus Hristos.

Doamne Tata,Fiule si Duhule Sfant iti multumesc ca tu vei face mai mult decat iti pot eu cere

Amin

Viata noastra este plina de surprize...

Las de o parte tot ceea ce simt ,pentru ca sunt condamnata (sunt convinsa ca multi altii) sa trec de la o stare la alta in functie de eveniment. Ne-am confruntat cu o mica problema care ne-a mai rascolit putin sufletul…
Astazi,fetita cea mica a iesit bucuroasa din scoala,mandra de faptul ca a retinut data si ora la care vom avea sedinta cu parintii…Si vine un parinte si spune ca dna invatatoare doreste ca la aceasta sedinta sa vina taticii…Totul se explica prin faptul ca dorind sa facem unele renovari in clasa,dna stie ca barbatii sunt mai priceputi la astfel de munci.
Dar cum sa-I explicit unui copil care vrea sa faca intocmai cum vrea dna invatatoare fara a ii iesi din cuvant?Degeaba am incercat sa-I explic ca va merge acolo “mama-tata”,ca voi fi prezenta si voi discuta cu dna care va intelege situatia…Ca ma voi stradui chiar daca problema ma depaseste intr-o oarecare masura?Reparatiile imi dau batai de cap si acasa,fiind obisnuita sa le faca altcineva…
Cum sa ii explic ca si pe mine ma indurereaza situatia,mai ales ca tatal lor era prezent la fiecare sedinta,la fiecare serbare ,inceput sau sfarsit de an,la fiecare eveniment…
Ne-am agitat,am incercat sa o incurajez…dar rana doare…
Uneori nici nu mai am cuvinte…ma doare atat de tare ca nu mai pot vorbi.Stiu ,trebuie ca ele sa nu simta asta!

Intrebari

Ce faceti cand simtiti ca pierdeti controlul si furia incepe sa castige lupta cu calmul si luciditatea?Poate o sa imi raspundeti ca numarati pana la cinci,respirati adanc si trece…am incercat si asta
Astazi vreau sa vorbim despre un subiect controversat…motivul? Sunt furioasa!...
Subiectul este Amway si nu vreau sa facem o discutie PROsau CONTRA MLM,asta se stie …parerile sunt impartite.Noi oamenii percepem lucrurile diferit si avem dreptul la opinie…
Dar vreau sa spun ca eu am intalnit oameni care activeaza in aceasta afacere,care pentru mine nu au grad de comparatie…
Cunoscutii mei m-au compatimit poate in momentul tragediei,mi-au spus condoleante si atat.Rutina si timpul m-au facut sa ma pierd…dar eu sunt cea condamnata…eu simt si traiesc zilnic anumite lucruri…
Persoanele cunoscute de curand ma sprijina atunci cand am nevoie…Cand simt ca lupta e grea si ma doboara singuratatea ,ei sunt langa mine…Nu de putine ori cand aveam tendinta sa ma ascund,sa raman singura departe de tot si de toate m-au convins ca trebuie sa ies din casa,sa ma ridic si sa lupt…si mai ales sa inteleg oamenii si comportamentul acestora…De ce ?Datorita programului de pregatire…datorita faptului ca au invatat sa ajute pe cei din jur,ba chiar le face o mare placere sa asculte,sa inteleaga…
Si vin unii care privesc de sus si spun cu scarba chiar ca-i o prostie,o spalare de creier,o jegmaneala…Eu cred ca ar trebui sa se informeze putin,sa cunoasca oamenii care o fac,sa le asculte motivele si abia apoi sa arunce cu piatra…Ne petrecem tot timpul vaitandu-ne ca avem lipsuri dar nu facem nimic pentru a le indrepta;ne plangem de cel care ne e aproape dar nu facem nimic pentru a ne schimba pe noi…si mai dureros nu stim sa pretuim…Traim intr-o lume in care predomina raul,dar nu ne facem mai buni pentru a schimba ceva…E usor sa te pretuiesti pe tine indiferent de nivelul la care te afli,sa ii privesti de sus pe cei ca mine si sa spui poate”saraca si-a pierdut mintile!’’dar e mai greu sa ajuti pe cineva in a se indrepta…La un seminar vorbitorul spunea”Aveti prieteni buni?Cat v-ati gandit la ei astazi?Tot atat s-au gandit si ei la voi!”Adica deloc! Vedeti ? pana si comportamentul asta egoist are o explicatie!
Spuneti-mi voi ce sa fac cand simt ca pierd contolul?Ca nu mai am raspunsuri sau nu mai vreau sa gandesc logic pentru a ii intelege pe cei de langa mine si asta datorita fapului ca ma doare prea tare?
Poate ca ar trebui sa ma rog…
Imi cer iertare pentru cuvintele spuse,nu intentionez sa jignesc sau sa judec pe nimeni…
Fiecare este liber sa faca ce vrea,unii poate ca joaca la loto eu vreau sa imi arunc banii pe carti…
Vreau sa imi spuneti parerea voastra despre calitatea umana,despre valori si daca avem dreptul sa alegem ceva fara a fi priviti de sus…
Sotul meu obisnuia sa spuna atunci cand aveam pareri diferite "Depinde din care unghi privesti lucrurile" ,iar eu cred la fel ...avem dreptul la propria decizie si fara a fi considerati nebuni!

19 octombrie 2009

Despre necazul unor parinti ce si-au pierdut copiii

Mila lui Dumnezeu fie cu Dumneavoastră!
De întristat, nu aveţi cum să nu vă întristaţi. Este un lucru atât de firesc, încât şi
Domnul, Care pretutindenea este, văzând suferinţa voastră, nu va fi jignit de faptul că
întâmpinaţi cu durere în inimă ceea ce El - bineînţeles, din dragoste faţă de voi - a
binevoit să vă trimită. Aşadar, întristaţi-vă, dar cu măsură, precum Iov. Lui Iov i s-au
luat zece copii deodată... Bineînţeles, şi el s-a întristat, dar n-a lăsat întristarea sa să se
reverse peste măsură, ci a biruit-o prin seninătatea cea născută din încredinţarea în voia
lui Dumnezeu. „Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat",
încorda-ţi-vă şi Dumneavoastră să vă înălţaţi la treapta unei asemenea credinţe în
Dumnezeu. Dacă nu veţi avea destulă credinţă, strigaţi către Dumnezeu, Care este
aproape şi ajută grabnic, iar El vă va plini lipsa.
Dumneavoastră înşivă aţi arătat izvorul de unde trebuie să luaţi mângâiere:
credinţa în faptul că odraslele voastre se află lângă Dumnezeu în mai bună stare decât
erau în braţele Dumneavoastră părinteşti. Ei nu sunt lipsiţi nici de împărtăşirea cu
Dumneavoastră, ci vă sunt aproape. Eu cred că sunt foarte miraţi văzând că plângeţi şi
se întreabă unul pe altul: „De ce plâng tăticul şi mămica ? Nouă ne e atât de bine. Nu
vrem înapoi, ci vrem ca ei să se mute la noi mai repede".
Vă sporiţi jalea pentru cei răposaţi şi prin închipuirea înşelătoare a stării lor de după
moarte. Vă închipuiţi cum zac în mormânt, cum sunt coborâţi în pământul umed şi
întunecat. De fapt, îndată ce sufletul a ieşit din trup, merge pe altă cale. Trebuie să vă
închipuiţi sufletele lor „în loc luminat, în loc de răcoare". Iar Dumneavoastră vă
chinuiţi aproape degeaba. Binevoiţi a vă linişti puţin câte puţin, până ce vă veţi linişti
cu totul. Nu uitaţi nici să înălţaţi mulţumită către Dumnezeu, căci pentru toate se
cuvine să mulţumim lui Dumnezeu. Vă doresc deplină reuşită în aceasta. Dumnezeu a
toată mângâierea să vă mângâie cu mângâierea Sa părintească.
Ce învăţăm de aici ? Trebuie să arătăm atât lui Dumnezeu cât şi oamenilor că nu în
desert ni s-au tot repetat adevărurile dumnezeieşti.
Domnul să vă binecuvânteze şi să vă mângâie.
Al Dumneavoastră rugător către Dumnezeu,
Episcopul Teofan



www.eucred.ro

POVAŢĂ CĂTRE O VĂDUVĂ

Mila lui Dumnezeu fie cu Dumneavoastră!
Tot sunteţi necăjită. Este în firea lucrurilor, însă durerea va trece. Simţămintele
de mâhnire se vor potoli şi va rămâne amintirea lină.
Cu privire la soarta răposatului, care din muritori poate spune ceva limpede ? în
duhul credinţei noastre însă, nu avem cum să nu nutrim nădejdea că Domnul Cel
Milostiv va face cu el după mila Sa. Această nădejde este întărită de starea în care ştim
că a petrecut răposatul în vremea dinaintea morţii.
Gospodăritul nu e un lucru complicat, în curând o să vă daţi seama care e
rânduiala lucrurilor şi nimic nu o să vi se mai pară atât de greu. Trebuie să nu arătaţi
însă nepăsare. Gospodăria şi toate cele ce ţin de ea sunt dar al lui Dumnezeu, care
trebuie păzit şi lucrat, atâta doar că scopul trebuie să fie slava Lui. Păziţi cu sfinţenie
acest sfat: faceţi parte nevoiaşilor, însă după putere, nu mai presus de putere, şi totul va
merge bine.
Rugaţi-vă cu osârdie pentru cel adormit.



www.eucred.ro

5 octombrie 2009

O viata mai buna

A UNSPREZECEA REGULA:

Razi de tine si de viata.Nu in batjocura sau vaitandu-te si plangandu-ti de mila, ci ca un remediu, un medicament miraculos care iti va usura durerea,iti va vindeca depresia si te va ajuta sa pui in perspectiva acea aparenta infrangere momentana.Alunga tensiunea,ingrijorarea,razand de situatia ta penibila, si in felul acesta iti vei elibera mintea si vei gandi clar,gasind solutia.Nu te lua prea in serios niciodata.

