30 aprilie 2012

Disperarea de-a nu te vedea

Povestea mea e una trista plina de disperare.de 10 luni suntem toti nebuni de durere.Nici nu stiu de unde sa incep.Din ziua cand a plecat sa faca o baie si nu s-a mai intors?sau din copilaria lui?sau poate...nici eu nu stiu de unde,nu stiu decat ca e frumusetzea noastra,ca ne e un dor nebun,ca ma duc zi de zi la el si ne bem cafeaua impreuna.Muncea de 3 ani in Italia si venise in tara sa dea de permis.Au iesit cu baietii sa faca o plimbare cu scuterele pana la balta,sa se scalde si sa se intoarca acasa.Numai ca dintre toti,doar el nu s-a mai intors,desi era singurul care stia sa inoate.Imi amintesc doar cum am inebunit pe malul baltii strigandu-l si el nu mi-a raspuns.Mama lui si fratele erau in Italia,acolo stateau toti si munceau,mie mi-a revenit sarcina sa le dau cumplita veste.Nu mai vreau sa-mi amintesc acele 3 zile,pt mn,pt noi,Sorinell este undeva plecat si o sa se intoarca.Dar este non stop in mintea mea,mumosul nostru de numai 23 ani.Pe 3 mai implineste 24 ani!!La multi ani SORINELL,printre ingeri.matusa te iubeste si o sa vina la tine zi de zi.esti sufletl meu si tu stii ca o parte din mine pt totdeauna acolo,cu tine la ingeri.Iar mama lui si fratele,traiesc acelasi cosmar zi de zi in care,in disperarea lor tot cred ca or sa se trezeasca si or sa fie iar,toti 3 impreuna-mama si cei doi baieti pe care-i iubeste cu disperare.De langa mine a plecat,iar ultimele cuvinte au fost-dar vin repede,Rela!!m-ai pacalit ubyre..........m-ai pacalit...........

28 aprilie 2012

Un gest marunt


Cand cineva aflat in doliu
Este speriat si-ngrijorat,
Incearca sa-i curmezi travaliu
Si sa asculti al lui oftat.

Un umar lasa-i la nevoie
Sa simta ca-l va sprijini.
Scanteia cea de bucurie
Doar tu ii mai poti oferi.

Un gest marunt ce valoreaza
Cat cele mai de prêt comori,
Alina gerul  ce urmeaza
Si usureaza de dureri.

Si vei simti o bucurie,
Stiind ca tu l-ai ajutat
Sa iasa dintr-o agonie
Cand totul este intunecat.

27 aprilie 2012

Te intreb


Zambind tu ii ajutai
Pe toti cei care te rugau.
Si fericit mai alergai
Vazand cum ei se bucurau.

Acum privesc si eu in jur
Caci drumu-ai ratacit de mine.
Si singura acum indur
Cand nici un ajutor nu-mi vine.

Si usa se-ncapataneaza
Sa stea inchisa uneori.
Nu vrea sa lase nici o raza
Sa-mi lumineze dintre nori.

Si in tacere te intreb
De ce nu vrei a m-ajuta
Sa mai primesc si eu un zambet
De sus de pe steaua ta?

Cand sunt speriata si straina
De ce nu ma imbarbatezi?
Nu mai vad raza de lumina
In care tu spuneai cum  crezi .

26 aprilie 2012

In dar


Se tot repetă zi în an
Când pe-astă lume ai poposit
Şi viaţa nu-ţi trăieşti în van,
Cu o misiune ai venit.

De-a aduna în jurul tău
Şi-a alina tuturor,
Cu-n zâmbet blând destinul rău
Din viaţa grea de muritor.

Să se întoarcă înzecit
Spre tine,fapte bune,
Din suflet azi eu ţi-am dorit
Să crească al tău renume!

Şi bucurie să primeşti
La schimb cu lacrima,
Când cu blândete povesteşti
La toti ce vor urma.

Eşti mesagerul celor mulţi
Ce soartă grea avură.
Primeşte-n dar cei doi talanţi
Pentru a ta bravură.

Steaua ta


O vreme am fost norocoasa
Caci te-am avut ,maicuta mea,
Atat de balanda si frumoasa
Ma mangaiai cu vorba ta.

Ai fost si mama ai fost si tata,
Puternica, de neinfrant.
Mereu de tine-mbarbatata
Am facut fata-n ploi si vant.

Şi am ramas debusolata
Cand catre cer te-ai indreptat.
De ingeri te-ai lasat purtata
Cand misiunea ai incheiat.

Şi ma privesti duios de sus
Cand lacrimi vars in calea ta,
Caci pentru mine a apus
O stea ce cald ma lumina.

Duios tu fruntea mi-o mangai
Şi dorul vrei a mi-l prelua.
Azi fericita sa ramai
Maicuta sus,pe steaua ta!

25 aprilie 2012

Te straduiesti!


Tu cauti ca sa fie bine,
Te straduiesti in calea ta…
Pe toti ce-i ai pe langa tine
Sa-i multumesti mereu ai vrea.

Dar ghinionul sau nesansa
Fac sa nu fii inteles.
Ramai de parca esti in transa
Cand grele vorbe te lovesc.

Si-n piept e o durere surda
Ce-ti amaraste sufletul.
Iar soarta asta mult prea cruda
Te face sa-ti pierzi cumpatul.

Si nimeni din cei din multime
Nu pare acum a observa,
Cata durere porti in tine
Nu vor a te imbarbata.

Si resemnat cu a ta viata
Lasi pasii a te indrepta,
Spre viitorul unde o raza
Dupa un nor te-o astepta…

23 aprilie 2012

S-au reîntîlnit în lumea de dincolo



Povestea care urmează este una neobişnuită. Personajele din ea nu au  fost niciodată fată în fată, nu s-au cunoscut, copii lor nu au ştiut unul de existenta celuilalt, nu au ştiut nici unii, nici ceilalti ce s-a întîmplat în viata fiecărei familii.

În anul 2005, în numărul 6 al revistei noastre, am publicat articolul ,, Radiografia unei morti”. Am scris acolo despre durerea unei mame, doamna Mariana Steliana Cilibia, din Drobeta Turnu Severin, al cărui fiu, Florin Sorin Craioveanu, născut la 23 septembrie 1978, a murit înecat la data de 15 iulie 2003.
 În articolul respectiv am citat şi nişte versuri, din două poezii scrise de Florin, Pusi cum îl alinta mama lui, cu putin timp înainte să plece din această lume.
 Iată-le : ,, Traiesc amintiri, iluzii / Chinuit ma-ntreb neancetat/Cand va veni clipa iertarii/ Ca sa-ntelegi ca nu sunt vinovat” (Iertare) şi ,, Nu concep a ma topi-n multime/ A nu-mi lasa amprenta-n Univers/ Vreau sa incerc ca printr-un vers/ Sa intorc lumea in alt sens/ Vreau sa pot patrunde Universul / Sa ma adap din vesnicul izvor/ Urmasii sa-mi respecte versul/ Atunci cand eu o fi sa mor” ( Ideal).

 În Lumea misterelor nr.2/2012, în articolul ,, Poezie neterminată”, am scris despre povestea altei mame îndurerată, doamna Ligia Paraschiv, a cărei fiică, Monica, născută la 2 aprilie 1977, studentă la Facultatea româno-americană, a murit într-un accident de maşină, împreună cu tatăl ei, la 25 octombrie 1999.
 Înainte de tragica întîmplare, fata a avut un vis pe  care i l-a povestit mamei ei : ,, Mamă, uite ce văd eu. Parcă sunt mireasă, în alb şi stau în poarta cimitirului iar voi veniti la mine şi plîngeti, dar eu sunt foarte fericită. Acolo unde eram totul era scăldat în lumină şi erau multe flori”.


 Ca şi Sorin, băiatul despre a cărui existentă nu a ştiut niciodată, a scris şi ea nişte versuri, în care prevedea parcă ce avea să se întîmple.:,, De-o fi să mor iubite/ Am doar un singur vis/La cimitir, acolo sus/ Nu vreau să fiu uitată în sicriul rece/Spre cimitir cînd mă veti duce/ Pe-acel drum fără sfîrşit/Să mă purtati în inimi , să mă aveti în gînd”. 

Cele două mame nu s-au cunoscut niciodată, nu s-au văzut , dar au intrat în legătură pe internet, prin intermediul semnatarului acestui articol.Şi-au spus una alteia durerea, şi şi-au plîns fiecare, acolo unde se găsea, copiii pierduti. 
Într-o discutie pe care am purtat-o cu doamna Cilibia, mi-a povestit următoarele :,, Cu două luni înainte să moară, băiatul meu a avut un vis. Împreună cu trei mirese s-a urcat într-un autobuz. Atunci a zis că i se va întîmpla ceva rău”. 
Monica, fata doamnei Parachiv, tot înainte cu două luni de deces, dar cu patru ani înainte de moartea lui Florin, a avut şi ea un vis , în care s-a văzut mireasă. Amîndoi au scris versuri în care parcă îşi prevedeau sfîrşitul. Undeva, în spatii pe care nu le cunoaştem, se scria deja istoria a ceea ce avea să urmeze. 
Doamna Cilibia ne-a mai relatat însă ceva deosebit : ,, Florin a murit pe 15 august 2003. Pe 19aprilie 2004, era într-o miercuri, pe la trei dimineata, am avut un vis. Uşa clasei din Liceul Traian, unde a învătat unicul meu fiu, era deschisă iar eu am văzut la tablă o fată, îmbrăcată în alb strălucitor, cu nişte panglicute albe care se revărsau pe păr şi care aveau la capăt cîte o floricică albă. La un moment dat a întors capul şi am zărit doi ochi mari căprui care m-au impresionat. Privind spre mine, fata a zis:< Uite, vine stăpînul> şi a apărut copilul meu îmbrăcat în costumul lui bej, foarte serios şi mîndru de el. În partea stîngă a hainei avea o floare mare de ginere. Eram foarte bucuroasă că era viu şi-mi făceam procese de conştiintă că l-am crezut mort. Mi se părea că este un miracol şi mă întrebam, atunci cui i s-a făcut autopsie? “.Cînd s-a trezit din somn, ochii i s-au umplut de lacrimi, fiul ei era acolo, în lumea în care plecase, cu o fată foarte frumoasă. Era oare una dintre cele trei mirese? 

Ionel Grama
sursa:Lumea Misterelor

22 aprilie 2012

DAR DE LA DUMNEZEU


Copii cei veniti pe lume
Sunt un dar de la Dumnezeu.
Numai prin ei putem noi tine
In echilibru drumul greu.

Sunt multe mame-n lumea asta
Ce isi iubesc copii plecati,
Si-i leagana numai in vise.
Mereu cu dragoste legati.

Caci legatura care-a dat-o
Azi Creatorul pe pamant,
Pe veci e pentru cel ce-a luat-o
Cel mai puternic legamant.

E firul dragostei de viata
Mai multe inimi a unit.
Si nimeni nu va rupe ata
Nici daca unul a murit.

20 aprilie 2012

19 aprilie 2012

AI PLECAT

Acul inainteaza ticaind,
Secunda dupa secunda tragand.
Si zile si ani rand pe rand,
Anotimpuri peste mine cazand.

Ai plecat fara mine la drum,
Esti departe ,prea sus de acum.
Trecutul mi-apare ca un fum,
Tot caut prin amintirile scrum.

Chipul tau prea departe a plecat,
Plansul si durerea m-au resemnat,
De acum voi trai intr-un oftat.
Privesc cerul…acolo ai plecat

12 aprilie 2012

In amintirea celor dragi care ne-au parasit


A trecut un an de cand ai plecat intr-o lume nevazuta noua....intr-o lume a linistei si a odihnei....Doar pentru noi,cei ramasi nu mai exista liniste.E atat de greu de exprimat tot ceea ce simt,caci nu exista de fapt cuvinte sa descrie.Tot ce stiu e ca ma simt vlaguita de dorul ce imi chinuie fiecare fibra a sufletului,de plansul si durerea grea ce s-au instalat in mine.Jumatatea mea!Iubirea mea!Cum sa pot continua drumul ramas,fara tine?Cum,cand credeam ca vom fi fericiti pana la adanci batraneti?Si ce scurta a fost povestea noastra...!Ai plecat ca un fulg,asa cum zice micuta noastra,pe care l-a topit soarele.Vii mereu in visele mele sa imi mai povestesti cate ceva ,sa imi mai spui ca ma iubesti si ca ti-e dor de mine,sa ma incurajezi si sa imi zici ca esti fericit de felul in care am reusit sa merg pana acum inainte,dar tu stii cat as vrea de fapt sa ma tii in brate.M-ai invatat de toate,doar sa traiesc fara tine,nu.Si cu toate ca imi spun ca trebuie sa traiesc,nu ma simt vie decat cand visez.De cate ori nu vreau decat sa te vad,de cate ori nu vreau decat sa te aud,si ce n-as da pentru un minut ...doar atat ,cu tine!Mi-e dor de tine,ti-as repeta la infinit!Si nici nu stiu momentan altceva decat atat....ca mi-e dor de tine...tare de tot!Si mai stiu ca te iubesc ....asa cum imi spuneai tu....si dincolo de moarte!Nu asa mi-ai promis,ca o sa ne iubim si dincolo de moarte?
Dumnezeu sa iti odihneasca sufletul ala prea mare!Sa iti dea linistea atat de mult dorita,sa te aseze cu ingerii si sa te ierte !




Diana

11 aprilie 2012

10 aprilie 2012

In amintirea celor dragi care ne-au parasit





Pe 10.04.1980 cobora printre noi un suflet pur.Ne-a aratat ce e iubirea, increderea, sinceritatea, respectul si prietenia...iar acum acum ne priveste dintre ingeri, urmarind in liniste, daca am invatat ceva...TE IUBIM
Roxana

9 aprilie 2012

Cum trecem prin Sarbatorile anuale?

Sărbătorile pot fi un moment deprimant pentru familiile îndoliate. Perioada este plină de regăsiri și evenimente festive, pe care majoritatea îndoliaților sunt obișnuiți să le trăiească împreună cu persoana care a murit. Înconjurați de “bucuria” perioadei, durerea pierderii poate părea copleșitoare. Uneori, un simplu “Sărbători Fericite!” de la prieteni bine-intenționați te poate răvăși complet. E greu să pari vesel când înăuntru ai jale.

Pentru cei proaspăt îndoliați, Pastele, Crăciunul, Revelionul și alte sărbători tradiționale pot fi foarte dificile. Poți vedea într-o vitrină cadoul perfect pentru cel drag, apoi îți dai seama că el/ea nu mai e aici să se bucure de cadou. Fie că doliul e nou sau vechi, există mereu căi de a face Sărbătorile mai suportabile și mai puțin obositoare pentru tine și pentru copii. Iată câteva idei. Ia-le pe cele care te ajută:

a. Acceptă-ți limitările. Doliul te poate consuma cu totul, indiferent de momentul anului. Sărbătorile ne solicită suplimentar. Poate nu vei fi capabil(ă) să faci toate lucrurile pe care le făceai înaine. Îngăduie-ți timp și spațiu pentru a jeli.

b. Planifică în avans. Decide dinainte ce poți și ce nu poți face și anunță-ți familia și prietenii. De exemplu, ești în stare să pregătești cina de familie sau e mai bine să o facă altcineva? Poate vei vrea să faci o listă cu activitățile care trebuie făcute (felicitări, gătit, cumpărături, petreceri, cine etc.), ca apoi să decizi ce vrei să faci. Discută planurile împreună cu copiii și lasă-i să se implice în luarea deciziei despre modul în care familia își va petrece sărbătorile.

c. Cere ajutor dacă ai nevoie. Uneori, e greu să ceri ajutor pentru a nu-i împovăra pe ceilalți. Dar, foarte probabil, prietenii și familia caută modalități de a fi de folos în această perioadă grea. Oamenilor le face plăcere să îi ajute pe ceilalți în moduri reale, cum ar fi curățenie sau gătit.

d. Odihnește-te. Somnul, plimbările, momente de liniște și alte forme de relaxare – chiar și pentru foarte scurt timp – pot să ne învioreze.

e. Elimină stresul inutil. De exemplu, cu toții știm cât de obositoare pot fi cumpărăturile. Dacă nu ai opțiuni, încearcă să cumperi pe internet.

f. Gândește cu drag la cel dispărut:

– Cumpără o lumânare comemorativă, care să ardă în serile din perioada Sărbătorilor.

