VRAJA DIN MINTEA TA

Vine o vreme când tristeţea

O vrajă face în mintea ta.

Şi tot ce odată avea valoare

În ceaţă pare a dispărea.

Nu ştii ce e realitate

Şi care-i partea de coşmar,

Te lupţi şi vezi că nu se poate

Şi lupta pare în zadar.

Şi obosit îţi pleci grumazul,

Securea iute a-l tăia.

Numai atunci îţi uiţi necazul

Şi-ţi scoţi din suflet durerea.

Căci toate câte ai văzut negre,

Cu chip hidos şi râset sec

Ce bântuiau ca duhuri rele,

Gonite sunt de un eşec.

Şi parcă într-o altă formă

Vezi locuri care le urai.

A dispărut starea diformă,

Ştii sigur că le adorai.

Surprins de aşa frumuseţe,

Regreţi timpul ce l-ai pierdut.

Zâmbind acum le dai bineţe,

Eşti mândru că le-ai cunoscut.

FLOAREA PRIETENIEI

Prietenia este o floare

Născută în grădina ta,

Cu o frumuseţe mică,mare,

Darul ce o înobila.

Sunt mândre flori ce-şi ţin spre soare

Podoaba ce-n dar au primit,

Altora călăuzitoare

Se dăruiesc la infinit.

Şi altele ce-a lor petale

Le urâţesc prin fapta lor,

Degeaba-i vie a lor culoare

De au un gând răzbunător.

Şi din mulţimea răsărită

Şi fel de fel de înfăţişări,

Tu caută să fii ferită

De ghimpi ce pot lăsa urmări.

La multi ani,de Florii!

Aici si Acum

O pata intr-un tablou

DE VORBĂ CU ÎNGERII MEI

Când faţa-mi este udă de lacrimi şi sudoare

O adiere lină se simte-n preajma mea.

Sunt îngerii mei dragi ,veniţi să-mi dea răcoare,

În fâlfâit de aripi pe braţe m-or purta.

Şi dacă o durere m-apasă cu putere

Genunchii la pământ dorind a îi vedea,

Mai multe braţe-n juru-mi m-ajută în cădere

Şi cu a lor voinţă apoi m-or ridica.,

Când fruntea mi-e brăzdată de cute ale nevoii

Şi semne de întrebare apar în mintea mea

Răspunsul mi-l trimit prin cântul lin al ploii,

Lacrimile de îngeri ce mă vor picura.

Atunci când mă simt tristă şi singură pe cale,

Sunt multe aripi fine ,o horă-n preajma mea.

Cu a lor puritate vor rupe –n juru-mi zale

De lanţ care mă strânge ,ştergându-mi durerea.

În jurul meu am îngeri cu grijă către mine,

Chiar de nu-i văd ştiu sigur că mă vor apăra.

Şi îmi şterg suferinţa şi lacrima ce-mi vine,

Din marea lor putere, încerc a mă încărca.

Viata Sf.M.Mc.Gheorghe purtatorul de biruinta

TURNUL CU CEAS

Stă turnul cu ceas cu pletele-i albe

Şi ochi obosiţi ce privesc peste timpuri,

Oamenii ieşiţi în lungi promenade

Trec pe langă el ,cascade de chipuri.

Vesele sau triste,frumoase ,urâte,

Le priveşte lung spre a le memora.

Şi din frământări de cuvinte mute,

Chipul de fantomă îşi revigora.

Martor peste timpuri spre a lui voinicie

Capul drept îl ţine după bătălii.

Unii îl credeau o nimicnicie,

Alţii în faţa sa cândva s-or fălii.

Lumea-i în mişcare, greu a mulţumi,

Bătrânul turn ştie ce valoare are.

Peste ani şi ani el va dăinui

Privind calm şi mut lumea în mişcare...

Ce esti tu lacrima ?

STEAUA DIN CETATE

                          Doamnei Dunia Pălăngeanu

                         cu dragoste si respect

S-a mai născut o stea la noi în cetate

Creată de-un condei şi-o inimă în zbateri.

Lumină să ne dea sub formă de carte,

Acum şi peste timpuri ea va isca dezbateri.

Şi-o mână puse noaptea,un strigăt scoase cerul,

Scânteie dând tristeţea ,pe rând înobilând...

Un suflet ce-i sensibil este cuprins de dorul

De-a pune pe-o hârtie cântecul unui gând.

Şi iată ea, poeta ce sufletul ne arată,

Cu multă străduinţă pe toţi ne-a adunat.

Cu dragoste de mamă şi emoţionată

Ne arată minunea ce din dor s-a creat.

Suntem bogaţi noi doamnă plină de modestie

Căci te avem aici şi daruri ne vei da.

Sudoarea frunţii tale răcoare o să ne fie,

Urmaşilor ,o oază spre a se adăpa...

