Sunt oameni ce-şi pun viaţa pe-o hârtie
Şi inima pe jos, pe caldarâm.
Şi dăruiesc din ei fărâme o mie,
Construind puntea către alt tărâm.
Ei sunt săraci deşi sunt printre stele,
Nimeni în lume n-o să-i recunoască.
Mereu pe drum cu dorurile grele,
Apreciere nu vor să primească.
Iar când şi-or termina a lor menire,
Vor schimba ruta către univers.
În urmă se-aud voci de preţuire
Şi lumea toată parca a stat din mers.
Le vor aduce ode triumfale
Şi flori şi cântece s-or auzi,
Doar vântul care bate în rafale
Spre cer pe note i-or călăuzi.
Cu ochii-n jos şi cuprinşi de mirare
Trimit dorinţa lor un ultim vers,
Tot ce au scris rămână ca
amnare
Şi numele să nu le fie şters!
Un comentariu:
Ador poeziile tale,uneori nici nu stiu cum sa comentez,vreau doar sa stii ca sunt mandra de tine ,pup ingerul meu.
Trimiteți un comentariu