28 februarie 2014

LEGENDA MĂRŢIŞORULUI

Privind tinerii ce-n grabă
Au întins o horă mare,
Soarele măreţ se întreabă
Cum să ajungă la cântare.

Prin puterea-i fermecată
Îşi schimbă înfăţişarea,
Luând chip de fecior pe dată
Înveseli adunarea.

Zmeul trezit de mulţime
Furios pe voia bună,
Îl prinse cu isteţime
Şi-l încuie sus pe lună.

Întunericul cuprinse
Omenirea îngheţată,
Cu puterea lor trimise
Un tânăr la luptă dreaptă.

Şi mergând prin anotimpuri
Lăsă-n urmă toamnă,vară,
Iarna cea cu multe chipuri
Şi-ajunse în primăvară.

Câştigând lupta cu zmeul
Obosit şi numai rană,
Îl eliberă pe zeul
Cu lumina-i diafană.

Natura se veseleşte,
Oamenii îi mulţumesc,
Dar voinicu-i părăseşte
Într-un car Dumnezeiesc.

Şi de-atunci în primăvară
Tot purtam doi ciucuraşi,
Să ne amintească iară
Că suntem ai lui urmaşi.

Roşul sângele ce curse
Dragostea pentru frumos,
Albul pur ne dă resurse
Şi-aminteşte de ce-a fost.


27 februarie 2014

In memoria Alinei


Va multumesc pentru cuvintele calde, pentru gandurile bune, inseamna mult ca cineva sa te poarte in inima si rugaciune. Este grea, cumplit de grea ziua de azi pentru noi, familia Alinei ...Sunt aproape 7 ani de cand Alina noastra draga a plecat in lumea ingerilor si doar dragostea si mila Lui DUMNEZEU ne-a tinut in toti acesti ani, ne-a dat curajul, puterea , intelepciunea de a ne continua viata . Asa, cu caderi si ridicari, cu lacrimi si dureri, cu intristari si bucurii...sperand ca intr-o zi, cand va fi VOIA Lui DUMNEZEU sa ne reintalnim cu cei dragi si stiu ca vom ramane o vesnicie impreuna...Desi ducem dureri mari, incercam sa multumim in fiecare clipa Lui DUMNEZEU pentru toate cate le primim, chiar daca nu intelegem de multe ori de ce a fost asa...si sa purtam in inima si rugaciunile noastre pe cei dragi plecati de langa noi, pastrand in suflet amintirile si clipele frumoase petrecute impreuna. Azi, Alina ar fi implinit 29 de ani , daca traia . Avea o viata frumoasa inainte ...atatea planuri de viitor...isi dorea asa de multe... visa frumos si curat asa cum numai o tanara la 22 de ani poate sa viseze. Dar planul Lui DUMNEZEU a fost altul...ca ea sa plece in lumea ingerilor Lui. Desi ne este atat de greu, incercam sa mergem inainte cu iubire si pace in suflet, simtind in fiecare clipa mangaierea si binecuvantarea Lui DUMNEZEU . Iar tie, draga, iubita si scumpa noastra Alina iti spunem cu dor nesfarsit,,te vom iubi vesnic, te pastram vie si calda in inima noastra ,,. DUMNEZEU sa-ti aiba in grija sufletul tau bun si curat !

RODICA

26 februarie 2014

IDEI PRECONCEPUTE

Trăim în timpul cel cuprins de boală,
Ne molipsim pe repede alergând.
De parcă răul ne-a trimis la şcoală
Să-i fim elevi în faptă şi în gând.

Să căutăm în orice întâmplare
Un scop dosit de el pe undeva,
Temându-ne de-a vieţii provocare
Ne ascundem după porţi din mucava.

Am uitat vorba simplă a întrebării
Şi o tot luăm pe drumuri ocolite,
În minte cu mulţime de scenarii
Născute din idei preconcepute.

De-am sta o clipă privind în oglindă,
Faţa hidoasă ne-ar înspăimânta.
Şi-am căuta în noi într-o firidă,
Lumina ascunsă ce ne va încânta.

