17 decembrie 2016

Scrisoare catre sora mea

         



Alexandra Daniela Nicolae   24.09.1986-15.11.2016


Au trecut 4 saptamani de cand nu mai esti,de cand ai ales sa pleci din aceasta lume,de cand sufletul meu simte un gol imens ce nu poate fi niciodata umplut.Viata mi-a dat o pedeapsa mult prea mare si durerea din sufletul meu creste cu fiecare zi ce trece.Ne-am certat acum 4 ani dar am sperat ca intr-o zi vom fi din nou asa cum eram cand eram mici.Te-am pierdut surioara de tot si nu mai pot sa dau timpul inapoi,sa-ti spun cat de mult imi pare rau,cat de mult te-am iubit si cat te iubesc si cat de mult te voi iubi toata viata mea.Cui pot sa spun durerea mea,cine poate face ceva sa nu mai doara atat de mult?Cum sa traiesc cu vina asta in suflet?Ca nu ti-am fost alaturi in ultimii tai ani,ca nu am adus-o pe Alessia sa o vezi in ultima seara cand ne-am vazut,ca nu ti-am aratat ca te iubesc,surioara?Si cate alte regrete mai am.Dar ce folos?E prea tarziu acum.
       Surioara mea frumoasa,       spune-mi tu cum sa traiesc mai departe,cum sa fac sa il inteleg pe D-zeu ca te-a luat inainte sa apucam sa ne impacam?Am sperat ca intr-o zi ne vom impaca,ca vei veni la mine in casa,in curte,ca vom recupera cumva timpul pierdut,timpul petrecut una fara cealalta.                                                   
      Imi  spune lumea ca durerea va trece cu timpul dar eu nu cred, durerea e in sufletul asta al meu blestemat.Blestemat sa duca o viata o durere ce nu poate fi stearsa decat in clipa in care voi inchide ochii si ne vom revedea.
Stiu ca ai plecat suparata pe mine,ca nu ai vrut sa vin la tine cand erai bolnava,stiu asta si te inteleg.Daca vroiai sa ma pedepsesti,crede-ma, nu exista pedeapsa mai mare decat sa te stiu in pamantul asta rece si crud.
Nu am sa inteleg de ce D-zeu ne-a pedepsit asa de rau?Si oricat as incerca sa inteleg nu am sa pot.Tu,surioara mea frumoasa,nu mai esti, sa ma faci sa inteleg de ce ai ales sa pleci pe drumul asta fara intoarcere,sa ma lasi cu durerea asta imensa in suflet,sa lasi pe toti ce te-au iubit cu o durere de nesuportat in suflet.
      Te strig surioara tot timpul,prin casa,la cimitir,dar nu-mi raspunzi.Atat de suparata esti pe mine incat nu vrei sa mai imi vorbesti in veci.Surioara,mi-e dor sa te strang in brate,sa te pup,sa-ti spun ca te iubesc.Mi-e dor,mi-e mult prea dor sa te vad surioara,sa iti aud glasul,sa-ti vad chipul tau frumos si ochii tai blanzi si calzi.Te vad oriunde privesc,iti vad chipul,privirea calda si zambetul tau ce lumina orice incapere.Unde sa te caut,sa te gasesc,surioara?UNDE?As opri lumea pe strada sa intreb de tine,sa spun ca te-am pierdut,ca am pierdut orice speranta.
Eu tot repet ca imi e dor de tine,sunt singurele cuvinte care parca reusesc sa descrie ce simt acum in inima mea,dar cui sa-i spun,sa inteleaga ca simt ca innebunesc de dorul tau,surioara.Oricat as striga in casa,in cimitir,tu nu iesi sa-mi stingi dorul.Cine, in locul tau imi mai spune SISTER?
SURIOARA MEA MICA TE IUBESC- cuvinte spuse prea tarziu.Tu nu mai esti sa imi raspunzi.Si imi lipsesti atat de  mult,si doare atat de tare.Si caut peste tot o alinare,un semn ca inca esti aici,o imbratisare.te rog sa-mi dai un semn ca m-ai iertat,te rog sa imi apari in vis,sa imi vorbesti cum o faceai candva.Curg lacrimi fara incetare incercand parca sa stinga dorul de tine,Alexandra,dar si daca as plange tot restul vietii incontinuu tot nu ar fi deajuns.
      Mi-e dor si doare neincetat sa ma gandesc unde-ai plecat,sa te mai strang in brate-as vrea,dar unde esti tu,sora mea?Sa pleci ai vrut far-un cuvant,dar n-ai putut si ne-am vazut.as fi vrut sa iti spun atunci ca te iubesc,ca n-a trecut o zi macar la tine sa nu ma  gandesc.
         Sunt singura cu durerea mea,singura fara nici o alinare.Poate ca asta merit,poate asa vrea D-zeu sa fie viata mea.Dar nu inteleg de ce te-a luat pe tine,un suflet bun si cald,o raza de speranta pentru multa lume.
Alexandra,surioara,vreau sa cred ca esti bine,acolo unde ai ales sa pleci,ca esti cu copilasul tau si esti fericita,ca nu mai suferi.Vreau sa cred ca iti tii copilul in brate,ca il alinti si ca esti fericita.Ca privesti la noi,cei ramasi in urma si ne trimiti din cand in cand cate o alinare.
     Offf,Doamne,de ce mi-ai luat surioara,de ce nu ne-ai lasat sa mai fim macar un pic timp impreuna,de ce ne-ai dat soarta asta,de ce?DE CE?

     Azi am fost din nou la cimitir,surioara,te-am strigat dar nu ai vrut sa-mi raspunzi.Te-am rugat sa facem schimb de locuri,ca eu nu mai am pentru ce sa traiesc,tu in schimb aveai.Eu trebuia sa fiu in locul tau,Alexandra.EU!


Madalina

18 octombrie 2016

TE-AM VISAT

Te-am visat măicuţă,
Iarăşi te-am visat!
Într-o poieniţă,
Lângă un copac.
Tristă înlăcrimată,
Cu gândul la noi.
Faţa tot brăzdată,
De griji şi nevoi.
Nu te-ai liniştit,
Nici acolo...mamă?
Sufletul tău trist,
Nu vrea să adoarmă?
Am privit la tine
Mult, în visul meu.
Mi-ar fi fost mai bine,
S-aud glasul tău.
Am plecat în zbor,
Şi tu ai rămas,
Te-am lăsat cu dor,
Dorul, fără glas.
Durerea nu moare,
E precum un spin,
Peste tot răsare,
Pune-n suflet chin.
Îmi e dor de tine,
Buna mea măicuţă!
Să mai vii la mine,
Tot în poieniţă.
GICA CIOBANU 14.10.2016

14 octombrie 2016

"CÂNDVA...NE VOM REGĂSI":

"Plutind sub zările neînturnate, Cu sufletul în zbuciumari de vis Un Dor suprem de Viață şi Dreptate, Îmi este sacrul legământ nescris ! Nu-mi este AMINTIREA TA străină, N-ai fost nicicând un simplu anonim ! Acum eşti Stea şi Rază de Lumină, Cu-acelaşi pământesc pseudonim ! Chiar dacă ai rămas numai un nume, Pentru ceilalți,firesc,necunoscut, Eu,totuşi şi acum,te cred O Lume, Trăind în forma Timpului Trecut ! În Soarele ce mie mi se-arată, E chipul tău din vremuri care-au fost ! Ce nu se întristează niciodată, Ce caută şi Urii a-i da rost ! Ți-aud clar paşii drumurilor noastre, Merse-n demultul meu copilăresc ! În căutarea florilor sihastre, La vremea când în taină înfloresc ! Îngenuncheată-n fața umbrei tale, Cu lacrimile mele loc îți cer: Să regăsim,măcar în CER,o cale, De-a căuta al DRAGOSTEI reper !.(ADINA BĂRBUŞ-13.10.2016)

10 octombrie 2016

PECETE

În ziua când s-a rupt o legătură
Din trunchi firav, o alta s-a născut.
Și veșnic dragoste peste măsură
Ca o pecete-a unui început.

Din cer a fost lăsat ca o menire
S-apară viața-n lume iar și iar.
Și legături cu lanț de dăruire
Unite vor fi veșnic prin sfânt har.

Iar rău- oricât ar vrea să le despartă
Nu poate rupe acest talisman
Și nici pecetea-nevăzută poartă
Lăsată-n incantații de șaman

6 octombrie 2016

BRUN ȘI MELANCOLIE

 Plouă cu frunze arse din veșmântul
 Cu-aspect de brun și de melancolie,
 Octombrie își poartă-n plete vântul
 Și taie din a soarelui făclie.
 
 În adieri de suflete plecate
 Cu ochii spre pământul roditor,
 Tristeți și bucurii parcă s-ar zbate
 Din semne ce se nasc iscoditor.
 
 Peste câmpie strigăte răsună,
 Cu gălăgie stoluri au plecat
 Spre zare unde vremea e mai bună,
 Căci pe aici miroase a iernat.
 
 Iar frigul astăzi parcă se întinde,
 Peste pământ și-n suflet a intrat.
 În gheara lui natura toată-o prinde
 Și cerul de durere s-a-ncruntat.

  

11 iunie 2016

CALE DESCHISĂ

            In memoria  Irina Cojocaru

 Ai obosit să mai lupți cu durerea
 Cu chip hidos care adânc mușca,
 Urâtă și amară cum e fierea
 Cu gratii negre împletindu-și cușca.
 
 Și-n ziua când o cale a fost deschisă
 De Dumnezeu, lumină către rai,
 De lumea aceasta te-ai lăsat desprinsă
 Cu zâmbet ai plecat spre alte văi.
 
 La catafalc un ochi rămas în umbră
 O lacrimă să verse de-ar putea
 Simțind o atmosferă -atât de sumbră
 Durerea ce în clipe se-nmulțea.
 
 Privind la drumul ce îl ai în față
 La îngerii ce sunt în jurul tău
 În pace și zbor lin tu te înalță,

 Te roagă pentru noi la Dumnezeu!

10 iunie 2016

In amintirea celor dragi care ne-au parasit




10 iunie. Zi neagra pentru familia noastra. Se implinesc 2 ani de cand, un accident pe care n-am sa-l inteleg niciodata - nu a fost nici un martor sa spuna cum a fost posibil, - ne- a lasat fara Ionica! Lacrimi, durere, singuratate, dor...fara sfarsit...Greu de tot...Nimic nu mai este la fel! Nimic nu se poate schimba!
Iuliana Motan


Dupa o lunga suferinta Irina a plecat sa zambeasca printre ingeri.
Dumnezeu sa o ierte si sa o odihneasca in pace!
Corpul neinsufletit este depus la Capela Catedralei Adormirii din Giurgiu.

Condoleante familiei  Cojocaru!

26 mai 2016

PULBERE DE STELE

Eu m-am născut din pulbere de stele
 Ajunsă la-ntâmplare pe pământ.
 Și port în mine străluciri din ele,
 Un suflet pur încununat de cânt.
 
 Iar steaua mea ar vrea să strălucească,
 Să alunge norii pe aripi de vânt.
 Pe toți din jur mai vrea să-nveselească,
 Căci darul vieții este unul sfânt .
 
 Sunt mulți în jur care îmi rezonează,
 Dar sunt și alți confrați invidioși
 Cu răutate chipu-mi creionează
 Să îl arate așa la curioși.
 
 Însă amestecul  de praf de stele
 Îmi amintește mereu cine sunt,
Mă îmbracă în petale de lalele
Și cântecul mi-l pune în cuvânt.

  

24 mai 2016

PLÂNGE SUFLETUL

 Sunt oameni ce în față ți se-nclină
 Și-n spate te stropesc doar cu venin,
 De parcă ai purta cumva o vină
 Că ai primit în dar un har divin.
 
 Și picătura ce o ai în tine
 Îți poartă pașii-n lume cum vrea ea,
 Nu te ferește de greu și suspine,
 Dar nu te plângi de ea că este rea.
 
 Cu fruntea sus pe cale-ți urmezi țelul
 Ce-n suflet ticăie neîncetat.
 Și nu te pleci la vorbe de tot felul,
 Cu ce-ai în jur de mult te-ai învățat.
 
 Tu nu răspunzi la rău cu răutate
 Dar în adânc îți plânge sufletul,
 Căci lupți să-mpărți în juru-ți bunătate

 Și ce primești îți miră sufletul.

