Am coborât ca boaba cea de rouă
Prin univers ușor călătorind
Și dacă sufletul astăzi îți plouă
Sunt ploaia ce te spală răcorind.
Și timpul ce-a trecut cu nepăsare
Nu are ceas să îl pot măsura.
Doar o secundă am de la plecare,
Mă-ntorc și bucurie-om savura.
Nu am uitat de ziua ta iubito,
Petale de flori rare am cules.
Și dacă mândra lună ți-ai dorit-o
Cu ea am să mă-ntorc din univers.
Am tot primit în gânduri către mine
Mesaje dragi în cânturi de poem.
Le-am strâns buchet și-l păstrez pentru tine,
Privește pe fereastră cum te chem.
Sunt florile ce-ți luminează viața
Pe care cu mult drag le îngrijești
Și vântul ce-și îngână acum povața,
Te-am învățat cum să te dăruiești.
Eu sunt la tine-n suflet și-n privire,
În fiecare pas pe care-l faci.
Și chiar de am plecat în nemurire,
Îți mângâi plânsul și stau până taci.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu