A trecut timpul. Oare a trecut?
Privesc in jurul meu ,la inceput,
Si vad zile frumoase si senine
Ce oglindesc feeric doar iubire.
Revad campul cu maci ce-l adorai,
Sau graul verde cum te bucurai
De tot ce minunat in palma sa
Natura draga tie-ti daruia.
Cu bucurie-n suflet cautai
Spre locuri dragi cu liniste lasate
In grija ta.
A trecut timpul.Oare a trecut?
Ma-ntorc in campul magic de-nceput
Revad aceleasi locuri adorate
Dar de acum in grija mea lasate.
E grea povara,dar mai greu destinul
Si lupt sa alung amarul si veninul
Privind la cer,caci poate o reflecta
O mica raza de pe steaua ta.
Un comentariu:
Un copil vazu un barbat si o femeie ca plangeau, si intreba pe slujnica ce ingrijea de el de ce sunt asa de mahniti? Ea ii raspunse, ca acesti oameni pierdusera pe scumpul lor baietas.
"Pierdut!--Zise copilul--Vino iute sa-l cautam!"....
"La ce bun--raspunse slujnica. Nu-l mai gasesti in lumea asta. A murit"...
"Si unde e acum?"
"In Cer."
"In Cerul despre care mi-ai vorbit tu atata? In Cer, unde e atat de frumos, unde este Mantuitorul Hristos si unde copiii se joaca cu ingerii?"...
"Da! Acolo!--ii raspunse slujnica.
Copilul ramase pe ganduri cateva clipe....apoi mirat intreba: "Asta numesc oamenii pierdut?"....
Cata intelepciune la un copil!
http://uncoltisorderai.blogspot.com/2009/03/nu-sunt-pierduti.html
Trimiteți un comentariu