1 martie 2009

Poezii

NU AM INVATAT

cineva îmi spunea odată în timp
ce mă săruta pe creştet:
"despărţirile dor doar când rupem
oamenii din suflet ca pe nişte flori
şi-i aruncăm cu ochii închişi în spatele nostru trasformându-i
în fân bun de rumegat timpului până când
acesta albeşte şi uită,
iar ei devin amintiri, amintiri, uitări...în alte uitări."

cineva îmi spunea odată în timp
ce-şi lua la revedere:
"sub forma de gheare acum uită tot ce ţi-am spus şi smulge-mă
din tine ca pe o buruiană
şi dă-mă carne uitare corbilor cărunţi
sau creşte-mă în tine din nou
la umbra liniştită a unui zâmbet."

cu vorbele astea mi-a murit mie îngerul
ghemuit între aripi,
iar întoarcerii mi-a lăsat
un sărut, două lacrimi şi un zâmbet.

eu nu am învăţat însă nici acum
să-mi iau "La revedere"
şi-s tot mai goală cu fiecare om




ZADARNICIA MEA

zadarnicia mea a avut culoarea pamantului
pana am muscat din nisip si noroi
gustandu-i batranetile
ce ma imbracasera in doliu mult prea devreme
visele mi-au murit
invelite in gust amar si cer intors pe dos
din care picurau intrebari
sub forma de gheare

nu stiu daca au sfasiat sau au rupt
dar,
asa am invatat sa imi pierd aripile pe drum
in timp ce in urma a ramas doar un pocnet de os
si durerea

eu imi mai eram vie!

apoi a avut culoarea ierbii si a fanului uscat
pe care l-am facut iubirea dintai
si l-am respirat cu durere pana in gatul sufletului
unde il am si acum
(n-a fost sa fie decat o vara cu nori la ureche)
am inteles ca viata
are gust de moarte cand inveti sa o traiesti
singur in tine
in timp ce dincolo te stii trai atat de frumos
daruindu-te timpului
care stie astepta!

dupa cum am mai spus:
imi murise doar nadejdea,
cateva vise clocotite in sange,
niste ani tineri si fragezi,
increderea in lumea din afara coliviei mele,

doar eu imi mai eram vie!

intr-o noapte din mine am visat cum carnea mi se desprinde fasii
de teama si ma imparteam corbilor
atunci...
buzele au tipat a viata,
in timp ce gandurile se napadeau toate
sa arunce ultimul pumn de tarana.

si am vazut:

zadarnicia mea a avut mereu culoarea cerului,
dar a trebuit sa fiu pamant, disperare, iarba
mormant si tacere
ca sa pot sa ma regasesc
dincolo de toate lanturile in care ma tineam legata

Sandrina-Ramona Ilie ( Lady Allia)

Niciun comentariu: