30 noiembrie 2014

FOC ÎN AMINTIRI

Trec anotimpuri, se-ntorc file, 
Se țes povești dintr-un destin. 
În calendar trec luni și zile, 
Poruncă a unui glas divin. 

Și an de an se-ntoarce o dată 
Ce aduce un foc în amintiri 
Și inima se vrea purtată 
În lumea blândei nemuriri.

Cu fruntea sus privind spre cerul
Învăluit de mult mister
Și în genunchi cu sufletul
Ce-n lume a rămas stingher

Privim la filmul amintirii
Căci numai el a mai rămas,
Trimitem lacrimi fericirii
Cu toată dragostea din glas.

Și-n fantezia minții noastre
Ne îndulcim cum vrem amarul,
Pe-o pană a păsării măiastre
Vom ciocni cu cei dragi pocalul. 

11 noiembrie 2014

Sincere regrete!

Cenaclul literar "Luceafarul" deplange disparitia fulgeratoare din viata a distinsului nostru coleg,iubitor de literatura si cuvant ales,Colonel inginer OCTAVIAN R. SANDU.Sincere regrete familiei indurerate si greu incercate .
Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace!

Dunia Palangeanu

5 noiembrie 2014

"VOI FI"


"De"plec”doar sufletul meu stie
Nu-i despartire pentru noi
In urma mea,or sa mai vie
Eterne,alte multe ploi
Si ai sa ma-ntalnesti in cale
Oriunde-ai fi,pe unde treci
Voi fi in gandurile tale
Voi fi si frunza din poteci
Orice lumina ce rasare
Va fi mereu privirea mea
Si orice-amurg ce ziua"moare"
Va fi un dar din partea mea
Oricate drumuri ai strabate
Oricate lumi ai intalni
Iti voi fi umbra-n orice parte
Pe mine doar,tu m-ai zari
Voi fi in crengi tremuratoare
Si-n ochii noptilor tarzii
Voi fi albastra inserare
Si dimineata eu voi fi
Si-oriunde-ai vrea sa pleci vreodata
Mereu cu tine-ai sa ma ai
Te voi urma,inca o data
Voi fi in soarele de mai
De vei veni candva,pe seara
De mine ai sa-ti amintesti
Voi fi in flacara de ceara
Si-n stelele de la ferestri
De-as fi la orice departare
Pe tine pot sa te ating
Sunt a copacilor racoare
Si-obrajii-n palme ti-i cuprind
In clipa ta patrund si-n suflet
Voi fi cu tine-n preajma ta
Si pasul iarasi ti-l"intunec"

EU sunt intreaga lume-a ta"

Adina Barbus

3 noiembrie 2014

Nu te vom uita!



Vineri 31 octombrie 2014 va ramane pentru noi o zi a despartirii…dupa un an de lupta cu o boala incurabila unchiul meu a pasit in lumea celor drepti.Niciodata nu suntem pregatiti pentru o astfel de despartire, sentimentele dau navala si ne coplesesc apoi ramanem cu amintirile care ni se deruleaza in minte ca un film si ne ustura pana la lacrimi…

Va ramane in amintirea noastra vesnic , el omul care la fiecare fraza era pus pe glume,care la oricare necaz iti era aproape, care aducea zambete pe chipul tuturor. A luptat cu demnitate pana in ultima clipa cu boala si a trait mereu cu speranta ca o va invinge.

Probabil ca acum ii face sa zambeasca pe cei plecati inaintea lui si le povesteste despre noi.


Dumnezeu sa il ierte si sa il odihneasca in pace pe Stoian!