Trec anotimpuri, se-ntorc file,
Se țes povești dintr-un destin.
În calendar trec luni și zile,
Poruncă a unui glas divin.
Și an de an se-ntoarce o dată
Ce aduce un foc în amintiri
Și inima se vrea purtată
În lumea blândei nemuriri.
Cu fruntea sus privind spre cerul
Învăluit de mult mister
Și în genunchi cu sufletul
Ce-n lume a rămas stingher
Privim la filmul amintirii
Căci numai el a mai rămas,
Trimitem lacrimi fericirii
Cu toată dragostea din glas.
Și-n fantezia minții noastre
Ne îndulcim cum vrem amarul,
Pe-o pană a păsării măiastre
Vom ciocni cu cei dragi pocalul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu