30 mai 2011

Pentru fetele mele


Un fulger cade peste mine
Si-n cer atunci zaresc o poarta
Ce ma atrage catre ea
Lasand in urma lumea toata.

Pe o fereastra de pe-o stea
Privesc in jos cu uimire,
Vazand ca las in urma mea
Doar lacrimi din iubire.

Pe fata mea se preling perle,
Ma doare tare jalea lor
Si-as vrea sa-mi mangai sotia
Sa nu mai poarte atata dor.

Si-n brate as vrea sa-mi strang copii
Ce plang acum la un mormant
Si sa le spun ca-n veci alaturi
Cu mare dragoste le sunt.

As vrea ca negrul ce il poarta
Sa-l risipesc din calea lor,
Sa pot sa schimb a mea soarta
Si sa le fac un viitor.

Le port o dragoste imensa
Si-as vrea sa pot povara grea
De pe-a lor umeri eu acuma
Cu usurinta s-o pot lua.

Ratacitori ii las prin lume
Fara de sprijin si ajutor
Si singure le las acuma
Sa se descurce-n drumul lor.

Cu rugamintea catre ingeri
Sa le vegheze ne-ncetat
Si sa le dea ce eu acuma
Pe veci cu mine le-am luat.

Tristetea lor e si a mea
Ma doare lacrima de jale
Asupra voastra voi veghea
Si va trimit o sarutare.

Speranta

Firesc ar fi prin legea firii,
Copii parinti a ingropa.
Dar universul vru acuma,
Balanta asta a inversa.

Si ingerasi cu flori in mana,
Pe puiul meu l-au asteptat
Si veseli cu a lor iubire,
Pe trepte-n sus l-au tot purtat.

Noi pe pamant ramasi in urma,
Cu greu puturam accepta,
Ca soarele vietii noastre
Din ochii nostrii disparea.

Si bajbaind prin intuneric,
Pierduti pe-o lume fara sens,
Cu sufletul plecati in spatiu
Il cautam prin univers.

Si daca soarta noastra scrisa
Asa a fost sa induram,
Cu fruntea sus pe scara vietii
Va trebui ca sa urcam.

Nu ne-a ramas decat speranta
Ca intr-o zi vom fi si noi
Intampinati in capul scarii
De ingerasii cei vioi.

Cu bucurie-n acea lume
Pe cer vedea-vom rasarind,
Soarele nostru ce-l pierduram
Cu razele spre noi zambind.

Si suferinta si durerea
Atunci pe loc vor disparea
Iar pacea si iubirea clipei
Sufletul ni-l va inunda.


Pentru toti parintii care si-au pierdut copiii!

Jumatatea pierduta

Un fulger loveste copacul,
Trunchiul se sfasie-n doua
O rana urata deschisa,
Mutiland viitorul.

Ma trezesc ca ma doare
Si vad cum imi picura sange
Dar caut cu disperare
Jumatatea ce din mine se frange.

Am pierdut-o…
Si plang si ma doare
De vina e numai rana
Sau pierderea e mult prea mare?

Ochii mei sunt aproape de stele,
Sufletul pe-alte tarmuri se zbate
Inca merg ratacind printre ele,
Cautand acea jumatate.

29 mai 2011

Muza mea…

Azi toate gandurile mele
Din miez de noapte le dedic…
Si muza mea din alta lume
Ma tot ghideaza cate un pic.

Ca un copil invat azi pasii
Si drumul ce-l am de urmat,
Singura azi purtandu-mi dorul
Cu gandul spre alt tarm plecat.

Si tot ce-a fost candva frumos
Mi-apare acum ca intr-un vis,
In negura si-ndepartat
Pentru o clipa-n paradis.

Alegerile din vechime
Intr-un cosmar s-au transformat.
Platesc acum in asta lume
Magnet de ganduri agatat.

Si soarta azi imi pune-n fata
Ce ieri credeam gresit a fi,
Ca sa aleg o alta cale
Si sa-nteleg din “a gresi”.

