Şi dacă acum privesc cu ochii minţii
La un trecut ce-n ceaţă se pierdea,
Căci ca un om am avut şi ambiţii
Şi am cerut la schimb încrederea.
M-am tot luptat să merg pe calea dreaptă
Chiar dacă uneori m-am abătut.
Şi-n clipa când m-am crezut înţeleaptă
O palmă am luat şi tare m-a durut.
Iar lecţia îmi spune că mândria
Cu lanţ te ţine undeva pe loc.
Şi până-ţi aminteşti ce-i omenia
Te pârjoleşti cumplit la al ei foc.
Ce bine ar fi să nu-ţi uiţi modestia
În astă lume prin care păşeşti.
Şi-ai să trăieşti mereu cu bucuria
Că-n ochii unora mult preţuieşti.
Un comentariu:
Adevarate cuvinte,lumea asta in care traim devine din ce in ce mai rea si nu inteleg de ce...bunatatea a ajuns sa fie considerata prostie...rar mai gasesti un om cu sufletul curat.
Trimiteți un comentariu