A DOUASPREZECEA REGULA:
Nu neglija niciodata amanuntele.Nu te zgarci niciodata cu privire la un efort in plus, la cateva minute suplimentare, la un cuvant delicat de lauda sau de multumire, la straduinta de a face lucrurile cat mai bine cu putinta.Nu conteaza ce cred altii,ci doar ce crezi tu despre tine.Nu vei putea sa obtii performanta, daca faci lucrurile de mantuiala si eviti asumarea responsabilitatilor.Esti special.Actioneaza in consecinta.Nu neglija niciodata amanuntele!

Og Mandino

22 septembrie 2009

Tristete

Timpul alearga si ne duce cu el.Ne luptam sa tinem pasul sa fim printre primii in acest maraton…alergam…

Incerc sa tin pasul,ma educ sa fiu optimista,sa inving…Ma straduiesc sa nu ma plang,ii uimesc chiar pe cei care ma cunosc de unde am atata optimism “pe criza asta”

Totul este bine pana cand greutatile sunt tot mai multe,te apasa …Stiu, le rezolvi,dar uneori esti tentat sa te ascunzi,sa iei o pauza…Si mai stiu ca mie nu imi mai este permis sa fac asta…
Solutii?? Trebuie sa le gasesc!

Va intrebati de unde atata melancolie?Ce se intampla cu mine?
Poate de la tot mai multe sarcini sau poate pentru ca maine avem prima infatisare la procesul legat de accident…Pentru mine acest proces nu reprezinta decat un mare stres,timp pierdut si inca o bataie de cap…
Stiu ca in ziua de astazi “totul se rezolva”si nu ma intereseaza nimic din ce se va intampla acolo…
Indiferent de hotararea instantei ,cei dragi noua nu mai sunt langa noi.Poate ca nu ar trebui sa gandesc asa,dar pentru mine nu face decat sa mai rasuceasca putin cutitul in rana…
Atunci cand ai impresia ca te ridici,apare ceva care te duce inapoi...Vi s-a intamplat si voua?
Trebuie sa o luam de la capat,sa luptam!

18 septembrie 2009

O viata mai buna

A OPTA REGULA:
Nu-ti mai pierde zilele si noptile cu atatea lucruri lipsite de valoare,pentru ca n-o sa ai timp sa accepti o provocare reala atunci cand apare.
Regula aceasta se aplica atunci cand te joci si cand lucrezi.O zi in care nu ai facut decat sa supravietuiesti nu este un motiv de sarbatoare.Nu esti aici pentru a-ti irosi orele pretioase,cand ai capacitatea de a realiza atat de multe,facand doar o mica schimbare in rutina ta.Renunta la acest program aglomerat.Inceteaza sa te ascunzi de succes.Lasa timp,lasa spatiu,pentru a progresa.Acum.Acum!Nu maine!


A NOUA REGULA:
Traieste astazi ca si cand asta ar fi ultima ta zi.
Adu-ti aminte ca termenul "maine" il gasesti numai in calendarul prostilor.Uita infrangerile de ieri si ignora problemele de maine.Asta e tot.Ziua de apoi.Este tot ce ai.Fa din ea ziua cea mai buna din an.Cele mai amare cuvinte pe care ai putea sa le rostesti sunt:"Oh,daca as putea sa iau viata de la inceput..."Preia stafeta acum!
Alearga!Asta e ziua pe care o ai la dispozitie!

A ZECEA REGULA:
Incepand de azi,trateaza fiecare persoana pe care o intalnesti,prieten sau dusman,iubit sau strain,ca si cand ar urma sa muriti pana la miezul noptii.Arata-i fiecarei persoane,indiferent cat de neinsemnat ar fi contactul cu ea,toata grija,bunatatea,intelegerea si dragostea de care esti in stare,si fa lucrul acesta fara sa te gandesti la rasplata.Viata ta se va schimba total.


Og Mandino

17 septembrie 2009

O viata mai buna

A CINCEA REGULA:
Cladeste ziua aceasta pe temelia unor ganduri placute.Nu te ingrijora de faptul ca imperfectiunile ar putea sa-ti impiedice progresul.Adu-ti aminte,ori de cate ori este necesar,ca esti o creatura a lui Dumnezeu si ca ai puterea de a implini orice vis cultivand ganduri inalte.Poti zbura atunci cand hotarasti ca poti s-o faci.Nu te considera niciodata infrant.Viziunea inimii sa fie proiectul vietii tale.Zambeste!


A SASEA REGULA:
Faptele tale sa vorbeasca intotdeauna in locul tau,dar fii pregatit pentru capcanele falsei mandrii si ale vanitatii,care pot sa-ti stopeze progresul.Data viitoare cand esti tentat sa te impaunezi,introdu pumnul intr-o galeata plina cu apa,iar cand il scoti,golul care ramane iti va da o masura corecta cu privire la importanta ta.

A SAPTEA REGULA:
Fiecare zi este un dar special de la Dumnezeu si,chiar daca viata nu e intotdeauna dreapta,nu trebuie sa ingadui niciodata ca durerile,obstacolele si handicapurile de o clipa sa-ti otraveasca atitudinea si planurile pentru viitor.Nu poti invinge,daca porti mantia urata a autocompatimirii,iar ceasul amar al lamentarilor va alunga orice ocazie de a avea succes.Nu te mai plange niciodata.Exista o cale mai buna.


Og Mandino

16 septembrie 2009

O viata mai buna

A PATRA REGULA:
Rasplateste-ti orele indelungate de munca si efort inconjurandu-te de familie.Cultiva dragostea cu atentie,aducandu-ti aminte ca nevoia cea mai mare a copiilor tai nu e reprezentata de critici,ci de modele,iar progresul tau se va accelera daca te straduiesti continuu sa le arati latura ta cea mai buna.Chiar daca ai dat gres in ochii lumii intregi,daca ai o familie iubitoare,ai obtinut succesul.

Og Mandino

15 septembrie 2009

O viata mai buna

A TREIA REGULA:

Ori de cate ori faci o greseala sau esti doborat de viata,nu privi inapoi multa vreme.Greselile sunt o modalitate a vietii de a te invata.Capacitatea de a gresi este inseparabila de aceea de a-ti atinge scopurile.Nimeni nu le atinge pe toate,iar esecurile,atunci cand apar,reprezinta o parte a evolutiei tale.Descotoroseste-te de greseli.Cum iti vei cunoaste limitele fara un esec ocazional?Nu renunta niciodata.Va veni si randul tau.


Og Mandino

O viata mai buna

A DOUA REGULA:
Astazi,si in fiecare zi,fa mai mult decat esti platit sa faci.Victoria va fi pe jumatate castigata atunci cand vei invata secretul de a depune,in tot ce faci,mai mult efort decat se asteapta de la tine.Fii atat de valoros in munca ta,incat,in cele din urma,sa ajungi de neinlocuit.Exercita-ti privilegiul de a mai merge inca un kilometru si bucura-te de toate recompensele pe care le primesti.Le meriti!


Og Mandino

O viata mai buna

PRIMA REGULA:

Socoteste-ti binecuvantarile.Dupa ce iti dai seama cat de valoros esti si cat de multe ai realizat,zambetul se intoarce,soarele apare pe cer,muzica rasuna,iar in cele din urma vei putea ajunge la viata pe care Dumnezeu ti-a harazit-o...cu har,putere,curaj si incredere.


Og Mandino

13 iunie 2009

La multi ani,Irina


Pentru ca voi lipsi o vreme de pe net ,vreau sa-i daruiesc prietenei mele (care este mai mult de atat:pentru ca este alaturi de mine si ma suporta atunci cand o stresez cu intrebari despre net,blog etc)un buchet de flori cu ocazia zilei sale aniversare care va fi pe 18 iunie.
Draga Ira,astazi toate florile din lume sunt adunate in cel mai frumos buchet.El este pentru tine..natura-ntreaga azi te felicita .. si flori, si soare , toate-s ca-n povesti.. sa calci mereu pe trandafiri si flori nemuritoare, sa ai in viata ta priviri ca razele de soare, sa ai o viata ca-n povesti cu vise implinite ..un cer senin si fara nori, viata ta sa fie..sa daruii celui ce iubesti doar clipe fericite...Sa ai in cale numai flori, succes si bucurie..
Sa fii plina de admiratie si departe de orice invidie; sa te inveselesti in mare masura de binele altora; sa iubesti cu o asemenea generozitate a inimii incat dragostea ta sa fie o posesiune draga in absenta rautatii; acestea sunt daruri ale soartei, daruri pe care banii nu le pot cumpara.La multi ani !
O puteti felicita si voi daca doriti : http://ereena.blogspot.com/

11 iunie 2009

Scormonind prin sacul de amintiri


Adriana vine cu intrebarea “Tu cum ti-ai intalnit perechea?” Si asta ma face sa scormonesc prin sacul meu pretios acum,sacul cu amintiri.
Eram in liceu,in perioada “majoratelor” si cu toate ca nu aveam chef,oarecum plictisita ,am mers la aniversarea unei prietene.Acolo am facut cunostinta cu el.
Tupeist,cuceritor,atat de vorbaret incat parea ca are texte déjà invatate pentru a cuceri.Sau asta am crezut eu in acel moment in care tineam baietii la distanta, convinsa fiind ca acestia urmaresc anumite scopuri…
Si in acea noapte el a venit déjà cu intrebarea:”Vrei sa fii prietena mea?Spune DA si n-o sa-ti para rau”Si iarasi cuvinte…
Sigur ca il priveam zambind,gandindu-ma ca nu ma las pacalita de textele lui…Ca va trece noaptea si totul va lua sfarsit.
La plecare mi-a cerut numarul de telefon.I l-am dat ,nu l-a notat pe nimic ,iar eu mi-am intarit convingerea ca nu voi mai auzi de el.A doua zi am fost surprinsa sa ii aud vocea la telefon,a treia a venit sa ii cunoasca pe ai mei( v-am spus ca era tupeist,a adus si flori pentru mama)
Era la noi in vizita o matusa care este mica de statura si slabuta.Iar el era inalt si avea si masura 44 la pantof.Matusa era cam curioasa de fel,dar atunci i-am interzis sa se fataie prin camera.Nu a venit in camera unde stateam noi(Eu,Vali si parintii mei)dar dupa ce a plecat se tot minuna cat o fi de mare daca pantoful de la usa era urias pentru ea…
Si asa am ramas impreuna.Mai intai prieteni,apoi cand am terminat liceul ne-am casatorit.
Era la fel de insistent”Spune DA si n-o sa-ti para rau” Si nu am regretat niciodata.Dimpotriva,dragostea noastra a ramas daca nu ca in prima zi cu siguranta mult mai puternica.La fel va doresc si voua.Voi cum v-ati cunoscut?
Credeti intr-o astfel de dragoste ,trainica,care dureaza pana la sfarsit?