Elev sunt azi la scoala vietii
Prioritati imi schimb azi toate,
Ma inconvoi in fata sortii
Si ma educ pe cat se poate.

Si cand pe trepte voi urca in toate,
Ma voi apropia de Dumnezeu.
Surazatoare voi intinde mana,
Spre lumea in care vom fi
TU si EU.

Dorul


Cu vuiet se abate
Asupra mea un nor
De-atata intuneric
Nu vad in viitor

Din grote-ntunecate
Si foarte din adanc
O lava clocoteste
Se zbuciuma mugind

Nu poate sa erupa
Mai bajbaie cararea
Si calea mult prea lunga
Ii taie rasuflarea

Si dorul ma cuprinde
Furia ma-nconjoara
Ma zbat sa scap dar nu pot
Durerea ma doboara

27 mai 2011

Noapte si zi


Intre noapte si zi,
Noi doi copii
Ne cautam si alergam
Pe carari uitate
Si pierdute-n noapte.

Un drum sa gasim,
Ca sa ne-ntalnim
Pe-o raza de luna,
Ca o zana buna
Ce ne va veghea.

Noaptea e craiasa,
Ce-alunga distanta,
Valul risipeste
Si uneori ne arata
Calea fermecata,
Unde ne amagim
Ca ne intalnim
Si ca ne vorbim.

Si stam fericiti
Si uneori uimiti
De-asta intalnire
Tainica gasire
Pana-n zori de zi.

Cand vraja dispare,
Dorul reapare.
Si-ncep cautatul
Jocul mult uitatul
Cand unul dispare
Din lacrimi de jale
Marcheaza o carare.

Cel ramas zambeste,
Drumul serpuieste
Tot mereu pe cale
Si in cautare…

Sclipire in univers


Privesc spre cerul plin de stele
Iscoditor si insistent,
Iti caut chipul printre ele,
De multa vreme e absent.

Si daca vad mai luminoasa
O stea in noapte stralucind,
Eu stiu ca-n zbor pe acel astru
O vreme tu ai poposit.

Ca zambetul de pe-a ta fata,
Sclipire da in univers
Si se reflecta ca o raza
Spre telul meu mult prea absent…

Ca o sclipire jucausa
Tu vrei acum sa ma mangai,
Surad si eu spre a ta steluta
Si te implor ca sa ramai.

Si ma-ncalzesc cu o speranta
Ca-n noapte tu vei straluci,
Si jucaus desen pe ceruri
Tu vei fi…

26 mai 2011

Recviem pentru un … solo



Pentru tot ce a fost,

Pentru tot ce n-a fost

Te-aş aduce-napoi

Să fim numai noi

Abisul nescris

Dar poate promis

Mie sau ţie

Sau… cine mai ştie ?!

Te-aş face o punte

Care să-nfrunte

Noianul de vise

Nescrise ,

Te duci şi mă duc

La fel de năuc

O mare prea moartă,

O poartă ce poartă

Trecutul de paie,

Aceeaşi odaie

În care-am iubit

Iubirea .. SMINTIT,

Care ne-a dus

Mereu tot mai sus

Atâta încât

Azi suntem doar

Vânt

Care ne trecem

Şi ne petrecem

Ca şi cum n-am fi fost

Decât rost fără rost.

Eu aici,

Tu acolo

Nicicând un solo

Ci numai un număr

Dar fără umăr

Pe care să plângem

Şi să ne frângem.

Am visat,

Am iubit.

N-am venit,

n-ai venit.

Mereu am plecat

ca un păcat

ce ne e dat

să-l ducem cu noi

prea plin de nevoi.

Un final fără clipă

Şi-o arsă aripă

Cu care-am zburat

Pe un cer neaflat

Doar mult prea dorit

Să ne fie un zid

Spijinit de cerul

Dezlegat de misterul

Plin de iubire,

Deşi amăgire.

De ce ne-am temut

Mereu ne-a durut.

Am vrut şi n-am vrut

Să fim îngerii care

Plâng încă în sare,

Sânge de lacrimi

Ale lumilor patimi.

Am visat,

Am iubit.

N-am venit,

n-ai venit.

Azi e târziu

Să mai fiu

Să mai fii.

Suntem numai…

pustii.

Lelia Mossora

24 mai 201

22 :43

Viata vazuta de sus


Pasesc ratacind printre oameni,
Obosita inca merg inainte.
Sunt ranita dar nimeni nu vede
Si nu vreau sa ma opresc o secunda.

Inca-l caut si astept sa revina,
A plecat fara mine pe alt drum,
Cineva sa-mi arate cararea
Unde pot sa-l gasesc de acum.

Mi s-a spus c-a zburat printre stele,
Ingerii spre cer l-au purtat,
Doar o lacrima i-a cazut catre mine
Si-a plecat…

Pe-o fereastra deschisa in ceruri
Ne priveste,de sus ne vegheaza
Si ne cearta cand plangem a jale
Si se-amuza cand mai gasim o cale.

Viata vazuta de sus e mai simpla,
Caile sunt mult mai usoare,
Dar eu care sunt pe pamant
Obosesc cautand o carare.

El zambeste si de sus ne ghideaza,
Este liber,in zbor printre nori,
Ratacesc pe-asta lume pierduta
Cu gandul sus,spre zburator…

25 mai 2011

Pelinul Divin

Judith Orloff: Suntem EMOTII... Tu carui stil emotional ii apartii?

Pornind de la experienta sa ca si psiholog, in cartea “Libertatea emotionala - Elibereaza-te de emotiile negative si transforma-ti viata”, Judith Orloff (vezi site-ul oficial al psihologului: drjudithorloff.com) aduce in dezbatere cele patru stiluri emotionale pe care le-a observat la pacientii sai. Fiecare dintre noi se identifica cel mai mult cu unul dintre stiluri, desi exista si unele aspecte ale celorlalte stiluri care se pot regasi in personalitatea cuiva. Cunoscandu-ti stilul emotional propriu, poti ajunge sa te cunosti mai bine si sa intelegi modalitatea in care interactionezi cu ceilalti, felul in care iti faci fata emotiilor. “Este despre stabilirea echilibrului, despre imbunatatirea acelor domenii si aspecte in care esti mai vulnerabil, despre maximizarea abilitatilor si potentialului tau.”, spune autoarea pe blogul sau.



Iata care sunt cele patru stiluri emotionale in viziunea lui Judith Orloff. Descopera si tu caruia din cele patru stiluri emotionale ii apartii. Despre libertatea emotionala si despre ceea ce presupune ea promitem ca vom discuta intr-un articol viitor…



1. Intelectualul: Cugetatorul intens


Intelectualii, spune profesorul Orloff, se exprima clar, au o gandire analitica si incisiva ce se bazeaza pe judecata obiectiva, rationala. De asemenea, au stapanire de sine si se enerveaza greu. Isi mentin calmul chiar si in situatii stresante. In schimb, nu au incredere in ei insisi. Le lipseste indrazneala si se tem de emotiile puternice. Adesea nu stiu cum sa le face fata sau ce reactii sa aiba fata de emotiile celorlalti. Atunci cand trebuie sa intreprinda ceva, nu o fac deschisi, cu inima usoara. Actiunea inseamna responsabilitate pentru ei. Mai pot fi caracterizati si prin senzualitate si un caracter jucaus.



Cum sa iti dai seama daca apartii categoriei Intelectualului: daca planificarea te face sa te simti confortabil si sigur pe tine, iar spontaneitatea te sperie, daca consideri ca prin gandire poti gasi drumul catre solutia unei probleme, daca esti preocupat mai degraba de analizarea partilor pozitive si negative ale problemelor decat de felul in care te face sa te simti aceasta problema, daca ai o minte activa care functioneaza chiar si in timpul noptii, cautand solutii si rezolvari sau analizand evenimentele de peste zi atunci apartii tipologiei emotioanale a Intelectualului.