– Păstrează un moment de liniște sau fă o rugăciune înaine de mese sau în alt moment adecvat, în amintirea celui drag.

– Povestește amintiri frumoase cu cel dispărut.

– Cumpără un cadou în amintirea lui

– Fă o donație către o fundație, în numele celui drag sau ajută o familie nevoiașă pregătindu-le ceva de mâncare sau oferind cadouri copiilor lor. Pentru a sustine proiectele Asociatiei “Exista viata dupa doliu”, click aici: http://www.existaviatadupadoliu.ro/despre-noi/contribuie-si-tu/

Reține că nu există un mod corect sau greșit de a trece peste Sărbători. Unii veți dori să păstrați tradițiile familiei, alții să le schimbați. Fiecare jelește altfel. Să aveți zile liniștite!

Sursa informatii: http://www.dougy.org/grief-resources/help-for-the-holidays/



http://www.existaviatadupadoliu.ro/perioada-de-doliu/totul-despre-doliu/cum-trecem-prin-sarbatorile-anuale/

8 aprilie 2012

La multi ani!




De esti Florin,Florina sau poate Florentina,
Narcisa,Margareta sau orice alta floare,
Cu dragoste din inima
Va fac azi o urare:

Ca toata viata voastra sa fie o armonie
Si sa aveti mult spor si multa bucurie,
Pe toti cei dragi aproape si multa sanatate
Si un pupic la toti va dau ,daca se poate!

7 aprilie 2012

Parastasul şi Pomenirea


În Biserica Ortodoxă, cultul celor adormiţi este foarte dezvoltat şi are o importanţa deosebita. Parastasele sau pomenirile, sunt rugăciuni însoţite de milostenii, care se fac pentru cei adormiţi.

Biserica a rânduit ziua de sâmbătă, ca zi liturgică de pomenire a morţilor şi aşa-zisele soroace de pomenire:
slujba de înmormântare şi pomenire (parastasul la 3 zile);
parastasul la 9 zile;
parastasul la 3 săptămâni;
parastasul la 6 săptămâni (adică la 40 de zile);
parastasul la 6 luni;
parastasul la 9 luni;
parastasul la 1 an;
după un an, se face parastas pentru cel răposat din an în an, până la şapte ani;
după 7 ani, pomenirile pentru cei morţi se fac de trei ori în cursul anului bisericesc, când se face pomenirea de obşte. Aceste zile poartă în popor denumirea de Moşi:
Moşii de toamnă (prima sâmbăta din luna noiembrie)
Moşii de iarnă (sâmbăta dinaintea Duminicii lăsatul secului de carne - sâmbăta Înfricoşătoarei Judecăţi);
Moşii de vară (sâmbăta dinaintea Duminicii Pogorârii Duhului Sfânt - sâmbăta Rusaliilor).
Parastase şi slujbe de pomenire se mai fac în fiecare sâmbătă din postul Paştelui.
În toate aceste zile se face pomenirea părinţilor, moşilor şi strămoşilor noştri cei din veac adormiţi.
Pentu parastas se aduce la biserică, colivă, vin si prescură.
Coliva este o ofrandă adusă de credincioşi la biserică spre sfinţire pentru uşurarea de păcate a sufletelor celor răposaţi, şi scoaterea lor din osânda veşnică.
Coliva se împarte însoţită de bucate şi vin pentru cei adormiţi. Se împart vase, pahare şi tacâmuri. Înainte de a se înmâna bucatele, se aprinde o lumânare. Cel care face pomană spune: “Pentru sufletul celor adormiţi (numele celui/ celor decedati)“. Cel care primeşte rosteşte: “Bogdaproste sau Să fie primit”.
De reţinut: dacă parastasul pentru pomenirea morţilor, cade în zi de post, în mod obligatoriu şi preparatele trebuie să fie de post.
Pomenirea morţilor se poate face la fiecare Sfântă Liturghie din cursul anului.


http://www.stmaryanaheim.org/Parastasul.aspx

Cadoul

A mai venit o zi din an, in care toti in casa ta
Se lasa prinsi de bucuria pe care le-ai adus candva.
Nici un cadou din cele multe ce au trecut prin mana ta,
Nu valoreaza cat iubirea cu care ai venit candva.

Timid, pasind in asta lume,
O misiune ti-ai ales.
Mereu cu zambetul pe fata
Incerci sa te faci inteles.

Si toti acei ce-n jurul tau
Au fost manati de destin,
Cu daruire vor acum
Sa implineasca un plan divin.

Doar tu copilul din poveste
Nu stii cat esti de special,
Cu ochiul critic vei decide:
“Un om normal,poate banal!”

Putini sunt cei care prin tine,
Privesc la mandrul giuvaier
Ce-l tii ascuns adanc in suflet.
Te crezi un simplu curier.

Caci MODESTIA ti-e stapana,
IUBIREA pasii tii indreapta,
Iar CINSTEA sora lor cea buna
Se crede cea mai inteleapta.

Si toate vietuiesc in tine
In frumusete te imbraca.
Copilul ce-a venit pe lume
Pe sapte l-a ascuns in barca…

6 aprilie 2012

Sterge lacrima

Usor mai e cand stai deoparte
Pe altul sa-l analizezi.
Necazul lui sa te desfete
Si sa il ridiculizezi.

Atunci cand omul se loveste
De un necaz in viata sa,
O lovitura grea primeste
Cazuta de la palma ta.

Nu intelegi ca mult mai bine
Ar fi o mana sa-i intinzi.
Si drumul sa-l ajuti a tine,
In bratele tale sa-l prinzi.

O vorba spusa cu blandete
Poate sa stearga lacrima.
Si cu o simpla politete
Poti sa salvezi pe cineva.

Minte sa tii ca roata sortii
Ne ia cu ea pe toti in zbor.
Si cand esti prins in jocul rotii
Sa cazi de sus e chiar usor.

Rostogolindu-te in cadere,
Cu groaza-ncepi atunci vedea,
Ce-nseamna sa fii la durere
Fara a te prinde cineva.

5 aprilie 2012

Tristetea

Exista, intr-adevar, doua forme de tristete. Cea dintai intra in randul celor numite de Sfintii Parinti "afecte firesti si neprihanite", adica stari care au aparut in firea omeneasca in urma pacatului originar, dar care, cu toate ca sunt marturii ale caderii sale din starea de desavarsire initiala, nu sunt rele. Tristetea, care face parte dintre aceste afecte naturale, nu numai ca este "neprihanita", dar poate sluji drept temei al unei virtuti: "intristarea cea dupa Dumnezeu" (2 Cor. 7, 10), care-l face pe om sa se mahneasca pentru starea decazuta in care se afla, sa-si planga pacatele, sa se intristeze de pierderea curatiei sale de la inceput, sa sufere din pricina departarii de Dumnezeu, si care este o stare de pocainta, de doliu duhovnicesc, de strapungere a inimii, care ajunge la desavarsire in darul lacrimilor. Aceasta virtute ii este absolut necesara omului cazut pentru a regasi calea spre imparatie si a redobandi in Hristos starea paradisiaca.


Cea de-a doua forma de tristete, care face obiectul studiului de fata, este, dimpotriva, o patima, o boala a sufletului, produsa prin reaua intrebuintare a tristetii pomenite mai sus. In loc de a se folosi de intristare pentru a-si plange pacatele si a se mahni pentru instrainarea sa de Dumnezeu si pentru pierderea bunurilor duhovnicesti, omul o foloseste pentru a deplange pierderea bunurilor materiale; el se intristeaza pentru ca n-a putut sa-si implineasca vreo dorinta sau sa guste vreo placere, sau pentru ca a suferit ceva neplacut de la oameni. El da tristetii o folosinta contrara firii, anormala. Asa spune Sfantul Ioan Gura de Aur, aratand ca: "Nu nenorocirea, ci pacatul pe care-l facem trebuie sa ne intristeze. Dar omul a schimbat randuiala si nu face ceea ce trebuie la timpul cuvenit: face multime de pacate si nu se indurereaza din pricina lor, dar de indata ce i se intampla ceva cat de cat neplacut, cade in deznadejde". Astfel, tristetea devine "o patima tot atat de grea si suparatoare ca mania si cautarea placerii, si aduce aceleasi roade rele daca nu stim sa ne folosim de ea potrivit ratiunii si in chip prevazator".

