27 aprilie 2012

Te intreb


Zambind tu ii ajutai
Pe toti cei care te rugau.
Si fericit mai alergai
Vazand cum ei se bucurau.

Acum privesc si eu in jur
Caci drumu-ai ratacit de mine.
Si singura acum indur
Cand nici un ajutor nu-mi vine.

Si usa se-ncapataneaza
Sa stea inchisa uneori.
Nu vrea sa lase nici o raza
Sa-mi lumineze dintre nori.

Si in tacere te intreb
De ce nu vrei a m-ajuta
Sa mai primesc si eu un zambet
De sus de pe steaua ta?

Cand sunt speriata si straina
De ce nu ma imbarbatezi?
Nu mai vad raza de lumina
In care tu spuneai cum  crezi .

7 comentarii:

Steliana spunea...

Este foarte adevarat ca cel drag care-ti era mereu alaturi a plecat,
poate intr-o lume mai buna ,mai dreapta ,dar prin intermediul fructuoasei tale activitati pe aceste blog,azi ne avem una pe cealalta, la bine si la greu.

mariperijoc spunea...

Aveti mare dreptate,exact la asta m-am gandit si eu dimineata...Am intalnit multe persoane pe care le simt cu sufletul alaturi de mine,persoane de o mare valoare pe care Dumnezeu mi le-a scos in cale si pentru care multumesc

NUTI spunea...

parca mi se potriveste ca o manusa ,prima strofa ...ca de ceva timp..sunt bunul samaritean...

NUTI spunea...

se potriveste la momentul prezent pentru mine....
dar oare cand nu voi mai fi isi vor aminti de 'bunul samaritean"??

Lili spunea...

Si mie mi-e dor de un semn de Sus, de la cei dragi plecati- dar ...poate au obosit si ei sau poate mi-am pierdut eu capacitatea de a mai percepe...
Multumim Marilena pentru frumoasele versuri!

mariperijoc spunea...

Cineva acolo sus stocheaza tot ce facem Nuti,sigur ca vor ramane multi care vor pretui ce faci acum...din nefericire analizam si pretuim o persoana dupa ce o pierdem...
Sau poate s-au inaltat atat de sus incat mesajele lor ajung cu greu la noi Lili...
Lipsesc cateva zile,va imbratisez!

Narcisa spunea...

Si eu astept zilnic un semn de sus...uneori ma ingrozesc la gandul ca odata cu trecerea timpului va inceta sa mai apara...stiu ca acolo are drumul ei de urmat...poate acolo ii este bine dar eu ce fac fara ea?am nevoie sa stiu ca ma aude,ca ma vede...offff,superba poezie,eu,noi suntem aici Mari,gata sa-ti oferim un zambet...va imbratisez cu dragoste pe toate.