Căci frumuseţea rupe bariere,
Lumina sufletului, încălzeşte.
Şi tot ce-i rău văzut îndată piere,

Scânteia pură veşnic ne păzeşte.

25 februarie 2014

AS VREA SA STIU...de Adina Barbus

Ce faci la ora cand mi-e dor de tine
Cand stiu ca n-am putut sa te opresc
Sa imi destrami faptura in ruine
Si sufletul in lacrimi fara sens?

E prea tarziu sa imi oferi tandrete
Si toata bucuria de Atunci
Si cine-ar mai putea sa ma invete
Sa te mai chem si sa imi si raspunzi?

Azi numai timpul trece fara mila
Caci intre noi e totul deja frant
Si orice intrebare-i inutila:
Te-ai"ratacit",o vreme,pe Pamant...

Dar...Ingerii se-ntorc mereu"Acasa"
Doar...Cerul este lumea lor dintai !
Si totusi...pentru-o clipa,am fost"aleasa"
Sa fiu motivul tau sa mai ramai...

Si chiar"plecand",aproape"peste noapte"
In viata mea tu ai avut un rost;
Si-as vrea sa-ti multumesc,de se mai poate
Pentru-o minune:faptul ca ai fost !

Cuvintele sunt insa prea putine
Sa-ti spun ca"Te iubesc"-si-mi pare rau
Ca ai"plecat"cu tot ce era"bine"
Lasand in urma tot ce e mai"rau"...

Nu-i nici un drum ce m-ar putea aduce
Spre tine-imi ramane doar sa-ti"scriu":
Cand nici in vis nu te mai pot ajunge
Pentru orice,acum,e prea tarziu...

Nu inteleg-dar astazi ce pot face
E sa mi-te-amintesc,de-Atunci,etern;
Hei,unde esti?-in juru-mi totul tace !
Cui sa ma rog?-si cui sa te mai cer?

Ce faci la ora cand mi-e dor de tine,
Caci mi-as dori,din nou,sa te ascult
Si sa mai fii,macar putin,cu mine...
Dar...te-ai grabit sa"pleci"-mult prea curand...

E-un Cer intreg ce astazi ne desparte
Si o durere-adanca,fara glas...
Cum sa te-"adun"din tot ce nu se poate,
Si sa ma-"nchin"la ce mi-a mai ramas?

Erai...candva !.Acum esti doar lumina
Si eu,aici,mereu in umbra ta;
Te rog...atat:din marea mea ruina,
Inchide viata mea in lumea ta !.(25.02.2012).

24 februarie 2014

IMPOSIBIL...de Adina Barbus

Nici nu mai stiu acum,de iti mai pasa,
Daca,"Acolo"te gandesti la mine
Stiu doar ca Amintirea nu ma lasa
Si-mi este imposibil FARA TINE...

Acum,doar aparent nu se mai poate
Faptura ta alaturi sa-mi ramana
De tine eu ma simt si-acum aproape,
Chiar daca NU mai suntem impreuna

Dar nu-nteleg nici azi intreaga drama
Ce a decurs din despartirea noastra
Te mai iubesc si-acum-desi mi-e teama
Ca pentru tine Cerul e"Acasa"

Nici explicatii nu mai pot a-ti cere
Pentru-"ntamplarea"asta aberanta
E-o trista"condamnare"la tacere
Aceasta"intalnire"cu neantul

Poate,de-as"transforma"iubirea-n ura
Durerea asta are sa-nceteze
Dar as pata simtirea cea mai pura
C-un suflet"ingradit"de paranteze

A fost Atunci o clipa efemera
Cand ai crezut ca daca"pleci"e bine
Desi te adoram,fara"criterii",
N-ai tinut cont ca-mi va fi Dor de tine...

Mi-a mai"ramas"o nesfarsita"lupta"
Cu-acel nefast si-atat de tragic"crivat"
Dar e-n zadar-e pentru veci pierduta
De cand s-a-ntors si viata impotriva-ti....