Drumul nebatut


Doua drumuri mi se arata in padurea aurie
Si tare regretam ca-mi fusese dat tocmai mie
Sa aleg.Calator fiind,am stat acolo indelung
Si am privit departe pe cel ce dadea intr-un crang
Iar copacii imi parura dintr-o data intinsi la pamant.

Dupa ce am apucat-o pe celalalt drum
Crezand ca poate am ales mai bine acum
Caci parca avea mai multa iarba
Mi-am spus repede,in barba,
Ca sunt cam la fel.

In acea dimineata semanau atat de mult
Frunzele nu fusesera calcate demult
Oh,am pornit-o pe cel dintai si a doua zi
Desi stiam exact unde ma va opri.
Si atunci m-am indoit de el.

Va spun toate acestea cu un oftat,
S-a intamplat candva,pe inoptat,
In padure doua drumuri am vazut-
L-am apucat pe cel mai putin batut
Si asta a contat


Robert Frost

4 iunie 2009

Premiu


Astazi am avut marea bucurie sa primesc un premiu de la Cristina
Multumesc Cristina,atat pentru premiul tau cat si pentru cuvintele frumoase pe care le-ai spus despre mine.Nu stiu daca le merit...
Il ofer si eu cu mare drag tuturor celor care ma viziteaza.Pentru ca puterea despre care vorbea Cristina vine din faptul ca va simt alaturi.

2 iunie 2009

O intamplare ciudata

Este 1 iunie,ziua copiilor nostrii.Ne-am inceput rutina zilnica si am plecat catre gradinita.
La intoarcere,am intalnit pe strada un baiat .Pana acum nimic neobisnuit veti spune,insa eu am fost profund impresionata.Atat de impresionata incat nu am stiut cum sa procedez.De ce?
Pentru ca avea aproximativ varsta pe care ar fi avut-o baiatul meu.Pentru ca semana foarte mult cu sotul meu…aceeasi culoare a parului si aceeasi tunsoare,trasaturile fetei asemanatoare,pana si acelasi mers…
Am mers in spatele lui si l-am analizat o parte din drum,dupa care am intrat intr-un magazin.La iesire l-am intalnit in usa.Astepta…poate pe cineva.
Astazi am mers pe strada cautand cu privirea,poate il mai intalnesc si imi gasesc curajul de a il intreba macar ce varsta are...
Si tot eu spun ca nu am nici un drept,ca a fost doar o coincidenta...
Pentru cateva minute ieri am avut impresia ca m-am intalnit cu fiul meu...
Am plecat catre casa cu o furtuna in suflet…si m-a fost greu sa ma adun.
Abia acum pot spune :”La multi ani,tuturor copiilor si tuturor celor cu suflet de copil!”

25 mai 2009

Timpul vindeca?

Timpul trece pe langa noi cu o viteza naucitoare.Eu am incercat sa ii dau un sens…fara sa imi mai pun intrebari sau sa privesc la coincidente…
Au aparut noi oportunitati,incerc sa imi tin mintea ocupata,sa am o activitate,caci pentru mine timpul se masoara altfel.
Multumesc tuturor celor care ati fost alaturi de mine,celor care ati poposit aici si mi-ati trimis un gand,prietenilor si familiei mele.
Cineva spunea ca in primul an este mai greu,eu cred ca va fi greu si cand vom intalni o bucurie si cand vom intampina un necaz…Greu va fi mereu,dar am invatat sa nu mai fiu egoista,sa il las sa plece.Sa il sfatuiesc sa mearga spre lumina fara sa mai priveasca inapoi…
Convinsa fiind ca intr-o zi ne vom intalni

Zambet firav


Privesc zambetul minunat,
Aud rasul cristalin al unui copil,
Imi ridic privirea
Si ma afund in albastrul minunat al cerului.

Privesc furnicarul de pe strada,
Ascult oamenii grabiti sau mai putin grabiti
Care trec pe langa mine,
Analizez,ascult ,privesc…

Realizez un zambet firav
Asezat pe buzele mele,
Natura radiaza plina de viata…
Da!Viata merge inainte
Si noi fara a avea de ales
Inaintam impreuna cu ea…

13 mai 2009

Fa-ti timp sa muncesti-
Munca este pretul succesului.
Fa-ti timp sa gandesti-
Intelepciunea este o sursa de putere.
Fa-ti timp sa te joci-
Jocul este secretul tineretii vesnice.
Fa-ti timp sa citesti-
Invatatura este fantana intelepciunii.
Fa-ti timp sa fii prietenos-
Prietenia este drumul catre fericire.
Fa-ti timp sa iubesti si sa fii iubit-
Dragostea hraneste sufletul.
Fa-ti timp sa fii generos-
Viata este mult prea scurta pentru a fi egoist.
Fa-ti timp sa razi-
Rasul este muzica pentru inima.
Fa-ti timp sa visezi-
Visurile te vor purta spre stele.


Autor necunoscut
Dupa un timp,vei invata sa faci diferenta,subtila diferenta,
Intre a prinde o mana si a inlantui un suflet,
Si vei invata ca dragostea nu inseamna sa fii intotdeauna de acord
Si ca a fi in compania cuiva nu inseamna a fi in siguranta.
Si vei invata ca saruturile nu sunt contracte,
iar prezentul nu-i o promisiune.
Si vei incepe sa-ti accepti infrangerile
Cu capul sus si privirea inainte,
Cu gratia unui adult,nu cu durerea unui copil,
Si vei invata sa construiesti astazi
Pentru ca maine este un teren prea nesigur pentru planuri,
Iar viitorul are cai de a te opri in mijlocul zborului.
Dupa un timp,vei invata ca pana si lumina binefacatoare a soarelui iti arde viata
Daca primesti prea multa.
Asa ca sadeste-ti propria gradina si decoreaza-ti sufletul,
In loc sa astepti pe cineva care sa-ti aduca flori
Vei invata astfel ca poti sa treci peste toate...
pentru ca esti foarte puternic.
Si pentru ca esti cu adevarat valoros.


Veronica A Shoffstall

Ce este viata?

Ce este viata?
Viata este un dar...primeste-l
Viata este o aventura...indrazneste sa risti
Viata este un mister...descopera-l
Viata este un joc...prinde-te in joc
Viata este o lupta...fa-i fata
Viata este frumusete...laud-o
Viata este un puzzle...rezolva-l
Viata este sansa...profita de ea
Viata este neliniste...nelinisteste-te
Viata este un cantec...canta-l
Viata este un tel...atinge-l
Viata este o misiune...indeplineste-o!


Autor necunoscut

9 mai 2009

Paradoxul vremurilor noastre

Paradoxul vremurilor noastre in istorie este ca avem
cladiri mai mari dar suflete mai mici;
autostrazi mai largi dar minti mai inguste.
Cheltuim mai mult dar avem mai putin;
cumparam mai mult dar ne bucuram mai putin.

Avem case mai mari dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii dar mai putin timp;
avem mai multe functii dar mai putina minte,
mai multe cunostinte dar mai putina judecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme,
mai multa medicina dar mai putina sanatate.

Bem prea mult,fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Radem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea tarziu,ne sculam prea obositi,
Citim prea putin,ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar

Ne-am multiplicat averile dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult,iubim prea rar si uram prea des.
Am invatat cum sa ne castigam existenta dar nu cum sa ne facem o viata,
am adaugat ani vietii si nu viata anilor.

Am ajuns pana pe luna si inapoi dar avem probleme cand trebuie sa
traversam strada sa facem cunostinta cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari dar nu mai bune.

Am curatat aerul dar am poluat solul.
Am cucerit atomul dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult dar invatam mai putin.
Planuim mai multe dar realizam mai putine.
Am invatat sa ne grabim dar nu si sa asteptam.

Am construit mai multe calculatoare sa detina mai multe informatii
sa produca mai multe copii ca niciodata dar comunicam din ce in ce mai putin.

Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei incete;
oamenilor mari si caracterelor meschine;
profiturilor rapide si relatiilor superficiale.

Acestea sunt vremurile in care avem doua venituri dar mai multe divorturi,
Case mai frumoase dar camine destramate.

Acestea sunt vremurile in care avem excursii rapide,scutece de unica folosinta,
moralitate de doi bani,aventuri de o noapte,
corpuri supraponderale si pastile care iti induc orice stare de la bucurie
la liniste,la moarte.

Sunt niste vremuri in care sunt prea multe in vitrine dar nimic in interior.
Vremuri in care tehnologia iti poate aduce aceasta scrisoare si in care poti decide fie sa impartasesti acest punct de vedere,fie sa stergi acest mesaj.

Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,
pentru ca nu vor fi langa tine o eternitate.

Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te venereaza,pentru ca
acel copil va creste in curand si va pleca de langa tine.

Aminteste-ti sa-l imbratisezi cu dragoste pe cel de langa tine pentru ca
aceasta este singura comoara pe care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic.

Aminteste-ti sa spui "Te iubesc"partenerului si persoanelor pe care le indragesti,dar mai ales sa o spui din inima.
O sarutare si o imbratisare vor alina durerea atunci cand sunt sincere.

Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mana si sa pretuiesti acel moment
pentru ca intr-o zi acea persoana nu va mai fi langa tine.

Fa-ti timp sa iubesti,fa-ti timp sa vorbesti,fa-ti timp sa impartasesti gandurile pretioase pe care le ai.

Tuturor prietenilor mei,va multumesc ca existati.



Octavian Paler

7 mai 2009

Primim daruri

Am primit un dar minunat de la Mariana. Multumesc din inima, m-a emotionat in aceeasi masura gestul cat si versurile.




















Psalm de dor

Doamne,
mi-e sufletul prea plin de un poem aşa de drag!
Aş vrea să îl rostesc şoptit sau să-l strig,
dar parcă nu-ncape-n cuvinte...
E ca o pasăre diafană cu luciri de diamante
care se zbate mereu şi mereu atât de neputincioasă,
neştiind pe care fereastră a inimii să evadeze
pentru un zbor spre înalt
sau undeva spre o zare albastra care,
pânâ nu de mult părea aşa de străină...
Dacă ar ieşi pe una din ferestrele sufletului meu,
s-ar preface-n curcubeu...
Dacă ar ieşi pe alta,
s-ar face ramură de măr înflorit...
Dacă ar ieşi prin alta,
ar deveni susur blând de limpede izvor
ca lacrima de dor...
Ieşind prin alte ferestre,
s-ar face o adiere cu miresme
de trandafiri
şi lăcrimioare...
...Iar prin altele ieşind
s-ar preface-n cântec de harfă,
sau doină de fluier jelind...
...O, Doamne,
mi-e rănită inima de această zbatere-ndelungă!
Vino şi sparge colivia sufletului meu!
Atinge aripile păsării rănite şi fă o minune!
...
O, Doamne, îţi mulţumesc!
Ştiam că vei veni degrabă!
Ştiam că prezenţa Ta îmi va aduce aproape,
atât de aproape toată zarea albastră,
tot Cerul!!!
Ştiam că îi vei aduce cu Tine
Pe toţi ai Tăi...
Pe toţi fraţii mei risipiţi pe-ntreaga vale a durerii...
Ştiam că zbaterea păsării rănite
Se va preface-n psalm,
Un psalm de dor,
de dorul de-Acasă,
un psalm aşa de plăcut
când îl putem murmura împreună,
Eu cu Tine, Doamne,
şi cu ei, cu fraţii mei.

2 mai 2009

Flori pentru Madi


Tocmai mi-a venit ideea sa ii uram impreuna"La multi ani!" Madalinei.
Sa ii facem o mica bucurie si sa ii daruim un buchet de flori.

A trecut un an...

In ultimul timp ma enerveaza intrebarea “ce mai faci?”.Un “ce mai faci” spus pe strada,alaturi de o privire iscoditoare…Ce ar trebui sa raspund?Cat imi este de greu si cat ma doare?De mult nu ma mai plang!
Voua celor care ma vizitati aici va spun ca urmeaza o perioada mai grea pentru mine.
Pe 3 mai ,sotul si cumnata mea Madalina implinesc o varsta.Va imaginati ca si pentru ea este greu sa fie singura in aceasta zi ,fara cel care s-a nascut inaintea ei cu putin timp.O imbratisez si ii doresc tot binele din lume si Dumnezeu sa o intareasca si sa ii dea liniste pe mai departe!
Iar pentru Madalin-Valentin va rog sa spunem doar atat :Dumnezeu sa il ierte!
Dumnezeu sa ii ierte pe toti:Madalin-Valentin,Ecaterina-Gina,Stefan
Iar dupa aceea va veni si data de 13 mai,data cand se implineste un an de la tragicul accident.
A trecut un an,pe calendar caci in inima mea timpul s-a oprit.Ma minunez numai cand privesc spre copii mei si mi se pare cateodata ca s-au schimbat si ma intreb de ce…
Un an in care am avut suisuri si coborasuri,stari confuze…si cand spun asta ma refer strict la ceea ce simt ,nu la partea materiala.Mi-am schimbat valorile…
Banii si tot ceea ce ne inconjoara se pot face,se pot inlocui…Invatasem sa fiu mai linistita,dar acum am inceput sa ma agit…
Am invatat sa fiu tare,defapt Dumnezeu ne intareste,ne este alaturi si ne calauzeste insa imi este groaza de acea zi.Acum un an spuneam ca-mi este groaza de ziua inmormantarii,acum imi este groaza poate de amintirea ei.In rest tot mai astept sa vina…
Am nevoie de o mana intinsa si de voi sa imi fiti aproape!Caci aici acasa va trebui sa fiu curajoasa,sa ii sustin pe cei din jurul meu.Greu este pentru toti!

30 aprilie 2009

Timpul


Timpul se cerne printre degetele noastre,
Precum nisipul din clepsidra.
Atat de repede ia cu el anii,
Nelasand in urma noastra nici o urma.
Rapid si fin si curat
Alearga,se risipesc toate
Fara sa apucam macar
Sa ne cunoastem.
E atat de fin si alunecos,
Sa incercam noi cei din lumea moderna
Sa il oprim…
Savantii,politicienii,poetii
Sa-si uneasca fortele!
Impreuna cu acelasi gand
Sa descopere pastila miraculoasa,
Sau formula magica
Care sa sporeasca nisipul…
Sa nu se termine niciodata,
Sa nu se iroseasca timpul
Si odata cu el anii
Si vietile oamenilor
Care se nasc si dispar
De parca nici nu ar fi existat…
Atat de rapida este trecerea noastra prin viata
Incat cei ramasi se intreaba daca a fost realitate sau au visat.

26 aprilie 2009

"Ivata de la apa sa ai statornic drum,
Ivata de la flacari,ca toate-s numai scrum,
Invata de la umbra sa taci si sa veghezi,
Invata de la stanci cum neclintit sa crezi!
Invata de la soare cum neclintit s-apui,
Invata de la piatra cum trebuie sa spui;
Invata de la vantul ce-adie pe poteci,
Cum trebuie prin lume de linistit sa treci
Invata de la toate ca toate-ti sunt surori,
Cum treci frumos prin viata,cum poti frumos sa mori!
Invata de la vierme,ca nimeni nu-i uitat,
Invata de la nufar sa fii mereu curtat.
Invata de la flacari ce-avem de ars in noi,
Invata de la ape sa nu dai inapoi.
Invata de la umbra sa fii smerit ca ea,
Invata de la stanca sa-nduri furtuna grea!
Invata de la soare ca vremea sa-ti cunosti,
Invata de la stele ca-n cer sunt multe osti.
Invata de la greier,cand singur esti,sa canti,
Invata de la luna sa nu te inspaimanti;
Invata de la vulturi cand umerii ti-s grei
Si du-te la furnica sa-i vezi povara ei!
Invata de la floare sa fii gingas ca ea,
Invata de la soare sa ai blandetea sa!
Invata de la pasari sa fii mereu in zbor,
Invata de la toate ca totu-i trecator.
Ia seama fiu al jertfei,prin lumea care treci
Sa-nveti din tot ce piere,cum sa traiesti in veci!"
Un profesor de filozofie statea in fata studentilor sai avand cateva obiecte in fata lui!Cand a inceput ora,fara sa spuna un cuvant,a luat un borcan mare si a inceput sa-l umple cu pietre cu diametrul de aproximativ 5 cm.Apoi i-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin.
Au fost cu totii de acord ca este plin!Apoi a luat o cutie cu pietricele si le-a turnat in borcan,scuturandu-l usor.Desigur ca acestea s-au rostogolit printre pietrele mari si au umplut spatiile ramase libere.
Apoi i-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin.Au fost din nou de acord ca este plin.Si au ras.
Apoi a luat o cutie cu nisip si l-a turnat in borcan,scuturandu-l usor.Desigur,nisipul a umplut spatiul ramas liber.
Acum,spuse profesorul,vreau sa recunoasteti ca aceasta este viata voastra.
Pietrele mari sunt lucrurile importante:familia,partenerul,sanatatea si copiii vostri,lucruri care,chiar daca totul este pierdut si numai ele au ramas,viata voastra tot ar fi completa.
Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteaza:slujba,casa si masina.Nisipul reprezinta lucrurile mici care completeaza restul.
Daca puneti in borcan mai intai nisipul,nu mai ramane loc pentru pietrele mari si pentru pietricele.La fel se desfasoara si viata voastra,daca va consumati timpul si energia cu lucrurile mici,nu veti avea niciodata spatiu pentru lucrurile importante.Fiti atenti la lucrurile care sunt esentiale pentru fericirea voastra.
Jucati-va cu copiii vostri,faceti-va timp pentru controale medicale,duceti-va partenerul la dans.
Va ramane mereu destul timp sa mergeti la serviciu,sa faceti curat in casa,sa dati o petrecere sau sa duceti gunoiul.
Aveti grija de pietrele mari in primul rand,de lucrurile care intr-adevar conteaza.Stabiliti-va prioritatile,restul este doar....nisip.

24 aprilie 2009

Iubitului meu



Mi-e dor de vocea care striga catre mine
Mangaietor si dulce si suav,
Caci numai ea canta pe note
Numele meu.