2. Empaticul: Buretele emotional




http://www.garbo.ro/articol/Psihologie/8008/Judith-Orloff-Suntem-EMOTII-Tu-carui-stil-emotional-ii-apartii/pagina-3.html

22 mai 2011

Dedublarea astrala

Cum sa fii mereu optimist?

In timp ce a fi sceptic, poate fi un mod sanatos de a evita ca ceilalti sa profite de tine, a fi pesimist inseamna sa te gandesti mereu la tot ce poate fi mai rau, poate avea consecinte negative asupra vietii tale. A vedea doar partea negativa a unei situatii, te poate face sa pierzi oportunitati in viata, sa neglijezi diferite probleme ce trebuie rezolvate, si scapi sansa de a actiona atunci cand ai putea imbunatati o relatie si calitatea vietii tale.

Optimistii cauta lumina de la capatul tunelului. Daca intotdeauna vei fi pesimist, iti va fi foarte greu sa iti schimbi scopul, dar este posibil sa incepi sa vezi jumatatea plina a paharului, si nu jumatatea goala.

Pasi de urmat pentru a deveni optimist:

Nu trebuie sa ai impresia ca toata lumea este impotriva ta, sau ca te-ai nascut cu un nor negru deasupra capului: aceasta presupunere nu are nicio baza in motive sau stiinta. A crede ca universul sau o entitate spirituala incearca sa iti faca viata mizerabila, este ilogic. Fii rezonabil si nu mai pretinde ca stii tot ce e pe lume. Uneori experientele neplacute sunt bune exercitii, asa ca nu poti spune ca totul merge prost.

Cauta o sursa de optimism: semnele de negativism se trag de cele mai multe ori din experientele traite in copilarie, cand mintea incepe sa observe anumite circumstante si sa faca presupuneri despre cum functioneaza aceasta lume. Daca in copilarie ai avut parte doar de dezamagiri, esecuri si tradari, nu este deloc surprinzator faptul ca acum ca adult asta astepti de la viata. Cu cat mai repede atribui pesimismului tau un set unic de circumstante, si nu intregii lumi, cu atat iti va fi mai usor sa schimbi perspectivele.

Trebuie sa intelegi ca trecutul nu este egal cu viitorul: doar pentru ca in trecut ai avut parte de o tradare sau de o dezamgire, nu inseamna ca vei avea parte de acelasi lucru si in viitor. In trecut, au fost multe lucruri pe care nu le-ai putut controla, si fiecare trecem prin circumstante nefericite la un moment dat in viata noastra – nu esti tu o exceptie! Dar exista multe lucruri in viata pe care le poti controla, si acolo sta posibilitatea de a schimba ceva! O zi sau o saptamana care incepe prost nu inseamna ca trebuie sa se incheie la fel.

Incepe prin a te privi ca o cauza, si nu ca efect: nu trebuie sa fii un produs sau o victima a circumstantelor tale. Nu te mai gandi la ceea ce ti se va intampla si incepe sa te gandesti la ceea ce poti face sa se intample. Daca nu iti place cum merge viata ta acum, stabileste-ti obiective, si treci la realizarea lor. Foloseste-te de experientele negative din trecut pentru a-ti construi caracterul si pentru a lua decizii mai bune, in loc sa lasi pesimismul sa te transforme intr-o persoana care evita riscul sub orice forma. Este mai bine sa joci pentru a castiga decat sa nu faci nimic de frica sa nu pierzi.