Si totusi...inca sper ca iti mai pasa
Chiar de-i tarziu sa mai ajungi la mine
"Obsesia"Iubirii nu ma lasa
Si-mi este imposibil FARA TINE !.

21 februarie 2014

DRAGOBETE

S-a gătit azi Dragobete
Şi-a ieşit voios în sat,
Să zărească între fete
O mândră de măritat.

La pas peste vai şi dealuri
Aşează în calea lui
Flori frumoase,idealuri,
Foc în vatra satului.

Fermecate de parfumul
Din urma flăcăului,
Fetele mergeau pe drumul
Cu razele soarelui.

Şi porneşte Zburătorul
Hârjoneala peste sate
Căutând de zor izvorul
„La fetele sărutate”.

În parfum de primăvară,
Voie bună şi cântări,
Se trezeşte întreaga ţară

Pornind nunţi şi adunări.

18 februarie 2014

Framantarile Adinei

Stii,uneori imi spun ca nici nu mai conteaza ca nu am fost prea mult timp impreuna.Atat cat a fost a fost superb.Ajungea sa imi zambesti si cea mai innorata zi se transforma in Sarbatoare.Alaturi de tine descoperisem fericirea-iar siguranta pe care mi-o dadeai imi facea minunata copilaria.Cum as fi putut crede vreodata ca totul avea sa se sfarseasca atat de repede si de brutal?.Eu as fi vrut sa dureze vesnic,iar daca dragostea ta mi-ar fi tinut de foame si de cald nu as mai fi cerut nimic material pe lumea asta.DA,eram fericita.Prin simpla ta prezenta.Erai cu mine,ma priveai,ma ascultai.Era de ajuns.Uneori nici nu mai era nevoie de cuvinte.As fi vrut doar sa fi putut transforma cumva universul meu in universul tau,poate asa mai ramaneai putin.Mi-e dor de toate lucrurile care insemnau prezenta ta.Mi-e dor de discutiile noastre-unele enigmatice pentru varsta mea de atunci,unele roditoare,altele glumete,altele deschizatoare de neexplorate drumuri rationale.Numai atat daca era si tot ar fi putut descrie perfect atmosfera acelor-prea putini-ani in care ai fost alaturi de mine.Nu stiu cum de nu te-ai gandit ca"plecarea"ta atat de...intempestiva...m-ar putea durea.Si ca imi va fi dor de tine.Dar,poate voi intelege vreodata la ce bun acel"cutremur"a carui "magnitudine"ne-a indepartat unul de altul pentru eternitate.Pana atunci,as vrea sa iti multumesc pentru ca mi-ai oferit toate bucuriile pe care le putea primi un copil,pentru ca eram cei mai buni prieteni,pentru ca puteam discuta orice,intr-un fabulos si de neegalat schimb de incredere si inspiratie.Era intre noi o mare disponibilitate pentru ras,pentru joc,glume,discutii la nesfarsit.Iubeam aceeasi muzica-DUCU BERTZI-desigur,iubeam sahul,fotbalul,iar cartile recomandate de tine candva imi calauzesc pasii chiar si acum.Mi-ar fi placut sa mai fii aici,sunt sigura ca as fi avut ce invata de la tine.Imi place sa cred ca stiam amandoi ce insemnam unul pentru celalalt,fie si numai din acea mica gluma prin care ne"testam"sentimentele.Ne lega o superba"complicitate"din vorbe si gesturi,obiceiuri marunte,un"cod"al nostru,un"spatiu interior",unde ne eram suficienti noua insine si unde eu aveam cel mai placut sentiment de apartenenta si implinire.Posibilitatile de a ne impartasi tot ceea ce simteam erau egale-eram doua suflete comunicante,mereu in echilibru.Acum,toate astea au ramas doar o Amintire.Dar imi permit sa iti trimit chiar si asa,ganduri de iubire si de recunostinta si sa sper ca poate le vei recepta si poate imi vei"raspunde"-chiar daca numai in vis.Iti multumesc pentru ca ai existat-pentru ca am existat eu in viata ta.As vrea sa mai stii doar ca pastrez inca-si voi pastra intotdeauna-coltul secret din inima unde inca imi"bate"copilaria-si care poarta numele tau.(PT."C."-12.02.2014).

Adina Barbus

17 februarie 2014

"1 zi de vindecare"

Am participat ieri la actiunea organizata pentru prima data in Romania de catre Asociatia “Exista viata dupa doliu” intitulata sugestiv “1 zi de vindecare după pierderea partenerului de viaţă” unde timp de o zi persoanele care s-au inscris au incercat intr-o atmosfera intima sa isi vindece inima.
Cu ajutorul psihoterapeutilor Livia si Alex Caciuloiu am trecut de la lacrimi la zambete,ne-am confruntat cu propriile noastre temeri,am incercat sa ne redescoperim si sa ne gasim puterea de a merge mai departe.
M-am bucurat sa intalnesc acolo prietene vechi ,am fost incantata sa cunosc altele noi ,pe care le intalnisem in mediul online si m-am simtit confortabil ,exact ca intr-o familie.
Va recomand sa urmariti pe site-ul Asociatiei si sa participati la urmatoarele intalniri cu incredere.Veti avea parte de confidentialitate ,de ajutorul specialistilor dar si de discutii relaxante in grup .
Personal multumesc Asociatiei “Exista viata dupa doliu” pentru aceasta initiativa,  psihoterapeutilor pentru sprijinul acordat si implicarea in aceste campanii care au menirea de a ghida putin sufletele debusolate de pierderea unei persoane dragi.Multumesc Livia si Alex Caciuloiu!

Mai multe detalii gasiti pe site-ul Asociatiei

15 februarie 2014

CASTELUL SUFLETULUI MEU

Ascunde pâcla neagră de priviri
Un monument clădit de Dumnezeu.
În podul cel ticsit cu amintiri,
Lăzi prăfuite închid sufletul meu.

Afară întunericul apasă,
Mai văd lumină totuşi în castel.
Mă simt stăpână astăzi peste casă
Chiar dacă-n faţă nu văd niciun ţel.

Şi rătăcesc cu zâmbetul pe buze
Deşi e praf depus pe tot în jur,
De prin cotloane vin lumini difuze,
Luciri rămase dintr-un suflet pur.

Încet dar sigur,urc câte o treaptă
Şi caut uşa ce-am închis cândva.
Acolo-n podul care mă aşteaptă,

Stă încuiată fericirea mea.

12 februarie 2014

VALOAREA

Sunt oameni ce-şi pun viaţa pe-o hârtie
Şi inima pe jos, pe caldarâm.
Şi dăruiesc din ei fărâme o mie,
Construind puntea către alt tărâm.

Ei sunt săraci deşi sunt printre stele,
Nimeni în lume n-o să-i recunoască.
Mereu pe drum cu dorurile grele,
Apreciere nu vor să primească.

Iar când şi-or termina a lor menire,
Vor schimba ruta către univers.
În urmă se-aud voci de preţuire
Şi lumea toată parca a stat din mers.

Le vor aduce ode triumfale
Şi flori şi cântece s-or auzi,
Doar vântul care bate în rafale
Spre cer pe note i-or călăuzi.

Cu ochii-n jos şi cuprinşi de mirare
Trimit dorinţa lor un ultim vers,
Tot ce au scris rămână ca  amnare

Şi numele să nu le fie şters!

11 februarie 2014

POETUL

Astăzi poetul îşi îngână jalea,
Gânduri înalţă către univers.
În jurul său tot urlă nepăsarea
Dar nici un om nu s-a oprit din mers.

Când cineva i-o auzi cântarea
Pe coarda cea ascunsă rezonând,
Timid şi-o arăta şi el mirarea
Cum de i-a prins în pumn un simplu gând?

E fericit să-aducă alinare
Ştiind că plată nu primeşte-n schimb.
Trăirea lui e jerfă pe altare
Şi sufletul înconjurat de plumb.