Il rasfata din dragoste de mine
Si inca aud “Ma mai iubesti?”
Iar eu glumeam mereu spre tine
Spunandu-ti “Nu”

Din dor, azi fac un zid ce ma-nconjoara
Iar din iubire,puntea catre tine
Caci va veni si ziua cand voi spune
Iubirea este vie!

Privesc spre cer si eu te vad pe tine
Cu veselia ta molipsitoare
Ce ne lipseste atat!
In lumea noastra
Acum e o liniste ce doare.

Zambim si noi cand ne uitam spre tine,
Dar inca aici, noi stim de suferinta
Si va veni si ziua in care
Si noi o vom uita,
In pace si credinta!

23 aprilie 2009

Am primit cartea de la Adriana


Am lipsit o perioada din oras si la intoarcere am avut deosebita placere sa gasesc pachetul cu cartea primita in dar de la Adriana.
Cand am aflat de gestul ei minunat am spus ca Dumnezeu va trimite aceste carti celor care au nevoie de ele.Si El a facut ca aceasta minunata carte “Fiecare zi ,un dar al lui Dumnezeu” sa ajunga si la mine.Multumesc Adriana,multumesc Mariana, voi care ati citit cartea stiti cat ma ajuta.Iar voua care inca nu ati citit-o va spun ca inca din primele pagini am inteles ca Dumnezeu da fiecaruia o cruce pe masura.Ne da atat cat putem sa ducem.Si tot el ne da forta,alinare si puterea de a trece peste aceste incercari daca noi credem in El si Il rugam sa ne ajute.Cei plecati dintre noi au ajuns intr-o lume unde “nu mai sunt nici lacrimi, nici boala, nici suspinare”.Suntem tristi pentru ca nu mai sunt langa noi dar avem alinarea ca acolo le este mult mai bine…
Cartea contine insemnari pentru fiecare zi din an,iar la data de 3 ianuarie am citit:

“Prietenii nostrii care s-au mutat intr-o lume mai buna nu se vor mai intoarce niciodata la noi,nu ne va mai fi dat sa le vedem chipul drag aici pe pamant,sa le auzim glasul,dar stim ca incheierea unei vieti aici pe pamant nu inseamna sfarsitul.Moartea nu este decat o trecere la o viata desavarsita si in aceasta ne gasim mangaiere si nadejde.Desi ei nu se vor mai intoarce la noi,vom merge noi la ei,atunci cand Domnul ne va chema la Sine.Avem de strabatut un drum lung,suntem chemati sa ne ducem truda pana la capat,inca nu ne-am invrednicit de marea liniste,i-am mai ramas datori Domnului cu cate ceva.Suntem obligati sa ne indeplinim menirea ce ni s-a dat aici, pe pamant.De-abia dupa aceea vom putea sa ne bucuram in ceruri de fericita sarbatoare care nu va avea sfarsit.Sa ne acceptam cu bucurie povara,sa ne-o ducem constiincios pana la capat,chiar si cu pretul lacrimilor si al unui chin istovitor:’’Cu staruinta sa alergam la intrecerea ce ne sta inainte’’(Evrei 12,1);sa asteptam cu rabdare chemarea pe care Dumnezeu ne-o va face la patria cea vesnica.Ce fericire va fi atunci,cand ne vom afla in lumina iubirii sale si vom fi mereu impreuna cu Domnul!
Voi,fratilor,cei ce suferiti acum,chiar nu gasiti alinarea in aceasta nadejde vie?Lacrimile sa va impaienjeneasca ochii intr-o asemenea masura,incat sa nu mai fiti in stare sa vedeti aceasta luminoasa zare?
Mergeti la El si veti gasi mangaieare si pace!Cunoscandu-va slabiciunea va va linisti cu privirea Lui iubitoare.Bratele sale raman mereu deschise inaintea voastra,grabiti-va sa va apropiati de ele si veti gasi aparare de toate stramtorarile si de toata frica.Puneti-va nadejdea in Dumnezeul mangaierilor care va cheama la El si care este gata sa reverse asupra voastra,a nevrednicilor si neputinciosilor,pacea si bucuria,al caror Izvor este.Primiti cu smerenie si dragoste crucea care v-a fost data,purtati-o cu rabdare.Nu mai este mult pana la fericita clipa cand Mantuitorul va va chema la liniste,acolo unde nu vor mai fi nici lacrimi,nici boala,nici suspinare.”

Multumesc lui Dumnezeu si celor care mi-au daruit aceasta carte ,datorita careia invat sa vad lucrurile altfel.

13 aprilie 2009

Paste fericit!


Dumnezeu sa va dea un curcubeu la fiecare furtuna, un zambet la fiecare lacrima, o binecuvantare la fiecare pas, o promisiune la fiecare grija si un raspuns la fiecare intrebare

In amintirea fiului meu, Andrei

Era in anul 1995. Inca incepatoare in ale credintei, oprita fiind de la taina impartasaniei, in doliu dupa scumpa mea mama...insarcinata pentru a treia oara. Fetele aveau varsta gradinitei. Toata lumea spunea ca mi-am pierdut mintile, din moment ce ma pregateam sa aduc pe lume al treilea copil. Adevarul e ca nu ma bucuram nici eu, dar nu vedeam alta cale. Nu puteam face avort. Si imi era atat de greu, singura impotriva lumii intregi, incat pasii mei nu mai stiau drumul spre biserica. Rugaciunea mea s-a racit...Singura incurajare o primeam de la scumpele mele fetite, care acceptasera ideea de a imparti tot ce aveau cu viitorul fratior sau viitoarea surioara. Ma induioseaza si azi amintirea unor cuvinte dulci, rostite din nevinovatia sufletelor lor. Aveam pe vremea aceea doar 2 camere, iar cei apropiati din familie spuneau: "Nu mai e loc pentru un al treilea copil". Si fiica mea cea mare, de cinci anisori, raspundea cu glas suav: "Uite, mai e putin loc, aici in patul asta, aici pe margine!"

Eram obosita, agitata, stresata, intr-o continua alergatura. Nu m-am ingrijit deloc. Sotul meu a plecat in misiune la granita cu Iugoslavia. Eram singura, faceam si scoala de soferi. La sase luni s-a rupt filmul, am inceput sa ma simt foarte rau. M-am internat in spital, ca sa nu pierd sarcina. Dar intr-o seara, inevitabilul s-a produs. Cam la sase luni si jumatate.

Andrei a sosit mult prea devreme. Nu i-a dat nimeni nici o sansa. Nu a scos nici un sunet. Nu a incercat nimeni sa-l salveze. Nici macar nu i-au legat buricul, l-au lasat asa, aruncat pe o paturica. Eu l-am "furat" ca sa-l incalzesc, infasandu-l intr-un prosop. Arata bine, semana cu sotul meu, ma strangea de deget. M-a gasit doctorita si m-a certat. I-am cerut sa-i lege buricul si sa-l duca la reanimare. Am fost refuzata, pe motiv ca nu stiu ce cer...A decis ea, pentru binele meu...m-a scutit de posibilitatea de a avea un copil probabil bolnav, probabil cu dizabilitati. M-a alungat de langa el. Am pandit si l-am furat inca o data. La fel si a treia oara. Pana la urma, femeia de langa mine, o crestina autentica in grija careia m-a dat Maicuta Domnului in acele zile, mi-a zis: "Maine dimineata este alta doctorita la copii, care va face totul ca sa-l salveze. Si daca este voia Domnului ca el sa traiasca, sfintii ingeri il vor acoperi si ii vor tine de cald". Am ascultat-o si m-am linistit. L-am botezat, cu apa si cu lacrimi. Dimineata, inainte de a se schimba tura, am alergat sa-l caut. Nu mai era la locul lui. L-am gasit aruncat intr-o chiuveta. Abia mai respira...Cand a venit doctorita cea buna, nu mai era nimic de facut. Am plecat dupa preot, sa-i citeasca cele cuvenite. Pe cand m-am intors, trupusorul chinuit disparuse. Mi l-au aruncat in crematoriu.

Medicii nu m-au inteles si apoi nici nu m-au lasat sa-mi traiesc durerea. Am ramas in spital in salonul mamicilor. Toate mamicile aveau grija de copii lor si vorbeau despre ei, asa cum era si normal. Eu parca n-aveam nici un rost. Dragul meu Andrei... Multa vreme m-au chinuit intrebarile, am incercat sa inteleg de ce si din cauza cui. Am regretat ca nu m-am luptat cu doctorita aceea, cu mai multa putere. Acum nu ma mai intreb de ce mi s-a intamplat asta. Am ingropat vinovatia, a mea si a neamului a carui nume nu va mai merge mai departe. Mi-am regasit linistea. Ma bucur ca Andrei a existat,ma bucur ca am petrecut impreuna cateva ceasuri, pe furate, si ca mi-a strans degetul, cu manuta lui mica si delicata. Am nadejde ca ne vom reintalni, cu mila Domnului, acolo unde este bine.

De mare ajutor mi-a fost "mamica" din patul vecin. Avea 41 de ani, 2 copii mari si tocmai il nascuse pe al treilea. A avut grija de mine si mi-a vorbit de voia Domnului, mi-a povestit intamplari minunate, m-a incurajat. Dupa multi ani am reintalnit-o la Techirghiol, la parintele Arsenie. Ne-am recunoscut una pe alta dupa voce.

Nu stiu cum as putea incheia aceste randuri, pe care multa vreme nu le-am putut scrie, dar care acum parca nu vor sa se termine. Scriind, parca am mai stat nitel de mana cu micul meu Andrei. Acu ar fi fost marisor. Domnul sa-l odihneasca in pace.
Publicat de Dana


http://fiifericit.blogspot.com/2009/04/in-saptamana-patimilor-amintiri-despre.html

Barbatul si femeia

Barbatul este cea mai elevata dintre creaturi. Femeia este cel mai sublim ideal.
Dumnezeu a facut pentru barbat un tron, pentru femeie un altar.
Tronul exalta, altarul sfinteste.
Barbatul este creierul, femeia este inima.
Creierul primeste lumina, inima primeste iubire. Lumina fecundeaza, iubirea reinvie.
Barbatul este puternic prin ratiune, femeia este invincibila prin lacrimi.
Ratiunea convinge, lacrimile induioseaza sufletul.
Barbatul este capabil de eroism, femeia - de orice sacrificiu.
Eroismul innobileaza, sacrificiul aduce sublimul.
Barbatul are suprematia, femeia are intuitia.
Suprematia semnifica forta, intuitia reprezinta dreptatea.
Barbatul este un geniu, femeia este un inger.
Geniul este incomensurabil, ingerul este inefabil.
Aspiratia barbatului este catre gloria suprema, aspiratia femei este indreptata catre virtutea desavarsita.
Gloria face totul maret, virtutea face totul divin.
Barbatul este un cod, femeia este evanghelia.
Codul corijeaza, evanghelia ne face perfecti.
Barbatul gandeste, femeia intuieste.
A gandi inseamna a avea creier superior.
A intui, simtind inseamna a avea in frunte o aureola.
Barbatul este un ocean, femeia este un lac.
Oceanul are o perla care il impodobeste, lacul, poezia care-l lumineaza.
Barbatul este un vultur care zboara, femeia - o privighetoare ce canta.
A zbura inseamna a domina spatiul, a canta inseamna a cuceri sufletul.
Barbatul este un templu, femeia este sanctuarul.
In fata templului ne descoperim, in fata sanctuarului ingenunchem.
Barbatul este plasat acolo unde se sfarseste pamantul, femeia acolo unde incepe cerul.



Victor Hugo

8 aprilie 2009

Ma ridic...

Ma lupt cu mine si cu lumea toata
Si ma ridic din propria-mi cenusa.
De e usor sau greu,
Stiu numai eu si gandul meu.

Cu ochii mintii eu privesc la tine
Si te aud cum mandru esti de mine
Si imi dai forta si speranta
Pasesc cu fruntea sus spre maine…

Cand deznadejdea fruntea mi-o umbreste
Te vad zambind,tinandu-ma de mana
Si stiu ca nu poate distanta rece
Intre noi doi sa intervina.

Caci dragostea e foc si e liantul
Ce tine aproape doua inimi calde,
Iar noi doi suntem impreuna
Aici si dincolo de moarte.
.

2 aprilie 2009

Nu esti singur

"Chiar daca tu nu poti merge singur, oricand cineva e dispus sa te ajute...suflet langa suflet...prin blog...continua sa speri...MEREU ESTE CINEVA LANGA TINE"

Dupa rugaciune urmeaza actiunea

Un om bun si credincios a intrat intr-o perioada de dificultati financiare.Oriunde se intorcea,alta cerinta ii era adresata pana cand,in cele din urma,a ajuns,dupa cum se spune,"atat de sarac,incat nu mai avea dupa ce bea apa".Intr-o noapte,in tulburarea lui,a cazut in genunchi,si-a ridicat ochii spre cer si s-a rugat:"Doamne Dumnezeule,sunt sarac lipit pamantului.Te rog sa ma lasi sa castig la loterie-repede!"In saptamana urmatoare,a fost optimist ca i se va imbunatati situatia.Dupa trei luni,credinta a inceput sa-i slabeasca si,pana la sfarsitul anului,deveni furios ca nu castigase nici un banut.
-Ma auzi, Doamne?s-a rugat el.Am crezut ca ma vei ajuta,dar a trecut un an intreg si nu mi-ai raspuns la rugaciuni.
Dintr-odata,un nor negru aparu,un fulger brazda cerul si o voce bubui:
-Te aud...te aud.De fapt,ti-am auzit toate rugaciunile,dar mai lasa-ma.Puteai si tu macar sa cumperi un bilet la loterie.


Factorul Aladdin

Roaga-te pentru ceva si apoi uita

In timp ce sustinea un discurs la Attingham,Andrew Glazewsky a pomenit despre legile manifestarii si a facut o afirmatie interesanta :
"Daca te rogi tot timpul pentru un lucru,pui in actiune legile inversarii".
Nu am inteles ce dorise sa spuna.A explicat:" E destul de simplu.Daca te rogi tot timpul pentru un lucru,arati ca nu ai credinta.Trebuie sa ceri o singura data si apoi sa mergi inainte cu incredere".



David Spangler

Cum sa te rogi

Intr-o seara, in timp ce avea grija de copil,bunicul trece pe langa camera nepoatei si o aude repetand alfabetul intr-o maniera foarte respectuasa.
-Ce faci acolo? o intreba el.
-Imi spun rugaciunea,explica fetita.Dar nu stiu exact cuvintele potrivite in seara asta,asa ca spun toate literele.Dumnezeu le va pune la un loc,pentru ca stie la ce ma gandesc.


-"The Best of Bits and Pieces"(Factorul Aladdin)

Cere unui inger

In cartea ei, "Embraced by the Light",Betti J.Eadie afirma ca,in timpul experientei ei de moarte clinica din 1973,a vazut ingeri grabindu-se sa raspunda rugaciunilor.Erau plini de dragoste si bucurie pentru munca lor.Aceste rugaciuni apareau ca raze de lumina,fascicule ale unor mici lanterne si scantei care izbucneau de pe pamant.
"Mi s-a spus foarte clar ca toate rugaciunile sunt auzite si indeplinite",continua ea.
"Am inteles ca odata ce rugaciunile noastre au fost eliberate,trebuie sa renuntam la ele si sa credem in puterea lui Dumnezeu de a le indeplini.El ne stie nevoile tot timpul si nu asteapta decat o invitatie pentru a ne ajuta.Are toata puterea de a ne raspunde rugaciunilor noastre,dar este ingradit de propria lege si de dorintele noastre.Odata ce am cerut cu dorinta sincera,fara a ne indoi de nimic,vom primi"


Sandra Rogers (Factorul Aladdin)

Decide sa faci cel putin o fapta buna pe zi

Decide sa faci cel putin o fapta buna pe zi,
Daca nu cateva sau nenumarate.
Vorbeste cu Dumnezeu in fiecare dimineata si intreaba-L:
"Ce pot face azi?"
Iti va raspunde si te va indruma,caci El este in tine.
Si Ii vei fi dat viata intrebandu-L.
El nu se poate manifesta fara a I se cere.
Dumnezeu iti vorbeste prin sufletul tau,care este
adevarata indrumare a vietii tale.
Cere-I lui Dumnezeu,vorbeste cu Dumnezeu,discuta cu El si
vei fi sursa multor miracole.
Le vei produce pe toate in jurul tau.
Fa cel putin o fapta buna pe zi pana la
finalul vietii tale.
Gandeste-te cat bine
va insemna asta!
Si daca cele 4-7 miliarde de oameni de pe pamant ar face
o fapta buna pe zi,CE MAI PLANETA AR FI !

Dr.Robert Muller

30 martie 2009

Prietenii sunt ca ingerii

Povestea spune

ca in urma cu un numar de ani

un om si-a pedepsit fetita

in varsta de 5 ani

pentru ca a risipit o hartie aurie

de impachetat foarte scumpa.


Omul statea rau cu banii

si deveni si mai suparat cand

a vazut ca fetita a folosit hartia respectiva

ca sa decoreze o cutie

si sa o puna sub bradul de Craciun.


Cu toate acestea,

fetita a adus tatalui ei

cadoul in dimineata urmatoare spunand:

"Acesta este pentru tine, taticule".

Tatal a fost rusinat

de reactia lui furioasa de cu o zi in urma,

dar supararea lui

se arata din nou cand vazu ca,

de fapt, cutia era goala.


El i-a spus pe un ton raspicat:

"Nu stiai, domnisoara, ca atunci cand dai un cadou cuiva, trebuie sa pui ceva in el ? "


Fetita s-a uitat in sus spre tatal sau,

cu lacrimi in ochi, si a zis:

"Taticule, cutia nu este goala.

Am suflat in ea atatea sarutari pana cand s-a umplut."


Tatal a ramas perplex.

S-a pus in genunchi

si si-a imbratisat fetita

si a rugat-o sa-l ierte

pentru supararea lui fara rost.

La scurt timp dupa aceasta,

micuta fetita a murit intr-un accident

si se spune ca tatal ei

a tinut acea cutie aurie

alaturi de patul sau

tot restul vietii sale.


Si de cate ori a fost descurajat

sau a avut de trecut peste situatii dificile,

deschidea cutia

si lua un sarut imaginar

si isi amintea

de dragostea care a pus-o fetita acolo.

Intr-un adevarat sens,

fiecare dintre noi, ca si oameni,

primim o cutie aurie cu dragoste neconditionata si saruturi

de la copiii nostri, de la familie, de la prieteni.

Nu putem avea altceva mai pretios decat asta.


Prietenii sunt ca ingerii

care te ridica pe picioarele tale,

atunci cand ai probleme

sa-ti aduci aminte tu insuti sa zbori !



Autor necunoscut

27 martie 2009

Vis

Afara copacii-nfloresc,
Dar gerul din inima mea
Ma ingheata.

Ma zbat intre noapte si zi,
Ma agat de orice,de oricine,
Dar niciodata nu va mai fi
Cum a fost langa tine.

Si viata este grea sau este buna?
E dureros sa nu te-mpaci cu tine,
Privesti spre cer si te intrebi: ce vine?
Un vant cumplit
Sau sora sa craiasa
Cu alaiul ei de zane flori,
Dansand zglobii in raze mandre alese
Feeric vis venit din alte zari.

Si in vis apare un frumos flacau
Cu parul blond si ochi ca apa marii
Atat de fericit imi arata
Ce minunat taram.