Fii recunoscator: fiecare avem ceva pentru care sa fim recunoscatori. Fa o lista cu toate lucrurile bune care s-au intamplat in viata ta. Daca nu iti vine nimic in minte inseamna ca nu ai incercat suficient. Secretul de a fi optimist sta in a recunoaste beneficiile si posibilitatile unei situatii, si de a intelege ca intotdeauna ar putea fi mai rau.




http://mix.deweekend.ro/cum-sa-fii-mereu-optimist/

18 mai 2011

17 mai 2011

Despartire

Mai trece o zi şi încă una
Apari mereu la mine-n vis
Îţi fac încet un semn cu mâna
Dar tu treci puntea peste abis.
Căzut în negurile albastre
Retina mea nu te distinge
Văd numai dorurile noastre
Şi depărtarea ce le stinge.
Te văd în orice colţ de casă
Eşti lângă mine-n orice loc
Când era viaţa mai frumoasă
M-am înecat în nenoroc.
Pe drumul unde mergeam doi
Mi-e greu stingheră să rezist
De ce-am rămas doar eu, din noi ?
Nici nu mai ştiu de ce exist.
Mă ţine-n viaţă numai gândul
Că Dumnezeu ştie ce face
Şi atunci când o să-mi vină rândul
Te voi găsi dormind în pace.


http://maminineta.wordpress.com/2010/05/26/despartire-prietenei-mele-marioara-mihele-care-si-a-pierdut-sotul/

15 mai 2011

Ziua parintilor de ingeri



Organizaţia E.M.M.A. - Eternul Miracol Materna Alinare, vă invită duminică, 29 mai, de la 17:30, la cea de a patra ediţie evenimenului “Ziua Părinţilor de Îngeri” - singurul eveniment din România, dedicat memoriei copiilor plecaţi prea curând din această lume.

Aşadar, şi în acest an, în aceeaşi zi, la aceeaşi oră, Parinţii de Îngeri, apropiaţii acestora şi simpatizanţii E.M.M.A., vor aprinde lumânări şi vor înălţa la cer baloane colorate simultan, în 16 oraşe din România şi în 2 oraşe din afara ţării, respectiv în Anglia (Londra) şi în Franţa (Jossigny)!

Încercăm, şi în acest mod, să oferim părinţilor care au trecut prin drama pierderii unui copil, suportul emoţional de care ştim că au nevoie, indiferent de circumstanţele care au marcat această tragedie, deoarece niciun om nu trebuie să treacă singur prin aşa ceva! O vorbă bună spusă cu sinceritate, poate face diferenţa majoră între un suflet chinuit şi un om pe cale să accepte încercările vieţii.

Societatea nu percepe magnitudinea durerii provocată de pierderea unei sarcini, a unui nou-născut, condamnându-i pe parinţi la o suferinţă copleşitoare. Acest fapt, are însă repercursiuni pe termen lung, nu numai asupra sănătăţii părinţilor ci şi a societăţii, în general.

Asfel, acest eveniment are o semnificaţie aparte, în mod special pentru părinţii care au pierdut un copil înainte de naştere, momentul înălţării baloanelor simbolizând despărţirea de copilul pe care nu au apucat să-l vadă, să-l ţină în braţe, să-l cunoască! Este un moment emoţionant care alină la gandul că pot face asta, pentru copilul plecat prea curând de lângă ei!


Va fi, aşa cum frumos a spus o Mamă de Înger, precum “o petrecere pentru copii, în absenţa lor!”
http://www.organizatiaemma.ro/node/768#promovare

Doruri Proscrise

Doruri proscrise


Nu poţi să uiţi,

Nu pot să uit

Timpul mut

Care-a trecut

Peste noi

Cu veşnice ploi.

Nu poţi să mai vrei

Aceiasi cercei

de cireşe vara

ca şi povara

sărutului rece

care petrece

visele toate

demult

neuitate.

Nu poţi să mai chemi

Şi nici să gemi

De durere şi vis,

De timpul nescris

În clipe udate

De de apele toate,

De doruri proscrise,

De vorbe nezise.

Nu poţi şi nu pot

Să murim fără rod,

Fără iubire

Şi făr-amăgire.

De ce azi nu iubim

Ci doar cerşim

Un strop de apus

Sau cântecul dus

Pe aripi furate

Nicicând dezlegate

Să zboare mai sus ?