CORABIA FANTOMĂ

Când noaptea străluceşte în reflexia de ape

Şi din adânc un muget tulbură liniştea,

Corabia fantomă se luptă ca să scape

De timpul ce captivă o ţinea.

A căutat portalul ce-o lasă –n clar de lună

Şi cu un ultim zbucium afară a năvălit.

Se-naltă ca o umbră de frământări nebună,

Respiră fericită zâmbind spre infinit.

Căci el îi e logodnic ,nemuritoare o ţine,

Tovarăşă să-i fie plutind nemărginit.

Din când în când la ea un dor cumplit mai vine,

În lumea muritoare cu un ochi a privit.

Şi o clipă fericită, plutind pe-o adiere,

Cu pânzele –i în zboruri duioase mângâind,

Priveşte fascinată la stele în cădere

Şi la întinsa mare ,cu dor învăluind .

Şi aşa în clar de lună cu vânt întins în plete,

Apare ca sirena ,o clipă dintre ape.

Iar cel ce o zăreşte de vrajă o să se-mbete,

Căci nu e muritor s-o vadă şi să scape.

În următoarea clipă atrasă de-o chemare

Se-ntoarce tot pe-o poartă deschisă pentru ea.

Când infinitul cântă,un cânt ca o strigare,

Răspunde la iubirea care o aştepta.

In amintirea celor dragi care ne-au parasit

Doi ani azi de cand ai plecat si ne-ai lasat aici,fara tine.Doi ani de dor,de zbucium si intrebari fara nici un raspuns.Am face orice sa te mai strangem o data,doar o data in brate...caci ne e cumplit de dor de tine si te iubim,tati!
Dumnezeu sa te ierte si sa te odihneasca in imparatia lui ,suflet iubit!

Diana

OARE

LUMINĂ DE TAINĂ

În zbor mă joc astăzi pe sus printre astre

Atrasă de un cântec sonor.

Mă tot răsfaţă valuri albastre

Şi îmi zâmbeşte un nor.

M-a înveşmântat luciri de stele,

Lumini zâmbesc în al meu păr.

De fericire am uitat doruri grele

M-am transformat într-un star.

Acolo pe scena zidită din stele

Mă străduiesc a juca,

Celor ce văd cântările mele

Pe plac să le fiu  eu aş vrea.

Şi să trimit în al lor suflet

Lumină de taină şi dor,

Din a lor viaţă să fac un sonet

Cu mare valoare în viitor.

PALMA CE M-A DURUT

Şi dacă acum privesc cu ochii minţii

La un trecut ce-n ceaţă se pierdea,

Căci ca un om am avut şi ambiţii

Şi am cerut la schimb încrederea.

M-am tot luptat să merg pe calea dreaptă

Chiar dacă uneori m-am abătut.

Şi-n clipa când m-am crezut înţeleaptă

O palmă am luat şi tare m-a durut.

Iar lecţia îmi spune că mândria

Cu lanţ te ţine undeva pe loc.

Şi până-ţi aminteşti ce-i omenia

Te pârjoleşti cumplit la al ei foc.

Ce bine ar fi să nu-ţi uiţi modestia

În astă lume prin care păşeşti.

Şi-ai să trăieşti mereu cu bucuria

Că-n ochii unora mult preţuieşti.

Cine sunt eu?

LUCEFERILOR

O voce rosteşte al meu nume

De emoţie pieptu-mi ating,

A mea inimă-n zbateri vă spune

Că-i o luptă la mine în ring.

Cu un glas tremurat,de departe,

Dau citire la gânduri ce-mi vin.

Sunt primite la ceasuri din noapte

Între noi...doar tăceri intervin.

Şi în faţă vin acum greii,

Cei ce au foarte multe de spus.

Stau retrasă pe-o treaptă a durerii

Locul meu e în colţul opus.

Sunt o piatră ce n-are valoare

Între pietre cu un mare preţ.

Şi vă sunt pe vecie datoare

Că al meu nume îl spuneţi la terţ.

Onorată de-o aşa adunare

Fericită capu-mi înclin,

Printre oameni de-o mare valoare

Am avut azi norocul să vin.

CIREŞI ÎN PÂRG

În luna în care-n pârg au dat cireşii,

De lângă mine cineva te-a dus.

M-am îmbrumat de lacrimi şi depresii

Însă durerea grea nu m-a răpus.

Când tu glumind spuneai de-o despărţire,

În pieptu-mi inima pe loc se oprea.

Şi până îmi veneam iar în simţire

Îmi trebuia un timp,căci mă durea...

Şi nu credeam c-o să pot face faţă

Când de la mine repede te-ai dus,

Căci soarta te-a furat precum o hoaţă

Şi spre uimirea mea ,nu m-a răpus...

Rămasă aici tot număr anii-n care

Cireşii –n sângeriu s-au îmbrăcat.