E fericit si eu te vad pe tine
Si ma-ncalzesc in zambetul ce-l are
Si e atat de cald si bine
Si ma topesc in dulcea primavara.

23 martie 2009

Multumiri


Daca tot este primavara ,as vrea sa ofer cate o floare tuturor celor care poposesc la mine.
Va multumesc pentru rabdarea voastra,pentru fiecare cuvant,fiecare gand pe care l-am simtit alaturi de mine.

Atunci cand eram dezamagita voi mi-ati aratat si o alta fata.
Ati aratat ca sunt si oameni buni ,cu suflet mare,carora le pasa…
Si m-ati facut sa vad padurea si uscaciunile din ea…Si sa-nteleg ca nu merita sa suferi pentru ele,sunt lipsite de viata…nu mai au suflet,l-au pierdut candva,undeva si nici macar nu au observat…

Atunci cand ramai singur nu trebuie sa te bazezi decat pe tine.Sa nu ai asteptari si nici sperante pentru ca cei la care ai asteptari te dezamagesc cel mai tare.

Dragii mei va ofer cate o floare si va doresc o viata cu mult soare si ras zglobiu fara de griji si vesnic sa va fie sarbatoare!

Amintire din viata

Mi-e dor de amurgul de vara
Pe care-l priveam impreuna,
De ploaia calda ce ne picura,
De tinerea calda de mana.

Pasesc ratacind in nestire
Fara nici cea mai mica speranta,
Doar sursurul apei invie
O amintire ratacita din viata.

Traiesc intre prezent si trecut
Sau poate mai mult printre vise,
Iar sufletul meu calator
Se zbate sa mearga-nainte.

E frumos si e cald si e bine
Un cantec suav se aude,
Privesc iar apusul cu tine
Tinandu-ne de mana-ntr-o luntre.

18 martie 2009

Ingerasului meu


Ai fost un vis scurt,
O dorinta,un fulg de nea
Pe care l-am prins in mana mea
Dar abia am apucat sa-l vad

Ai fost dorinta noastra
Dragostea,speranta,iubirea
Dar ai plecat fara a apuca sa ne cunoastem
Mult prea devreme.

Acum esti o stea stralucitoare,
Frumoasa dar mult prea departe
Si oricat incerc sa te ating nu reusesc.
Nu pot decat sa-mi ridic privirea ,
Sa-mi imaginez cum arati
Cat ai crescut,ce chip ai…

Ma gandesc cu duiosie la tine
Si poate acum ar trebui sa spun
E sarbatoare!
Dar ce sarbatorim?

Iarta-ma pentru ca …
Nu ma gandesc suficient de mult la tine,
Memoria mea refuza sa-si aminteasca
Anumite lucruri.
Dar este din iubire.

Si daca poti ,intinde mina si cheama-l la tine
Puteti sarbatori
La voi e sarbatoare,la noi se cheama altfel…
Jale

Va trimit un sarut prin adierea vantului,
Un gand frumos,special pentru voi,
Un suras cald , o dulce imbratisare
Si o intalnire in vis, la marea sarbatoare.

Frumosul nu doare niciodata

Analizand comportamentul meu,realizez ca mintea refuza sa-si aminteasca momentele foarte dureroase.Incerci,iti apare un fragment,o imagine de care te scuturi repede,dorind s-o alungi..

Probabil ca am fost creati cu un sistem de autoaparare,suntem ca si robotii care isi incarca bateriile pentru a functiona…
Cand un gand urat iti apare in minte,il alungi imediat cu un gand bun.Asa ma incurajez si eu…Nu imi doresc sa uit,nu vreau!
Refuz numai anumite piese ale puzzle-ului,constienta fiind ca n-am sa-l mai termin niciodata.

Prefer sa-mi amintesc momentele frumoase,frumosul nu doare niciodata.Te face sa zambesti,iti da aripi.
Poate o sa imi spuneti ca nu e bine in lumea mea,dar eu vreau sa trec de la robotul care executa anumite miscari greoi ,fara sentimente,fara viata;la pasarea care se ridica fericita in zbor,inaltandu-se catre soare

16 martie 2009

Au nevoie de ajutor


Parintele Valentin Stefan este preot la Parohia Sf. Nicolae din Ralesti jud Giurgiu si s-a alaturat asociatiei PRO VITA si parintelui Tanase de la Valea Plopului in lupta pentru salvare de vieti.
Parintele are un vis de a construi un complex familial care sa gazduiasca suflete napastuite,copii nedoriti si aruncati,mame cu copii fara adapost.Are un petec de pamant atat.Aici intervenim noi cei care putem si vrem sa-l ajutam.Are nevoie de material de constructii ,de tot ce este necesar pentru construirea unei cladiri.
Momentan gazduieste 30 de copii cu mamele lor,oameni fara adapost.Parintele se ocupa sa nu le lipseasca nimic.Dar are nevoie de ajutorul nostru.Tot ceea ce unora dintre noi nu ne mai este folositor,pe acesti copii ii poate ajuta. Au nevoie, in afara de bani, si de tot ceea ce este necesar intr-o gospodarie: mobila, covoare, masina de spalat, frigider, aragaz, vesela . Daca voi, sau cunoscutii vostri inlocuiti obiectele mentionate cu altele noi, va rugam ca pe cele vechi sa le daruiti acestor copii necajiti.
Dacă vreţi să contribuiţi la realizarea acestui vis:

BCR Giurgiu, Cont iban RO 39 RNCB 0145098349640001
Asociatia Pro Vita Sfantul Brancoveanu Filiala Giurgiu
Telefon Părintele Valentin: 0720 906 635
Comuna Gogoşari, sat Răleşti, Biserica Sf. Nicolae

15 martie 2009

Va cer iertare

Imi cer iertare pentru toata nelinistea mea,pentru toate gandurile mele,pentru toate faptele mele.Iti cer iertare Tie Doamne,va cer iertare voua tuturor cunoscuti si necunoscuti si tie Vali…
Pentru ca mi-am propus sa fiu mai buna,sa fiu puternica sa ajut.Dar nu imi iese.Nimic din toate acestea nu infaptuiesc…
Iti cer iertare Doamne ,ca ma doare cand ar trebui sa ma bucur,ca analizez gesturi cand nu ar trebui sa imi pese ,ca “judec” in loc sa multumesc…
Si cine spune ca sunt puternica?Nici pe departe!
Puternica voi fi cand voi putea sa intorc si celalalt obraz cu bucurie si fara sa ma doara…

A trecut timpul



A trecut timpul. Oare a trecut?
Privesc in jurul meu ,la inceput,
Si vad zile frumoase si senine
Ce oglindesc feeric doar iubire.

Revad campul cu maci ce-l adorai,
Sau graul verde cum te bucurai
De tot ce minunat in palma sa
Natura draga tie-ti daruia.

Cu bucurie-n suflet cautai
Spre locuri dragi cu liniste lasate
In grija ta.

A trecut timpul.Oare a trecut?
Ma-ntorc in campul magic de-nceput
Revad aceleasi locuri adorate
Dar de acum in grija mea lasate.

E grea povara,dar mai greu destinul
Si lupt sa alung amarul si veninul
Privind la cer,caci poate o reflecta
O mica raza de pe steaua ta.

7 martie 2009

Caderi necesare

Exista caderi necesare.
Asa cum exista si adversari necesari si greseli necesare.
Altfel, cum am sti cat de mult valoreaza o reusita,
cum am putea masura
distanta dintre noi si trecutele noastre fragmente de viata,
dintre eul de ieri si cel de azi?
Prietenii ni-i facem singuri si uneori ni-i gonim singuri.
Cu sau fara intentie, realizand sau nu cat pierdem de fiecare data.
Se-ntampla si sa gresim de doua ori la fel.
Se-ntampla si sa ne ia prin surprindere unele renuntari.
Si, mai ales, se-ntampla adesea ca esecurile sa se suprapuna,
punandu-ne la incercare puterea de a incasa lovituri.
Lovituri care pot nauci.
Intotdeauna apare si ceva-ul care te ajuta sa uiti,
sa treci mai departe, sa depasesti momentul si, in final,
sa-ti vindece toate ranile.
Cu ce pret? Asta e numai treaba ta.



ANGELA RIBUS

Atat cat ti se cuvine

Incercand sa iti dai singur raspunsuri.
Sa judeci normal intr-o lume despre care stii
atat cat ti se cuvine.
Atat cat ai avut curajul sa cauti. Sa afli.
Daca te dor urechile, te refugiezi in linistea din tine.
Fara sa te ascunzi. Atat cat sa ti se faca dor. De sunete.
Daca obosesti, e suficient sa stii
ca sunt altii cu adevarat tristi si resemnati,
pentru a descoperi ca inca mai ai resurse.
Ca poti trece si peste asta.
Si ca nici macar nu este atat de greu cum ai fi crezut.
Daca simti ca prea multe si prea grele s-au adunat,
nu trebuie nici macar sa te straduiesti sa uiti.
Oricum, cu timpul uiti.

Important e sa ai intotdeauna ceva de iubit.
Pentru a-ti aminti, in fiecare clipa, ca merita.


ANGELA RIBUS

Paradisul meu

Ar merita să dedic câte un cub
fiecărui prieten pe care îl am;
fiecărui om pe care îl admir pentru ceva;
fiecărei persoane care mi-a influenţat,
într-un fel sau altul, viaţa.
Ar merita să le mulţumesc, pe rând şi deopotrivă,
tuturor, pentru că m-au învăţat să trăiesc frumos,
să mă corectez atunci când greşesc,
să nu renunţ când totul pare greu
şi să trec mai departe zâmbind.
Lumea e alcătuită din mai multe lumi, cu siguranţă.
În lumea mea, toate se rostuiesc frumos.

Treptele împlinirii –
accesibile sau greu de atins,
sunt altele,
pentru fiecare.


ANGELA RIBUS

5 martie 2009

Mereu ratacind

Eu sunt o melodie cantata si neterminata
Un vers scris dar niciodata rostit,
O piesa scrisa si niciodata jucata
Un vis...

Sunt o vorba duioasa
Rostita cu blandete intr-o seara,
Un suras pe buzele tale
Ce freamata dupa a mea chemare.

Sunt sclipirea jucausa din ochii tai
Care ma cauta fara incetare
Si dorul din inima mea
Sunt mereu ratacind,in cautare…

Va trebui sa ma ridic

Cand adierea lua cu ea
Petala trandafirului abia inflorit
Un trosnet sec
Din trupul meu rupea,
O aripa ce ma ajuta sa ma ridic.

Grea lovitura,dar mai grea caderea
Si zbuciumul si jalea si durerea,
Dar nimeni n-o sa vada ca sunt mic
Asa cum am cazut, va trebui sa ma ridic.

In lumea asta cruda si nedreapta
Noi trecatori pe-a vantului rafala,
Vom incerca sa ducem crucea cat mai dreapta
Incovoiati de-a sortii mana.

Si fruntea sus caci nimeni n-o sa stie
Ce mare este jalea,
Vom infrunta cu voinicie
Destinul ce-si urmeaza calea.

Aripi frante

O veste primita intr-o secunda,
Un fulger cazut pe un cer senin
Un strigat !

O aripa franta,un suflet sfarmat
O lacrima prelinsa in tacere,
O zi frumoasa cu soare
Si totusi atat de urata.

Un zambet frant , o inima impietrita
Furtuna,furie,durere,
O pasare cazuta pe asfalt
Ranita si invinsa ,
Un zbor terminat prea devreme.

O hora transformata intr-o doina,
O amintire…
Atat ne-a ramas dintr-o viata
De bucurie si iubire.

3 martie 2009

Visam sa fiu cu tine

Priveam in albastrul curat al ochilor tai
Unde se oglindea bunatatea,
In adancul sufletului curat
Uneori neinteles.
In adancimea finite tale,
Unde imi doream sa patrund pentru a fi mereu impreuna cu tine…

Visam sa ma transform intr-o floare,
Sa ma asezi duios la reverul tau
Pentru a ma purta permanent langa inima ta.
Iar tu razand imi spuneai ca sunt mult mai mult decat atat
Ca am patruns adanc in inima ta si sunt permanent langa tine.

Acum cand te caut fara nici o speranta,
Cand tristetea imi poarta pasii pe alei pustii
Si pune stapanire pe fiinta mea,
Vreau sa ma transform …in ce oare?
Eu si acum te astept sa vii!

1 martie 2009

Moartea cuvintelor

Nu ştiu de ce, de la o vreme cuvintele mi se lipesc de degete, de buze, de suflet şi stau aşa - agăţate în gol ca o inimă dezgolită.
Nu vor să mai plece, nu vor să se mai rostească, nu vor să mai simtă pagina - stau înfipte în mine asemeni unor păcate şi răscolesc, răscolesc, răvăşesc, inundă şi rămân.

Azi mi-au ajuns cuvintele în gât şi simt că mă sufoc, dar nu pot nici măcar să le rostesc. Cuvintele mele au învăţat să se revolte şi să moară.
Se aruncă de pe buze înapoi în suflet şi tac! Tac!
Am să mor ucisă de tăcerea lor şi-am să mă rostogolesc asemeni unei lacrimi pe care nu o mai vrea nimeni.
Sunt plină de cuvinte şi nu mai pot dărui niciunul!

Sandrina-Ramona Ilie ( Lady Allia)

Sentimente confuze

Nu pot sa imi pun sufletul pe hartie,pentru ca poate numai asa as putea arata ce simt.Nu pot nici macar eu sa inteleg ce se petrece,cum este lasat de Creator sa percepi,sa treci peste,sa continui ceea ce noi ii spunem viata.Am senzatia ca timpul s-a oprit,uneori simt acele sentimente confuze:durere,melancolie,tristete,dor…dar daca nu realizez cum trece timpul alteori nu inteleg de ce imi este dor…E complicat,nu se poate descrie o asemenea stare confuza ..Parca ma privesc de undeva din afara si ma privesc cu uimire.Cum sa inteleaga cei din jur ce se petrce cu mine daca nici macar eu nu ma inteleg?Eu stiu ca ma intreb mai mereu unde e?De ce nu mai vine?

Si daca eu ma intreb ce sa spun copiilor cand le e greu?Cum sa le spun mai frumos ,fara sa le doara ca nu mai vine?Uneori am impresia ca fata mea cea mica gandeste mult mai matur…(cea mare nu vorbeste despre asta).Ea a analizat foarte atent tot ce s-a intamplat la inmormantare si dincolo de cuvintele noastre de ‘’maturi’’ si-a format propria ei parere.Ea stie mult mai sigur decat mine ca tati are acum o alta casa pentru trup si ca sufletul sau ne vegheaza din cer…

Cand noaptea vine

Atunci cand noaptea vine
Si in mod firesc natura s-a culcat
Eu caut ratacind dupa tine
Baiatul meu cu par balai.

Adult dupa ani,copil la suflet
Tu te ascunzi printre povesti
Dar in mintea noastra,noi adultii
Spunem ca-n zori povestile pier .

Pe lumea asta “serioasa’’
Ai refuzat sa mai ramai
Si poate acolo printre ingeri
Esti fericit printre copii .

Nu ai ales sa pleci

Stiu ca nu tu ai ales sa pleci ,am inteles…Dragostea noastra atat de mare mereu a invins!A facut fata tuturor furtunilor din trecut,a razbit atunci cand minti bolnave incercau sa ne desparta…Am trecut impreuna prin bucurii si tristeti,ne-am impletit unul dupa celalalt,ne-am completat,am devenit un intreg…Cu fiecare zi eram tot mai puternici,mai fericiti,mai uniti…dragostea noastra mereu va invinge,chiar si acum cand acest obstacol ne desparte,sunt convinsa ca iti amintesti de mine,fata care mereu te asteapta acasa…

Iarta-ma daca uneori sunt slaba,deznadajduita,am sufletul frant…Incerc sa zambesc pentru tine,vreau sa te incalzesc cu zambetul meu,sa iti alin suferinta despartirii cum si tu mi-ai infrumusetat anii petrecuti impreuna…

Si daca sunt trista ,inchid ochii pentru a ma incarca din veselia ta,din dragostea ta pentru viata,natura,cantec.Este imposibil sa fiu trista cand tu emani atata fericire…

Si cand lacrimile curg fara voie pe obrazul meu acum brazdat,ma rusinez!Femeia care era langa tine avea o forta ,acum cand poti citi prin mine ,cand poti percepe altfel totul vezi si adevarata mea fata…vezi ca forta mea erai tu…

Undeva in mine au ramas radacini din fiinta ta,nu le voi irosi,ele imi dau putere sa merg mai departe pana in ziua cand ne vom intalni.

Te vad

Te vad in fiecare suras,
In fiecare joc de copil
In fiecare cantec..

Te vad alergand spre mine
Ca intr-un joc
Intind mana sa te apropii
Dar tu te indepartezi surazand
Si tot caut…

Privesc apoi catre stele
Pentru ca vreau sa te vad!
Te vad ascunzandu-te printre ele
Si mereu surazand
Te vad de fiecare data pe strada
Venind zambind catre mine
Si deschid ochii mari
Pentru ca sa raman cu imaginea ta
Intiparita in suflet
Acolo intotdeauna TE VAD

Martisor


Un buchetel de ghiocei,
Parca nascuti din puritate,
Sunt pentru suflet un crampei,
De bucurie si seninatate.
Si,potriviti cu a dvs.bunatate,
Cu dragoste curata vi-i ofer,
Sa va aduca multumiri si sanatate,
Si tot ceea ce,si pentru mine sper.

Despre noi

Pentru a scapa de ispita calculatorului si televizorului (mai precis a posturilor care difuzeaza desene animate care sunt din ce in ce mai violente si din care copii nostrii nu au nimic bun de invatat) am decis impreuna cu fetele mele sa cautam alte activitati pentru timpul liber.
Am hotarat : cea mare va merge la inot si cea mica la pictura.

Pentru ca cea mare vrea sa invete sa inoate,am inceput sa cautam cele necesare.Si cum in orasul nostru nu mai exista un magazin sportiv,a fost o adevarata aventura sa gasesti un costum de baie in anotimpul acesta…Dupa ce am luat la rand aproape toate magazinele si am suportat privirile mirate ale vanzatoarelor ( de parca as fi cautat ‘’marul de aur’’) am gasit ceva ce se cheama costum de baie
Nu este aratos, dar m-am bucurat pentru picioarele mele care puteau sa ia o pauza…Acum putem merge la inot .

De ce desen pentru cea mica? Nu stiu, poate pentru plimbarea care o face sau pentru ca a facut cateva desene care m-au facut sa cred ca ar putea invata ceva…(judecati singuri, le puteti vedea cateva aici si cateva la posturi precedente).

Ea deseneaza zilnic dar recunosc nu prea am dat importanta,mi-am spus ca sunt desene copilaresti.Ainceput cu desene despre tati.Atunci cand ii era dor de tata,facea un desen despre cum si-l amintea sau cum si-ar fi dorit sa fie.Ea si tati in toate desenele.Acum face diverse desene,inspiratii de moment .
A fost foarte fericita pentru ca am inscris-o la pictura desi este putin necajita ,pentru ca nu intelege cum o sa stea doua ore acolo in picioare?Are multe intrebari despre cum arata locul si cum o sa fie,iar luni
O sa ne povesteasca singura daca este sau nu incantata.