Nu poţi şi nu pot

Să rămânem ce-am fost -

Acelaşi nerost

Sau un tot

Care ne cheamă

Fără de teamă

Să iubim nemurind,

s-adunăm împlinind

visele toate

în basmale

furate

din toamnă mai nouă

plângându-se nouă

cu cu frunze şi ploi

cernând peste noi.

Lelia Mossora

13 mai 2011

00 :46

13 mai 2011

In amintirea celor dragi,care ne-au parasit

Pe 13 mai au plecat impreuna pe un alt drum,Madalin-Valentin,Ecaterina-Gina si Stefan si au lasat in urma multe lacrimi,durere si multe suflete distruse. Va iubim la fel de mult,Dumnezeu sa va odihneasca in pace!


Te caut

Din jur fantani albastre
Doinesc eternul dor.
In sopot de cascade,
Vuiesc incetisor.

Erupe al meu suflet
Si curge ne-ncetat,
Pe-ntinse locuri trece,
Te caut apasat.

Intins albastrul marii,
Raspunde cu-n oftat.
Pe unde el colinda,
Zadar te-a cautat.

Nici lava ce-mpleteste
In calea ei pamantul,
Zadar colinda lumea,
Tu ai zburat ca gandul.

Plecand intr-o secunda
Rapid si-ncovoiat,
Nu ai privit in urma
Nu stii ce ai lasat.

Si marea ma mangaie
Si focul ma-npresoara,
Raman ca a lor sora
Si plang intaia oara.

11 mai 2011

Sufletul

« Sufletul e prelugirea unei aripi de înger care are CURAJ să zboare. » [L.M.]

Daca

„Daca nu-ti imbraci ranile cu VISE , nimic NU va trece.” [Lelia Mossora]

Cine nu s-a nascut OM

« Cine nu s-a nascut OM, nu va deveni NICIODATA aceasta ! « [ Lelia Mossora ]

Dureri reaprinse




Miresme de rouă
Mai plouă,
Mai plouă.
Miresme de soare
Amare,
Amare…

Miresme de vis,
Intuneric, abis.
Plutire pe şoapte
Şi gânduri de noapte
Ţi le dăruiesc
Când mai poposesc
Pe maulul tău stâng
Mult prea nătâng
Să mă mă mai simtă
Ori să mă mintă.

Fiori reci mai trec
Şi mă mai petrec
Până când vin
Năluci din pelin
Iar să mă ningă
Şi să mă-ncingă
Cu verdele crud
Demultul durut.

Miresme de dor
Ca mâine iar mor
Şi nu înţeleg
De ce te dezleg
Din nou de tăcere
Şi Nemângâiere.

Miresme, furtună
Iar ne adună
În acelaşi loc
Fără noroc.

În candele stinse
Dureri reaprinse
Ne caută-n van
Pe-acelaşi liman.


Miresme de rouă
Mai plouă,
Mai plouă.

Lelia Mossora
17 aprilie 2011
22:00

Surpriza de astazi!

Ieri va vorbeam despre o surpriza care datorita lipsei mele de experienta nu prea mi-a reusit…dar sper sa va bucurati la fel de mult ca si mine de surpriza de astazi…
Sa ii spunem bun venit lui Lelia Mossora printre noi si sa o primim cu bratele deschise…A acceptat sa faca parte din familia noastra si nu putem decat sa ii multumim…
Ne va bucura cu minunatele sale versuri…
Multumim Lelia Mossora!

Între noi



Între tu

Şi-ntre eu

Există mereu

Doar o întrebare

Ce doare .

Ce doare

Sau cine

Macină fine

Culorile toate

În noi sfărâmate ?

De ce e durere?

De ce nu e miere

În vorbe deşi

Verbul « a fi «

Ne minte mereu

Că ai fi tu,

că aş fi eu ?

Ne amăgim

că găsim

mereu

ce nu este

decât poveste,

numai -n gând,

mereu e doar vânt.

