24 februarie 2014

IMPOSIBIL...de Adina Barbus

Nici nu mai stiu acum,de iti mai pasa,
Daca,"Acolo"te gandesti la mine
Stiu doar ca Amintirea nu ma lasa
Si-mi este imposibil FARA TINE...

Acum,doar aparent nu se mai poate
Faptura ta alaturi sa-mi ramana
De tine eu ma simt si-acum aproape,
Chiar daca NU mai suntem impreuna

Dar nu-nteleg nici azi intreaga drama
Ce a decurs din despartirea noastra
Te mai iubesc si-acum-desi mi-e teama
Ca pentru tine Cerul e"Acasa"

Nici explicatii nu mai pot a-ti cere
Pentru-"ntamplarea"asta aberanta
E-o trista"condamnare"la tacere
Aceasta"intalnire"cu neantul

Poate,de-as"transforma"iubirea-n ura
Durerea asta are sa-nceteze
Dar as pata simtirea cea mai pura
C-un suflet"ingradit"de paranteze

A fost Atunci o clipa efemera
Cand ai crezut ca daca"pleci"e bine
Desi te adoram,fara"criterii",
N-ai tinut cont ca-mi va fi Dor de tine...

Mi-a mai"ramas"o nesfarsita"lupta"
Cu-acel nefast si-atat de tragic"crivat"
Dar e-n zadar-e pentru veci pierduta
De cand s-a-ntors si viata impotriva-ti....

Si totusi...inca sper ca iti mai pasa
Chiar de-i tarziu sa mai ajungi la mine
"Obsesia"Iubirii nu ma lasa
Si-mi este imposibil FARA TINE !.

6 comentarii:

BARBUS ADINA spunea...

Amintirea e mereu o fereastra uitata deschisa spre TINE,pentru ca esti prezent in toate momentele pe care inca le port in suflet si care imi tin de cald chiar si acum in anotimpuri de singuratate deplina.Ti-am mai spus,parca,mai demult:totul imi aminteste de TINE,iar singurul cuvant care ar putea descrie cumva atmosfera aceea despre care n-as fi crezut vreodata ca voi ajunge sa vorbesc la trecut,ar fi"FERICIRE".Mi-e Dor sa fii aici,sa opunem impreuna tristetii de acum rasul nostru complice,bucuria noastra poate surprinzatoare pentru unii dar care pentru noi era cel mai firesc lucru.Stiu ca nu ne-ar intelege nimeni,pentru ca nimeni nu a trait fiecare clipa asa cum o faceam noi,de fiecare data altfel dar armonizandu-ne cu lumina si viata din veri,toamne,ierni si primaveri filtrate prin sufletele noastre.Acum,toate acestea au ramas,asa cum spuneam,doar o Amintire.Dar tot nu te pot lasa sa"pleci".Imi amintesc de TINE,sa stii:ochii tai,singurii pe care mai am puterea sa ii recunosc si sa ii aduc intr-o actualitate care nu ne intereseaza decat pe noi,despre care nu vorbim decat noi,singurii care mai stim cat Dor am"economisit"de la o vreme;vocea ta-singura pe care o tin minte cu fiecare inflexiune si cu fiecare ton,ca pe cea mai draga poezie ce ma insoteste de toata viata;pasul tau,pasul de"ramas-bun",pasul de pastrat in rama de cand nu ne-am mai vazut,ca nu cumva sa uit cum mi-ai promis si cum ti-am promis,sa nu raman chiar numai cu zilele de asteptare si de"gri"ratacite in peisajul vietii mele pustii...Irealitatea frumoasa pe care o impartim,linistea de dupa toate Amintirile care ma iau de mana de fiecare data cand am curajul sa spun ca MI-E DOR.Pastreaza-le,TE ROG.Am sa vin sa ti le cer,candva...

BARBUS ADINA spunea...

Am gasit undeva un citat,al unui autor de care recunosc nu auzisem,dar ale carui ganduri pe mine ma incurajeaza sa exist in fiecare zi-si asta pentru caimi place sa-mi inchipui ca aceste ganduri ar putea veni si din partea ta.Mesajul ni se potriveste atat de bine !.Stii citatul,nu?.Iata-l:"MOARTEA NU INSEAMNA NIMIC.AM"ALUNECAT"DOAR,IN"CAMERA URMATOARE".EU SUNT EU SI TU ESTI TU.ORICE NE-AM FI FOST UNUL CELUILALT,SUNTEM IN CONTINUARE.CHEAMA-MA PE VECHIUL MEU NUME,LA FEL CUM AI FACUT-O INTOTDEAUNA.SA NU FIE NICI O DIFERENTA IN TONUL TAU.SA NU AI UN AER FORTAT,DE SOLEMNITATE SAU DURERE.RAZI,ASA CUM AM RAS MEREU,DE MICILE GLUME CARE NE PLACEAU.JOACA,ZAMBESTE,GANDESTE-TE LA MINE,ROAGA-TE PENTRU MINE.LASA NUMELE MEU SA FIE CUVANTUL OBISNUIT CARE A FOST INTOTDEAUNA.LASA-L SA FIE SPUS FARA EFORT,FARA FANTOMA UNEI UMBRE IN EL.VIATA INSEAMNA CEEA CE A INSEMNAT MEREU.E LA FEL CA INTOTDEAUNA:O CONTINUITATE NEINTRERUPTA.TE ASTEPT,DUPA UN TIMP,UNDEVA,IMEDIAT DUPA COLT.TOTUL E BINE".(CANON SCOTT HOLLAND).E o incurajare cand simt ca nu mai pot...Imi place sa cred ca asta mi-ai spune si tu,daca ai mai avea cum:ca intre noi nu s-a schimbat nimic,desi intre timp,TU esti"Acolo",iar eu...Aici.

BARBUS ADINA spunea...

Maine e 1 MARTIE (!)...Mai e atat de putin pana pe 14...Sper doar ca ma vei ajuta sa supravietuiesc cumva...chiar si FARA TINE,DE ZIUA TA !.Ai facut-o si pana acum...doar ca nu pot spune ca mi-e mai usor odata cu trecerea timpului.Durerea e aceeasi iar intrebarile persista:"Eu cui,si cum,sa ii mai spun"LA MULTI ANI !"?.Scuze,gandesc prea mult.Am sa vad eu.Nici nu stiu de ce ma simt la fel de fiecare data.Dupa atata timp ar fi trebuit sa devin,sau macar sa ma consider,"imuna"la astfel de ganduri si de sentimente,asa cum mi s-a mai spus,"absurde".Doar ca...n-am sa am cum.ZIUA in sine nu ma va lasa sa uit...si"golul"din jur.TU...NU MAI ESTI !.E de ajuns,nu?.

mariperijoc spunea...

Cunoastem aceasta durere Adina,nu ii poti spune "La multi ani!" ba chiar devine enervanta aceasta urare...dar ii poti vorbi,poti face ceva in memoria lui....ii poti scrie asa cum stii sa o faci...Sunt cu sufletul alaturi de tine.Dumnezeu sa iti dea putere!

BARBUS ADINA spunea...

"The Final Countdown"-"Numaratoarea Inversa"-a celor de la"EUROPE"-Se aplica perfect si in cazul nostru:au mai ramas 5 zile...Ti-am mai spus parca:Mi-e Dor de Ultima Aniversare CU TINE:14 MARTIE 1990 !.Cum a putut sa treaca atat de putin timp,intre Viata...si Moarte?.De ce nu se pot gasi niciodata explicatii pentru astfel de intrebari?.Sau de ce nu sunt de ajuns argumentele"logice"-desi eu nu stiu care ar fi argumentul"logic"in fata unei asemenea Realitati?.Ce ar mai fi de spus,cand TU...NU MAI ESTI !,dar va veni,totusi-inevitabil-ZIUA TA?.Cum sa dau un SENS unor 24 de ore...inutile?

BARBUS ADINA spunea...

Pana la urma am reusit sa...supravietuiesc si de data asta,cum altfel,scriind."Antidotul"meu neinteles de nimeni,dar prin care te pastrez langa mine de 24 de ani...