20 mai 2016

RUGĂMINTE CĂTRE TINE

"Să nu adormi,când ploaia plânge,lovind cu lacrimi în fereastră,
Deschide geamul,azi mă strânge un Cer cu inimă albastră !
Să nu-mi stingi Dorul,ce te cheamă-scânteia lui mă ține viu:
Şi-am să"revin",de TU m-aştepți,în întunericul târziu...
Să nu adormi,când noaptea cade,ca o perdea întunecată,
Am să rog Cerul să îți rabde apropierea-ndepărtată:
În Marea-i Carte,sunt descrise Destinele atâtor Stele !
Dar numai una poartă vise-şi Visul tău e printre ele !
Să nu adormi,când vântul bate,în geamăt,tristul miez al nopții,
Pe aripi poartă-acele şoapte,ce ne-au decis în viață sorții...
Priveşte-n Sus...să-mi simți Iubirea de dincolo de orizont,
Chiar dacă astăzi mă cuprinde,la mine-n suflet ai un loc !
Să nu adormi,când ploaia cade,când doar furtunile prind glas,
Ține-mi Tăcerea strâns în palme-e tot ce-acum ți-a mai rămas...
Si totuşi...nu îți fie teamă...chiar şi de-aici,din Infinit,
Am să îți fiu mereu aproape,în ciuda oricărui"Sfârşit"!
Să nu adormi,eu vin spre tine,cu ploi,cu vânt sau Cer senin,
Te caut doar...dar Timpul ține un aprig Dor fără alin....
Mi-e gândul Cer,plin de cuvinte-te chem,te strig-oare-n zadar ?
Te rog să ne-ntâlnim în Vise:Mi-e Dor să fiu cu tine iar !".. (ADINA BĂRBUŞ-20.05.2016).

12 mai 2016

PORŢI DESCHISE


O altă zi când îmi ascund răvașul
 Pe frunza pomului cu ramuri 13,
 Ce va rămâne-n veci singur urmașul
 Sădit din dor și lacrimi ce n-or trece.
 
 În fiecare an sunt porți deschise
 Și către cer se-nalță fluturi mii,
 Sunt gânduri ce le roagă iar pe vise
 Să mijlocească, spre a te -ntâlni.
 
 Și roata pare veșnic nemiloasă
 Deschide ciclic răni cu doruri vii,
 Ce ne-am dori să le-ncuiem în casă
 Și cheia s- aruncăm în bălți pustii.
 
 E încă o zi cu soare, arzătoare,
 Ce mistuie în flăcări inima,
 Pe trupul muritor arsura-l doare

 Și niciodată nu s-o vindeca.

AutoR : Marilena Perijoc
Foto: internet

11 mai 2016

TRIUMF

 Întotdeauna după o furtună
 Un ochi de rază ascunsă luminează,
 Anunță c-o să vină vreme bună
 Și această bucurie înnobilează.
 
 Oricât de-nchisă pare ziua-n ploaie
 Împrăștiind tristețea pe pământ,
 Un soare blând va usca din șiroaie,
 Lumină-n suflet ,pe palnetă cânt.
 
 E bucuria trezirii la viață
 Ce -ntotdeauna se va perpetua,
 Să ne -amintim că astăzi este ceață

 Iar mâine soarele va triumfa.

Autor: Marilena Perijoc 

9 mai 2016

Cămătar de vise

Sunt cămătar de vise – dobândă mare cer
Dar, vise, pe măsura dobânzii îţi ofer...
Iubito, într-o lume ursuză-ntunecoasă –
Eu îţi vorbesc de-o alta – senină, luminoasă.
Ştiu, te îmbăt cu vise iţite dintr-un vis
Pe care, odinioară, din teamă de plictis –
L-am făurit în zile scăldate-n praf de-azur,
Pe când priveam viaţa prin diamantul pur
Al inocenţei care, treptat, m-a părăsit
Şi-n vălmăşagul vieţii, sălbatic, m-a zvârlit.
Dar mi-au rămas în suflet, pierdute-ntr-un ungher,
Crâmpeie de visare, ce n-au pierit – nu pier.
Puţine-s şi firave – de aceea greu le dau
Şi, poate, tot de-aceea, dobândă mare iau:
Surâsuri, şoapte tandre, sărut şi-mbrăţişări –
Căci sunt sătul de ură – sătul sunt de ocări.
Mi-e veacul plin de zgură şi mult prea mohorât
Şi zilele mi-s pline de searbăd şi urât...
Deci, ca să scap de silă, tristeţe şi amar -
Făcutu-m-am de vise, iubito, cămătar.
Cămătăria asta, mă face câteodat’,
Când cer dobândă mare – cel mai bogat bărbat
Deşi, dintodeauna, doar vise îţi ofer –
Plăteşti cu drag dobânda, cam mare, ce ţi-o cer.
...Sunt cămătar de vise, dobândă mare cer -
Dar, vise, pe măsura dobânzii îţi ofer;
Iubito, hai, plăteşte – scadenţa a sosit –
Afară-i frig, e ceaţă şi iarna a venit...

Autor: Boris Ioachim
Îmi place
Comentează

4 mai 2016

Doliu: ajuta copilul sa depaseasca decesul parintelui sau

Responsabilitatea pentru propria persoana

Cand pierderea partenerului de viata apare in cuplul cu copii, parintele ramas se confrunta cu un amalgam de emotii si provocari nebanuite pana in acel moment.
Chiar daca fiecare experienta este unica prin factorii contextuali implicati, in majoritatea situatiilor preocuparea principala a parintelui devine echilibrul si alinarea copilului sau.
Inainte de toate, este important ca parintele ramas in viata copilului sa constientizeze ce  insemnatate mare va avea si din acest moment inainte in viata celui mic.
Aceasta constientizare se traduce atat in asumarea responsabilitatii in relatie cu copilul cat si in responsabilizarea din relatia cu propria persoana.
Echilibrul emotional al parintelui unic devine acum baza pe care cel mic o are la dispozitie pentru a se echilibra pe sine.
Parintele se confrunta el insusi cu durerea pierderii partenerului de cuplu, iar aceasta are un impact major, care nu trebuie minimalizat sau evitat.
In plus, in urma pierderii partenerului de viata apar adeseori pierderi succesive colaterale – a relatiilor de prietenie, a sigurantei materiale, a statutului – care solicita si complica trairea perioadei de doliu.
Modul personal in care parintele decide sa isi traiasca si sa isi gestioneze pierderea si doliul va influenta in mod direct copilul, mai ales in situatiile in care cel mic se confrunta pentru prima oara cu pierderea unui om drag.
Acesta este momentul in care copilul va invata ce manifestari emotionale sunt permise si care nu, cat si ce se poate discuta despre pierdere si despre persoana iubita care nu ii mai este alaturi si, inclusiv, cum se asuma doliul in context social.
Astfel, pentru inceput este important ca parintele sa isi autoevalueze resursele interioare impreuna cu solutiile la care are acces pentru a se echilibra si adapta in perioada de doliu.
Grupurile de suport facilitate de profesionisti, consilierea psihologica sau psihoterapia pot fi printre optiunile pe care le poate avea in momentele in care simte ca propriile strategii nu sunt indeajuns pentru provocarile pe care le traieste.


De Livia Caciuloiu, psihoterapeut autonom, acredita EMDR nivel A, Master IA-NLP, cu experienta in asistarea psihologica a persoanelor care au pierdut un om drag din 2011, co-autoare a primelor programe de sprijin terapeutic pentru perioada de doliu din tara.
www.psihomedeor.ro
Tel.: 0742.024.642


http://m.psychologies.ro/anchete-si-dosar/cum-imi-ajut-copilul-sa-depaseasca-decesul-unui-parinte-2152147

Valsul inimii

Au înflorit castanii, privind la fel, spre cer
Ca ochii mei spre tine, când pleci fără să spui,
Iar eu rămân a nopţii, rămân a nimănui;
Că vei veni în vise, să mă-nfloreşti, mai sper.
E-atâta primăvară şi ţip de-atâta dor!
Salcâmii-şi pleacă ramul, pe macii-nlăcrimaţi-
Au înflorit devreme şi vor muri uitaţi
Într-un amurg de cântec şi răstigniţi pe-un nor.
Vreau să dansez cu tine, poemul meu de-o zi,
Când timpul se opreşte-ntr-o clipă doar a mea!
Eu să-ţi fiu ceru-albastru, tu să aprinzi o stea,
Să ne lumine paşii în valsul inimii...
04.05.2016
Violetta Petre

25 martie 2016

BOABA DE ROUĂ

 Am coborât ca boaba cea de rouă
 Prin univers ușor călătorind
 Și dacă sufletul astăzi îți plouă
 Sunt ploaia ce te spală răcorind.
 