În infinit

nu ne-ntâlnim

Doar ne iubim

Pe noi,

Pe mine,

Pe tu ,

Neanturi de NU,

Cale arsă

Mereu o farsă

A vieţii

De azi.

Mereu cazi

deşi cresc

şi ceresc

te caut în van

ca pe-un liman.

Nu mă crezi,

Nu te cred,

Numai că

Azi aş vrea

Să fii o stea

Pe care

cărare

Să plec

Să te culeg.

Dar…

Nu eşti

decât un nor

Călător ,

Sobor de gânduri

Şi de descanturi.

Eşti întrebare

Ce moare

Pe o aripă

Întinsă în pripă

Sau în derivă

Ce ne lipseşte

Dar creşte

Şi creşte

Pan’la lumină

Se zbate în tină

Şi caut iar

Mereu-l -

Alt lan

care

sa recunoască

Un trup

Ca de iască,

Să crească

În mine

Alte verbine,

Culoare mai nouă,

Deloc numai rouă

Care dispare

În noaptea

Cea...

Mare .

În infinit

nu ne-ntâlnim

Doar ne iubim

Pe noi,

Pe mine,

Pe tu ,

Neanturi de NU.

Lelia Mossora

10 mai 2011

16 :06

10 mai 2011

O cutremuratoare poveste de iubire care a socat o lume intreaga



In preajma Craciunului trecut, o sfasietoare si adevarata poveste de iubire a doua randunici facea inconjurul lumii, generand emotii uriase, lacrimi si reconsiderarea atitudinii fata de necuvantatoarele inaripate, care, contrar prejudecatilor, sunt capabile sa gandeasca, sa iubeasca si sa sufere.
Povestea tragica de iubirea a unei perechi de randunici a inlacrimat milioane de locuitori ai planetei, din Europa pana in Asia, in preajma Craciunului din 2009, astfel incat merita sa o aflati sau sa va reamintiti de ea.Pe scurt, o randunica a fost lovita de o masina pe cand micuta inaripata s-a avantat pe drum, a cazut, nu a mai putut zbura, iar perechea ei a inceput sa o hraneasca.Compasiunea si dragostea cu care o ingrijea erau impresionante.La un moment dat, cand "sotul' randunicii a venit iar cu hrana, a constatat ca aceasta nu mai misca. Murise! Disperarea lui a fost coplesitoare, statea langa perechea lui si scotea tipete sfasietoare, insa in zadar.
Tristetea si durerea erau coplesitoare. Intr-un final, a inteles ca ea murise.Imaginile acestei povesti adevarate de iubire au aparut intr-un cotidian important din Franta, anul trecut, inainte de Craciun, iar tirajul a fost epuizat imediat.


9 mai 2011

O veste buna

Cu bucurie am citit pe blogul lui Mihaela ca in iulie 2011 va avea loc in Bucuresti o intalnire pentru cei care au pierdut recent o persoana draga…
Nu exista taxa de participare si vor fi acolo si consilieri pshihologici care ii vor ajuta pe cei prezenti…
Trebuie sa va inscrieti pentru participare…
Felicitari Mihaela si multumiri domnilor pshihoterapeuti Livia si Octavian Caciuloiu care participa voluntar in acest proiect.
Mai multe detalii pe blogul “doliularomani”

http://doliularomani.wordpress.com/

8 mai 2011

La multi ani ,Tuchi!



Cu intarziere as vrea sa ii fim alaturi lui Tuchi,care pe 7 mai a implinit o frumoasa varsta…
Ii doresc din suflet “La Multi Ani, cu ocazia aniversarii, multa sanatate si bucurie. Sa fii fericita, dar si sa faci fericiti pe altii.Sa fii iubita, dar si sa raspandesti iubire in jurul tau. Sa ai parte de tot ce e frumos in lumea asta si toate visele sa ti se implineasca . Viata sa-ti fie asemeni unui drum pe care sa te insoteasca adevaratii prieteni: DRAGOSTEA si OPTIMISMUL. „
Si nu uita ca noi suntem alaturi de tine....La multi ani!