Mă mir şi eu de a mea stare

Cu tine de ce oare n-am plecat?

Şi dacă ce-am trăit nu m-a oprit,

Acum mai multă forţă am căpătat.

Şi chiar de ai plecat tu ţi-ai dorit

Să învăţ din toate cât mai am de stat.

BALANŢA

Privesc la oglindă,nu-mi place ce văd:

Un chip care plânge la mine.

Îmi spune că-l doare,iar eu nu îl cred

Şi se vaită,eu spun că nu-i bine!

Îi ascult povestea şi încerc să-nţeleg,

Este tristă şi-o lacrimă-mi vine

Pentru ceea ce-a fost cândva un întreg

Şi s-a separat în suspine.

Cu răbdare-i arăt că în viaţa rămasă

Cineva ce-l veghează de sus,

Îi trimite putere de acasă

Căci mai are multe de spus.

Nu-i corect să îşi plângă de milă

Când mulţi alţii o duc şi mai greu,

Ci mai bine filă cu filă

Cartea vieţii să o scrie mereu.

Pe balanţă a primit multe daruri

Spre-a putea cumva compensa

Ce-a pierdut,cu alte haruri,

Să-ncerce a accepta.

Visul, o realitate alternativă accesibilă oamenilor - ORESTE SCARLAT TEODORESCU

ÎNTRU MULŢI ANI

Mi-a mai crescut un an băiatul

Ce falnic astăzi s-a înălţat!

Cel mai frumos din tot regatul,

Aproape bun de însurat.

E voie bună în cetate,

Sunt mese întinse spre ospăţ.

Vinuri alese şi bucate

Şi-un musafir mai şugubăţ.

Astăzi ,el prinţul din poveste,

Spre a se distra la ziua sa

La toata lumea a dat de veste

Că va porni petrecerea.

Şi cum la bal o cosânzeană

Dansează mândră lângă crai,

De mână a luat şi el o Ană

Şi viaţa i se pare un rai.

Eu le doresc zile senine

Şi voie bună întru mulţi ani!

Viaţa frumos să li se-mbine,

Căci sunt bogaţi…chiar de n-au bani.

SPINII SORŢII

Când soarta în cale îţi presară

Doar spini grăbiţi a te-nţepa,

Crezi că nimic nu te doboară,

De tot ce-i greu tu vei scăpa.

Şi dacă ai simţit durere

Când te-a lovit cu palma sa,

Te crezi imun şi fără vrere,

Nu vezi alt val în viaţa ta.

Dar iată că ea te surprinde

Când scutul nu-l ai activat,

Prin suflet laşi să se perinde

Şi primeşti totul cu-n oftat.

Te obişnuieşti în viaţa asta

Să ai doar parte de venin.

Şi-aştepţi când te-o lovi năpasta,

Nu te fereşti de al ei spin.

Mai ai în minte doar orgoliul

Ca fruntea sus să ţii mereu.

Să ţină minte călătorul

Ce a zâmbit la jocul său.

Poveste cu stele

DOR DE DEPARTE

Îmi urlă în suflet un dor de departe,

Mă plouă cu lacrimi din cer.

Păşesc în neştire rătăcind în noapte

Iar mersu-i poticnit şi stingher.

Te caut cu ochii şi-aş vrea să îmi vii

Să alung grija în braţe la tine,

Să-mi dai soluţii şi să mă susţii,

Să simt că te am lângă mine.

Şi în parfum de fericire

Păşind pe drumul vieţii drept,

Putere-mi dă a ta iubire

Şi gându-mi face înţelept.

Lăsat a fost prin legea firii

Doar un întreg a triumfa.

Şi-n judecata omenirii

De rămâi singur,vei gafa...

Chiar de încerci cu demnitate

Ce-a mai rămas să poţi salva,

Eşti condamnat,trântit pe spate..

Şi nimeni nu te-o ajuta.

PARINTI DE INGERI

SE TREZEŞTE NATURA

O rază îmi mângâie pleoapa,

Din somnul adânc ne-a trezit.

Şi aud cum picură apa

Din ţurţuri ce s-au încălzit.

Pe cer dansează în stoluri,

Păsări ce se-ntorc într-un cânt.

Fericite îşi alungă doruri

Revăzând locuri dragi pe pământ.

Bucuroşi c-au scăpat de zăpadă

Capu-şi scot frumoşi ghiocei,

Curioşi ei vor să vadă

Bucuria din ochii mei.

Tot pământul se trezeşte din somnul

În care iarna l-a îngheţat.

Şi îşi reia bucuros drumul

Spre care viaţa l-a îndreptat.

Şi privesc la aşa frumuseţe

Ce se-ntinde sub privirea mea,

Cu dragoste le tot dau bineţe

Alaturi de natură acum pot visa.