Captiv în haina cea întunecată
Nu poate-n jur a arăta scântei.
Şi răbdător ,bucată cu bucată

Îşi va lăsa lucrările temei.

10 februarie 2014

TI-AS RECUNOASTE-Adina Barbus

Ti-as recunoaste chipul ingeresc
Prin cea mai rece si mai deasa ceata
Cand ale ei fuioare ratacesc
Prin lacuri si prin vai,de dimineata.

Ti-as recunoaste zambetul senin
In noptile tarzii si fara luna
Ti-as recunoaste glasul cristalin
Prin tunete si viscol de furtuna.

Ti-as recunoaste pasii-n preajma mea
In orice loc figura ta m-ar “paste”
Prin apa si cenusa de-ai umbla
Prin flacari chiar, si tot te-as recunoaste.

Te-as recunoaste-n amintiri tarzii
In boare de-aurora palpainda
Si mii de ani din cei ce vor veni
Te-as recunoaste-n stelele lucinde.

Te-as recunoaste si de n-as simti
In preajma mea atingerea-ti plapanda
Si necurmat alaturi mi-as dori
Surasul tau si inima mea franta.

Ti-as recunoaste si-n gradini de rai
Parfumul tau de-ntarziata vara
Si printre miile de flori de mai
As recunoaste aroma sa amara.

Ti-as recunoaste inima batand
Atunci cand inima in piept mi-ar bate
Si sufletul ti-l recunosc plangand
In orice vis ce mi-te-aduce aproape.

PT. “C” .14.03.2009

7 februarie 2014

BARBUS ADINA - NU TE DUCE...

Nu te duce, TATA, pe ninsoare, 
Unde casa nu te va urma !
Nu te duce, TATA, nu sunt soare, 
Sa te pot, c-o raza, re-nvia !

Primavara n-o sa mai revina, 
Si-o sa-ti fie, iarna, cerul mut, 
Nu"pleca"-n potopul de lumina, 
Al ninsorii care a cazut !

Casa nu porneste dupa tine, 
Drumul, tot ramane neclintit, 
Sub ninsoare toate par ruine, 
Nu porni pe sleaul nametit !

Cand viforniti soarele-l destrama, 
Singura, vocea, unde sa ti-o caut ?
Dupa ce te voi petrece, TATA, 
Cui, si-apoi, cu ce, sa ma mai laud ?

Cum sa"plece"unica icoana, 
Rasadind pe drum strabunii toti?
Cati stejari cu stele in coroana, 
Mai rasar pe camp din bunii morti?

Ei te-aseaza lin in groapa goala, 
Eu"descantu-ti":nu"pleca"asa !
Cad din ceruri fluturi de beteala, 
"NINGE"CU TRAIRI LA MOARTEA TA !.(28.04.1990).

6 februarie 2014

MESAJUL FULGULUI DE NEA

Un fulg de nea mi s-a oprit pe frunte
M-a mângâiat,apoi a lăcrimat...
Este trimis de sus să mă sărute,
Darul din ceruri de la cel plecat.

În suflet îmi aduce bucuria
Că îngerul meu drag nu m-a uitat.
Şi vrea să aduc la alţii armonia,
Cu zâmbete să şterg a lor oftat.

Mă face să mă simt puţin mai bine
Căci îmi arată rostul pe pământ,
Ştiind că el va fi cu mine
Voi face faţă celui mai crunt vânt.

Şi după mine trăgând prin furtună,
Oricât de greu va fi să înaintez
Îi voi ghida pe mulţi spre-o vreme bună
Chiar de va trebui să îi forţez.

Căci ne mai pierdem drumul câteodată
Şi obosim a îl mai căuta,
Când mintea e cumva îmbărbătată,

Din hăul gândului ne vom sălta.

5 februarie 2014

BARBUS ADINA - TE ROG...

Te rog nu plange Amintirea mea, 
Tot nu vom recladi acel trecut;
Te rog nu plange, viata e a ta, 
Si zambetul si ultimul meu gand...


Te rog nu plange, un destin nedrept, 
A intrerupt din zborul ei o stea;
Te rog nu plange, nu vreau sa regret, 
Ca m-am oprit o clipa-n calea ta !

Te rog nu plange, chiar de-i tot pustiu, 
Si nu avem nici vreme sa iubim;
Te rog nu plange, acum e prea tarziu-
Nu vezi cum inseram si asfintim?

Te rog nu plange, lacrima pastrata, 
Dintr-un ocean de pulbere-argintie;
Te rog nu plange, eu am fost odata, 
Acel ce sta sub semnul vesniciei...

Te rog nu plange visul destramat, 
De vantul trist al despartirii noastre;
Te rog nu plange, chiar de m-ai uitat, 
Fiorul meu de trandafir albastru...

Te rog nu plange, iarna argintie, 
Ti-a asternut covor din fulgi de nea;
Te rog nu plange-asculta-i"simfonia":
E..."M-am indragostit numai de ea !".

Te rog nu plange-acum e Sarbatoare, 
Si stiu ca-ti amintesti de mine iar;
Te rog nu plange-n Noaptea asta mare, 
Pastreaza-ma in suflet ca pe-un dar...
 

4 februarie 2014

POEMUL VIETII:




CONSTANTIN BARBUS             14.03.1949-28.04.1990 



Izolati pe ale vietii valuri,
Cu stramtori rasunand de ecouri intre noi ridicandu-se,
Imprastiate pe marile fara tarm,
Ale caror limite nemarginite,
Milioane de muritori solitari le cunosc;
Dar atunci cand luna,cu ale ei raze strafundurile lumineaza,
Si leganate de ale primaverii adieri sunt,
Prin valcele in nopti instelate,
Fermecator isi spun versul privighetorile;
Si aceste accente din mal in mal,
Peste vai si vise se revarsa;
O,atunci o dorinta disperata,
Se trezeste in adancurile lor;
Caci sigur intr-o zi simtim ca,
Dintr-un singur vis am facut parte;
Fie ca intr-o zi ale noastre ganduri sa le putem apropia !
Cine porunceste ca ale noastre dorinti,
Sa fie,de indata ce se aprind,stinse?
Cine dorinta noastra zadarnica o face?
Un om,un zeu sau o multime;
Ei fac sa curga intre ale noastre tarmuri,
Apa sarata a marii neprietenoase pe timp de furtuna?
Sau poate insasi viata,cu legile ei aspre,
Ce ne incearca uneori,fara pic de mila,
Facand ca sa dispara credinta noastra in oameni,
Si sa luptam tot singuri,ca singurul SISIF?


1976


Autor: Barbus Constantin

3 februarie 2014

PETALE DE LACRIMI

Se cern din cer acum albe petale,
Lacrimi ce-au îngheţat până la noi.
Ne învăluie ca într-o mantie moale
Şi ascund urmele negre de noroi.

Răcoarea lor mai potoleşte dorul,
Îngheaţă focul care s-a aprins.
Din dragoste a venit muritorul
Şi într-o clipă ca o stea s-a stins.

Sunt oameni care au iubiri de stele,
Îi recunoşti prin licărul din ochi...
Tânjesc să poată ajunge pân’ la ele
Dar sunt ţinuţi aici ca de-un deochi.

Privind duios la a lor neputinţă
Mai lăcrimează steaua uneori.
Şi îşi trimite jos alba dorinţă:

Să fie veseli ai vieţii actori!

2 februarie 2014

IARNA ÎN ŞEDINŢĂ

Mă-ntreb ce-or fi făcut cu ani în urmă,
Căci iarna vine an de an la noi.
Doar cu o lopată şi trimişi de mumă
Scoteau pe toată lumea din nevoi.

Iar astăzi peste noi nepregătiţii
De îşi presară fulgi strălucitori,
Ne-nspăimântăm şi alcătuim petiţii
Şi aşteptăm apoi nepăsători.

S-o convocăm pe iarnă în şedinţă
Să-i arătăm ce drum să înălbească.
Şi doar aşa cântând a biruinţă,

Vom face faţă-n vatra strămoşească.