In aceasta patima omul vadeste un indoit comportament patologic: pe de o parte el nu se intristeaza - asa cum ar trebui sa faca neincetat - pentru starea de decadere, de pacat si de boala in care se afla, care este cu adevarat o stare vrednica de plans; iar, pe de alta parte, se intristeaza din pricina unor lucruri pentru care nu merita sa te mahnesti. Putinta omului de a se intrista nu numai ca nu este folosita asa cum a voit Dumnezeu atunci cand i-a daruit-o, pentru a se indeparta de pacat, ci, dimpotriva, ajunge sa fie folosita anapoda - in chip lipsit de ratiune, daca ne gandim la menirea ei fireasca -, ca sa-si manifeste alipirea de aceasta lume, intrand astfel, in mod paradoxal, in slujba pacatului.

In afara de ceea ce arata cuvantul in sine, tristetea apare ca o stare de suflet caracterizata prin lipsa de indrazneala, slabiciune, greutate si durere psihica, deznadejde, stramtorare, apasare a inimii, disperare dureroasa, insotita cel mai adesea de neliniste si chiar de spaima.

Jean Claude Larchet
http://www.crestinortodox.ro/editoriale/tristetea-70225.html

3 aprilie 2012

Normal de anormal

Indelung privim catre o noua viata, o viata la care am visat toata viata, insa in momentul in care Dumnezeu ne-o ofera, atunci mintea noastra, de multe ori, nu isi da acceptul sa o primeasca si trece mai departe. Am observat multi oameni care, in rugaciunile lor, ii cer lui Dumnezeu un semn sau o ghidare, iar in clipa cand intalnesc o lumina, se sperie de puritatea si frumusetea acesteia si aleg sa se intoarca la “normalul” societatii. Ce inseamna acest “normal”? Plasa de siguranta.
Cand cineva alege o varianta mai putin aleasa de societate, atunci este considerat anormal. Simt sa va spun ceva: fiti anormali! Fiti anormali din toata inima voastra! Fiti anormali cu toate fiinta voastra! Fiti ceea ce vreti sa fiti, fara a mai permite influentelor exterioare sa va controleze viata! Accepta aceste mari adevaruri: Isus a iesit din tiparele societatii, deci a fost “anormal”. Siddharta Gautama (Buddha) a iesit din tiparele societatii, deci a fost anormal. Gandhi a iesit din tiparele societatii, deci a fost anormal. Iar tu, draga mea fiinta, esti pe drumul care te va duce catre “anormal”. De ce? Pentru ca in acest moment puteai sa citesti un ziar tabloid, insa tu ai ales sa citesti un articol care iti vorbeste despre viata si despre cat de anormal esti tu…
Stiu ca nu te superi, deoarece supararea este “normala” pentru societatea actuala, insa tu ai ales sa iesi din bariera actualei civilizatii si sa evoluezi pe scara sentimentala. Ai ales sa te inalti. Drum bun catre Dumnezeu! Dum bun catre Tine!
Dat fiind faptul ca poate nici macar nu ai realizat ca “normalul” nu mai reprezinta o atractie pentru tine, tin sa te anunt ca tocmai ai parasit plasa de siguranta. Sa nu iti para rau! Ai plecat de la oameni normali, iar acum te afli printre oameni anormali! Iar acum citesti o serie de cuvinte scrise poate de unul dintre cei mai anormali oameni!
Stii ce am observat odata cu aceasta trecere constienta in Taramul Iubirii Infinite? Ca totul se schimba, se transforma. Asa ca, totul devine Totul, iar in acest moment orice element existential devine o sursa infinita de inaltare. Am mai observat si faptul ca oamenii inca se mai sperie de Libertate. Este foarte interesant acest aspect, pentru ca omul isi petrece toata viata cautand libertatea, iar cand o gaseste se teme de posibilitatea de a nu mai avea unde sa ajunga.


de Catalin Manea


http://totuldinintreg.com/892/normal-de-anormal/

1 aprilie 2012