6 mai 2011

4 mai 2011

Cum treci peste dezamagiri

Exista momente cand fiecare dintre noi se confrunta cu dezamagirea. Cum facem fata si cum trecem peste?

Ritmul vietii tale linistite si placute e uneori întrerupt în mod neplacut, neasteptat si aproape brutal de ceea ce numim momente mai putin bune. Acestea pot lua forma unei pierderi, a unei tristeti sau, poate, a unei dezamagiri. Experimentam dezamagirea atunci cand cineva sau ceva pe care contam se dovedeste a fi altfel decat credeam. O astfel de traire e traversata diferit de fiecare, si peste ea nu se trece usor.
De ce doare atat de tare?
Primul impact cu dezamagirea este destul de puternic. Pentru ca e vorba despre o confruntare cu o realitate care nu este ceea ce parea a fi. Problematic este faptul ca realitatea construita anterior este ceva pe care contai, ceva ce parea „sigur”. Siguranta este ceea ce cautam mai mereu în viata, relatiile si interactiunile noastre, poate tocmai pentru ca viata este, în esenta, destul de imprevizibila. E si normal ca atunci cand inevitabilul se produce ne loveste din plin. Pentru ca realitatea pe care o „încarcam” cu aspiratii, asteptari, iluzii, dorinte, lucruri neterminate nu poate sa fie altfel decat dureroasa atunci cand „se opreste”. Sentimentul cel mai pregnant este cel al tradarii unui pact mai mult sau mai putin nerostit. Si totusi...
Dincolo de efectul destabilizator pe care îl poate avea asupra fiecaruia în mod diferit, dezamagirea poate fi privita, pana la urma, si ca fiind ceva pozitiv si destul de sanatos. Daca e sa luam în considerare unele teorii, dezamagirea este una dintre cele doua emotii care stau la baza procesului decizional. Iar asta se verifica usor si în realitate: cate nu sunt cazurile de schimbare (uneori, radical pozitiva) a vietii unor oameni în urma dezamagirii? Pana la urma, o dezamagire este ceva care poate sa te împinga în prapastia depresiei, dar si într-o hotarare pentru o viata noua si mai buna.
Punct si de la capat
Uneori e nevoie de o dezamagire ca sa intelegi ca viata ta mergea intr-o directie gresita. Si ca s-o iei de la capat cu zambetul pe buze.


Autor: ANDREEA DIRZU, psiholog

http://www.benessere.ro/Psiho/1727/Cum-treci-peste-dezamagiri.html

3 mai 2011

De ziua ta...

Astazi imi lipsesti mai mult ca oricand…
Mi-as dori sa te pot avea aproape,sa iti vad chipul si sa ma bucur de rasul tau…
Mi-as dori sa ma mai simt protejata de tine,sa le raspunzi celor din jur acum cand ai citit in cel mai intunecat ungher al sufletului meu si fiecare coltisor l-ai explorat cu simturile tale…
Si daca ar fi sa te mai am aproape,nu mi-ar mai pasa de nimic din ce se intampla in jur si nu mai m-as satura privindu-te…asa ca in vis…cand razi de mine cum ma minunez ca te pot vedea si ca te am aproape…si ma imbat cu cuvintele tale din vis cum ca de nimic nu iti pare rau decat ca m-ai lasat aici singura…
Te iubesc la fel de mult si as vrea sa te mai pot suna,sa pot glumi cu tine acum punandu-ti intrebarea ta preferata”ma mai iubesti?”
Uneori ma tem ca am strans in mine prea multa durere,iar cand ma gandesc la tine,de atata dor ai sa fugi…
Stiu ca ar trebui sa alung aceste sentimente , sa dau voie iubirii sa-mi inunde sufletul si sa te atraga catre mine…
Ma linistesc la gandul ca tu stii tot ce este in sufletul meu si pentru mine numai parerea ta conteaza…