 Și timpul ce-a trecut cu nepăsare
 Nu are ceas să îl pot măsura.
 Doar o secundă am de la plecare,
 Mă-ntorc și bucurie-om savura.
 
 Nu am uitat de ziua ta iubito,
 Petale de flori rare am cules.
 Și dacă mândra lună ți-ai dorit-o
 Cu ea am să mă-ntorc din univers.
 
 Am tot primit în gânduri către mine
 Mesaje dragi în cânturi de poem.
 Le-am strâns buchet și-l păstrez pentru tine,
 Privește pe fereastră cum te chem.
 
 Sunt florile ce-ți luminează viața
 Pe care cu mult drag le îngrijești
 Și vântul ce-și îngână acum povața,
 Te-am învățat cum să te dăruiești.
 
 Eu sunt la tine-n suflet și-n privire,
 În fiecare pas pe care-l faci.
 Și chiar de am plecat în nemurire,
 Îți mângâi plânsul și stau până taci.





22 martie 2016

ALB MURDAR

 În dimineți cu pleoape lungi, umbrite,
 Aburi de rouă ascunzând priviri
 Purtând un strai de haine ponosite
 Zâmbesc cu ochii printre amintiri.
 
 Și perle cad șirag de albe spume
 Dar frumusețea lor pare-n zadar,
 Căci cerul înnorat privind spre lume
 Transformă totul într-un alb murdar.
 
 Iar verdele ce-acoperă pământul
 S-a zgribulit sub plapuma de ceață.
 Și lumea toată și-a întrerupt cuvântul
 În așteptarea razelor de viață.
 
 Se simte totuși gând de adiere
 Ce poartă-n palme cupa apei vie.
 În fața-i se ridică bariere
 Ce-avea menirea ca pe loc să-l ție.
 
 Parfumul lor va îndemna pe soare
 Să-și plece fața-n jos spre muritori,
 Zâmbetul său apare din candoare
 Și vieții pe pământ îi dă culori.

  

4 martie 2016

FLUTURAȘI ZGLOBII

 Miroase-a ghiocei și-a primăvară,
 Din două inimi fluturași zglobii
 Din colț de rai spre lume lin coboară,
 Pe razele de soare aurii.
 
 Și lumea pare că este perfectă,
 Iar răul doar în basme  exista.
 Doar gelozia uneori suspectă
 Un zmeu spre ceruri va mai înălța.
 
 Culorile sunt astăzi mai aprinse,
 Parfumul florilor le-a îmbătat.
 Din jurăminte și iubiri promise
 O punte aurită au înălțat.
 
 Și fericirea pare o primăvară
 Ce viață-aduce-n suflet și în gând,
 Cu pana în a iubirii călimară

 Va completa legenda rând pe rând. 

3 martie 2016

LEGENDA PRIMĂVERII


 Legenda primăverii ne-amintește
 De o fetiță ce iubea dreptatea.
 Părinții, frații ei în răutate,
 Într-un deșert și-au construit cetatea.
 
 Iar într-o zi fetița Primăvara
Din fumul negru-al urii a evadat.
 Cu capu-n jos mergând și-a dus povara
 Chemată magic de un glas înfundat.
 
 Și obosită a căzut se pare
 Pentru-a ajunge-ntr-un loc mai frumos,
 Sărăcăcios, într-o lumină mare
 Căci era casa Domnului Hristos.
 
 Dorința ei a fost să se răzbune
 Pe răul ce-a cuprins familia,
 Iar Dumnezeu sperând la fapte bune
 Trimise frigul în deșert să-i ia.
 
 Cuprinși de remușcări se tânguiră
 Cerându-și fata dragă înapoi.
 Și auzindu-i aceasta se miră,
 Dorind să-i ușureze de nevoi.
 
 În chip de înger pe pământ trimisă
 Natura înverzea unde pășea,
 Familia poveste lasă scrisă,

 Ne-o aminti să nu facem ca ea! 

LELIA MOSSORA - NEÎNTÂLNITE JUMĂTĂTI

26 februarie 2016

ARLECHINUL VESEL

Ne naștem din iubire într-o lume
 Ce nu-i mereu cum ne-am dori să fie,
 Iar arlechinul vesel pus pe glume
 Jonglează măști cu fața mereu vie.
 
 Sunt inimi ce se-ntrec în frumusețe,
 Prin har dumnezeiesc se întâlnesc.
 Mereu renasc spre împliniri mărețe
 Și veșnic pe pământ se-ndrăgostesc.
 
 Iar sentimentul are o măreție
 Ce-i poartă printre stele și-napoi.
Trimis spre lume ca o profeție

Pe muritori ridică din nevoi. 

11 februarie 2016

INIMI NEGRE

 Succesu-atrage după el invidii,
 Gânduri din plumb de inimi în nevoi
 Ce se lipesc de rău că niște stridii,
 Pe dinăuntru sunt murdari și goi.
 
 Ei au puterea să înfigă-un ghimpe,
 Simțind o bucurie și-un avânt.
 Acesta are viața unei clipe,
 Valoarea lui s-a dus cu primul vânt.
 
 Din inima senină picătura
 Are menirea să ne curățească,
 Să alunge răul, să învingă ura
 Și adevărul să îl prețuiască.

  

9 februarie 2016

ERA EVOLUATĂ

 Pe vremuri ne cinsteam bătrânii
 Și respectam al lor cuvânt.
 Așa ne-au învățat străbunii,
 Cel mai în vârstă era sfânt.
 
 Acum e-o eră avansată
 Și ne mândrim c-am evoluat,
 Uităm de mamă și de tată
 De tot ce ei ne-au învățat.
 
 În goana către al nostru bine
 Nu avem timp a-i întreba,
 De ce pe față au urme fine
 Ce chipul pare a le schimba.
 
 Și de se-ntâmplă câteodată
 Durerea să le-o mai citim,
Ne enervăm, plecăm îndată,
Și-alegem să îi ocolim.
 
 Trăim în vremuri evoluate,
 Ne lăudăm cu-nalte școli
 Sau suntem cazuri eșuate

 Căci am uitat s-avem valori?

3 februarie 2016

RĂTĂCIȚI DE FERICIRE



 Murim puțin câte puțin
 Când focul dorului ne arde
 Și arma morții-i un venin
 Ce pic cu pic pe suflet cade.
 
 Căci rătăciți de fericire,
 Am obosit prin labirint.
 Capcană cu mai multe fire
 Ce-n jurul gâtului se simt.
 
 Ne-a-ngenuncheat dezamăgirea
 Cu a ei față mincinoasă
 Și nu mai știm care-i menirea
 De-a mai găsi drumul spre casă.

Și ne lăsăm în voia clipei
Să ne surprindă de-o putea,
 Hipnotizați de luciul apei

 Vom adormi pe-un pat de stea. 


Autor Marilena Perijoc
Pictura Mirel Matei

1 februarie 2016

OGLINDA INIMII

Sufletul pur reflectă în oglindă
O strălucire plină de mister,
Minutele și praful din clepsidră
Se așează într-o punte către cer.

Se înconjoară cu alte nestemate
Născute luminoase ca și el,
Tânjind după frumos și bunătate
Își face din iubire primul țel.

Oglinda inimii, veșnic arată
Chipul real lipsit de orice mască.
Cunoscătorii o știu că-i fermecată
Și în tăcere or s-o prețuiască.

Numai iubirea poate să unească
Destine, idealuri la un loc,
Gânduri curate ce stau să se nască

Din minți călite-n al dragostei foc.

29 ianuarie 2016

DACĂ POȚI


 S-aduci un zâmbet pe un chip mai trist
 Decât un Cer pe vreme de furtună
 Să poți să spui cuiva:"Știi,eu exist
 Doar pentru tine,să te țin de mana”
 
 S-alungi din inimi zbuciumul tăcut
 Al lacrimilor-și durerea vie
 C-o-mbrătișare și cu un cuvânt:
 "Eu sunt aici,orice ar fi să fie"
 
 Să poți fi sprijin celor care simt
 Că poartă-n suflet o eternă noapte
 Și să poți spune:"Vin să te alint
 Doar cheamă-mă și îți voi fi aproape
 
 Numai atât de poți și e de-ajuns
 Pentru acela care-ar vrea să știe
 Că-ntotdeauna va găsi răspuns
 La suferința lui:PRIETENIE !


Autor:Adina Barbus